3,864 matches
-
masteratul în doctrine mondiale și culegerea melcilor. 24.GROPI Ca și dumneavoastră sunt ferm convins că este imposibil să cuprinzi dintr-odată infinitatea motivelor pe care se poate clădi o supărare simplă, cu parter sau cu mai multe etaje de supărare. Un primar, (nu spun cine și de unde anumeă, și-a depășit propriul record de sărituri în sus de pe fotoliu când a auzit că i se pune în cârcă numărul în continuă creștere a gropilor de pe străzi. Nu că alta ar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
anumeă, și-a depășit propriul record de sărituri în sus de pe fotoliu când a auzit că i se pune în cârcă numărul în continuă creștere a gropilor de pe străzi. Nu că alta ar fi fost realitatea, dar motivul esențial al supărării l-a format slaba percepere de către public și presă a mișcării de idei în jurul gropii și chiar mai afund. În primul rând, dacă aceste gropi nu ar fi existat, ele ar fi trebuit neapărat inventate, adică săpate. Prezența lor este
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai exact ironia - există, Însă accentul n-ar fi putut cădea pe el, deoarece mergeți să vedeți filmul. O tragedie destul de banală se transformă pe nesimțite - și tocmai prin neagră ironie Într-o devastatoare dramă alb/negru (alt motiv de supărare al dramaturgului, de ce n-au făcut filmul În culori, de unde morala să nu-i Întrebi nimic pe scriitori dacă faci un film după vreo carte de-a lor). Eu n-am prins-o pe Virginia cînd a apărut În ’66
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
situație după care la noi „se neagă tot ce-a realizat poporul În 45 de ani”. Și astfel vă Întrebăm, frații, copiii și nepoții lui Ceaușescu sînt vinovați cu ceva? Nu sînt. Am nevoie de-o perucă nouă deoarece din cauza supărării mi-a căzut părul cît și de pe corp (Adrian din București). Zodia morcovului este nu atît chinezească, cît mai ales tot mai de temut. Daniela Gyrfi n-a vrut să-și cumpere chiloți de la Eforie, năutul și murăturile fac Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bănuiesc c-a lăsat-o Însărcinată pe Naema, care