5,950 matches
-
care-i întrebam ridicau din umeri și se îndepărtau. Un roșcovan cu o voce subțire și neplăcută păru însă interesat, ciuli urechile și se apropie de mine. "Dar de ce-l cauți?" mă întrebă el. În mod normal, n-aș fi suflat o vorbă despre ceea ce mi se păruse, de teamă să nu fiu socotit nebun. Beat, nu mai aveam însă nici o teamă de ridicol. I-am povestit tot. El ascultă atent, fără să pufnească în râs, ceea ce, chiar în acele condiții
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care n-o avusese în anii voștri de Sabat, cînd o locuiați. 36. În inima acelora dintre voi care vor mai rămîne în viață, în țara vrăjmașilor lor, voi băga frica și îi va urmări pînă și foșnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie și vor cade fără să fie urmăriți. 37. Se vor prăvăli unii peste alții ca înaintea săbiei, fără să fie urmăriți. Nu veți putea să stați în picioare în fața vrăjmașilor voștri; 38. veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri, înfuriați de lanțuri și cătușe, sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a căror zi vine tocmai cînd nelegiuirea lor este la culme. 30. Bagă-ți sabia înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în țara ta de naștere, te voi judeca! 31. Îmi voi vărsa mînia peste tine, voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele, și te voi da în mîinile unor oameni care sfîșie și care nu lucrează decît la nimicire. 32. Vei fi ars de foc; sîngele tău va curge în mijlocul țării! Nu-și vor mai aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
niște zgură de argint. 19. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Pentru că toți ați ajuns niște zgură, iată că vă voi strînge în mijlocul Ierusalimului. 20. Cum se strînge argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul, în cuptorul de topit și se suflă în foc ca să se topească, așa vă voi strînge și Eu în mînia și urgia Mea, vă voi pune acolo și vă voi topi. 21. Da, vă voi strînge și voi sufla peste voi cu focul mîniei Mele și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și cositorul, în cuptorul de topit și se suflă în foc ca să se topească, așa vă voi strînge și Eu în mînia și urgia Mea, vă voi pune acolo și vă voi topi. 21. Da, vă voi strînge și voi sufla peste voi cu focul mîniei Mele și vă veți topi în el. 22. Cum se topește argintul în topitoare, așa veți fi topiți voi în mijlocul lui. Și veți ști că Eu Domnul, Mi-am vărsat mînia peste voi." 23. Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
a crescut, și le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. 9. El mi-a zis: "Proorocește și vorbește duhului! Proorocește, fiul omului și zi duhului: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morții aceștia, ca să învieze!" 10. Am proorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat, și au stat pe picioare; era o oaste mare, foarte mare la număr. 11. El mi-a zis: "Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!" 30. Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrînii lui Israel. 31. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt care a adus prepelițe și le-a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Să ne îmbuneze iară De faptul că a plecat, Dar a revenit îndat’, Să ne-aducă fructe multe, Delicioase și gustoase Pentru corpuri sănătoase! Vara iarăși a plecat, Toamna a intrat în sat; Florile au adormit, Soarele a ațipit. Vântul suflă ușurel, Bruma cade-ncetinel; Copacii s-au supărat, Că frunzele le-au picat; Satul este mohorât - Toamna iarăși a venit!... * Ploile iar au venit Cu stropi mari și argintii; Vântul iarăși a aflat C-a venit toamna prin sat... Ceața iar
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
câte una, a se aduna! Mărgelele albastre, cafenii, Străluceau sub stelele făclii, Sub luna gânditoare ... al nopții soare... Sunetele se-nmulțeau, Picăturile se-ntețeau. Toate, împreună se prăbușeau Și stropii nopții le-nsoțeau. Luna, trezindu-și iar cununa ...și văzând furtuna, sufla peste nori făcându-i trecători și liniștind acești fiori. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Viața... Viața e cuvântul care ... Exprimă o picătură de ploaie, Viața e minunea care Exprimă un curcubeu plin de culoare. Viața e poemul care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
culc mai devreme decât în București. Ies în balcon și mă uit, cum am făcut și în alte veri, spre marea taină a mării. La ceasul în care se îngînă ziua cu noaptea, marea are ceva ciudat. Pe apele ei suflă parcă duhul Genezei. Valurile spală țărmul cu o nepăsare grea, inerțială, și am senzația stranie că mă aflu înainte de apariția vieții pe Pămînt: Mi-am fixat un program riguros. În jur de șapte și jumătate, cobor să iau micul dejun
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă conving că hotărârile mele sunt, de fapt, ezitări eșuate. Am ezitat până în ultima clipă să plec. Meteorologii au anunțat furtuni puternice pe Marea Neagră, cu valuri de peste șapte metri. Și, de ieri, vremea s-a stricat brusc. E frig, urât, suflă un vânt rău. Condiții deloc atrăgătoare pentru prima mea călătorie cu vaporul! Dar dacă pierdeam această ocazie, când aș mai fi putut avea una asemănătoare? E o croazieră, gratuită, la care participă câteva sute de scriitori europeni. Vom zbura până la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rezistă nici o iluzie. Un scriitor basarabean (Leo Butnaru) mă roagă să-i dau un interviu pentru o revistă din Basarabia. Coborâm în cabină și discutăm. După aceea mă urc pe puntea de la "Apolo". Între timp, ceața s-a risipit. Vântul suflă puternic, în rafale violente, încît nu poți merge pe punte decât ținîndu-te de balustradă. Marea are o culoare închisă, cumva ostilă. Îmi spun (cu frisonul de rigoare) că dacă, din greșeală, cazi în apă, nu mai apuci să fii pescuit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele înșirate afară ale unui restaurant care are ceva de cârciumă. Suflă un vânt rece, umed, ploaia pare acum iminentă. Ne ducem apoi la muzeu. Avem, însă, puțin timp la dispoziție încît nu putem fi decât superficiali. Remarc o statuie a Artemisei, poate singura frumoasă, și o veselă înghesuială masculină la chioșcul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rezonanței numelui. Știu că locul e vestit și vor să pună piciorul acolo. O mică reverență culturală. În timp ce iau micul dejun în "marele salon", aud la difuzoare buletinul meteo. Cerul e relativ senin, dar marea continuă să fie agitată. Vântul suflă cu o viteză de 8 grade pe scara Beaufort. Dacă e adevărat ce se vorbește, că, nu prea demult, două nave cam de mărimea "Lumii Renașterii" s-au scufundat pe o furtună de 8 grade, nu ne așteaptă o perspectivă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
25. Am plecat de aproape două ore și jumătate, încă se vede țărmul turcesc. Poate că vasul navighează prudent. La un moment dat, va trebui, totuși, să înfrunte largul Mării Egee pentru a ne apropia de Grecia. Cerul e senin. Vântul suflă, însă, extrem de puternic, iar marea pare, încă, neîmblînzită. Practic, mai avem, după calculele mele, patrusprezece ore de mers până la Pireu. Vom sosi acolo mâine dimineață, cu voia lui Dumnezeu. Apoi, cu voia grecilor, vom ajunge, poate, la Delfi. Seara, la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Căci haina sufletului meu este neagră de păcate! Ajung la Sfânta Peșteră. Văd că mi-au luat-o înainte păstorii cântând din fluiere, alergând să I se închine și să-I aducă umilele lor daruri. Văd vitele îngenunchiate lângă staul, suflând asupra Pruncului Iisus „căldură ca să-l facă!” Magii au sosit călăuziți de luminoasa Stea, aducându-I: aur, ca unui Împărat, smirnă ca unui Mare Preot și tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea pe Cruce și îngroparea Sa, tot întro peșteră
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cu Dumnezeu - Tatăl. Măicuța Domnului veghea somnul Pruncului și suspina încetișor căci „n-are scutec de-nfășat, nici hăinuțe de-mbrăcat”, așa cum spune un sfânt colind. Boii care se aflau în sălaș, apropiindu-se de ieslea cu Pruncul Sfânt, au început să sufle asupra Lui, făcându-I căldură.” „Bunicuțo”, spuse Andreea suspinând, „haide să mergem și noi la Betleem, să-I ducem scutece și hăinuțe Micuțului Iisus!” „Scumpa mea”, zise bunica, „am să-ți răspund cu versurile din carte: „Departe-i Betleemul și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Îi veghea somnul și bătrânul Iosif Îl venera cu pioșenie. „Iar îngerii cu flori de crin În zbor văzduhul străbătând, Cântau Micuțului Stăpân, Osana-n cer și pe pământ!” Peștera era luminată de Steaua, ce strălucea de sus. Asupra Pruncului suflau boii, făcându-I căldură. „Craii smeriți s-au închinat Dându-I aur, smirnă, tămâie, Ca unui Mare Împărat, Care-a sosit din veșnicie.” Și toată adorația lor pentru Fiu se răsfrângea și asupra Măicuței Domnului care I-a dat viață
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
frig și umezeală și deși Maica Sa L-a înfășat cu șalul ei, Pruncul tremura de frig. Atunci, rudele mele, boii, s-au ridicat de la locurile lor, și apropiindu-se de ieslea în care era culcat Acesta, au început să sufle cu putere asupra Lui, făcându-l căldură. Măicuța Pruncului le-a mulțumit și i-a binecuvântat. Pruncul dormea liniștit, iar Maica Sa și bătrânul Iosif I se închinau, ca unui Dumnezeu veghindu-I somnul și privindu-L cu duioșie. Și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mulțumit și i-a binecuvântat. Pruncul dormea liniștit, iar Maica Sa și bătrânul Iosif I se închinau, ca unui Dumnezeu veghindu-I somnul și privindu-L cu duioșie. Și așa, toată noaptea rudele mele nu s-au desprins de lângă iesle, suflând asupra Pruncului. Iată de ce am spus, că și noi suntem de folos, nu numai ca să tragem la jug, ci mai cu seamă am avut un rol important la Nașterea Domnului, așa, vite umile cum suntem, ” încheie Joian de povestit. Oițele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
zis lui Moise: "Întinde-ți mîna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului, și să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra." 13. Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului; și Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele. 14. Lăcustele au venit peste țara Egiptului, și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
17. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; și rugați pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!" 18. Moise a ieșit de la Faraon, și s-a rugat Domnului. 19. Domnul a făcut să sufle un vînt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, și le-a aruncat în marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. 20. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21. Moise și-a întins mîna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două. 22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stînga lor. 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]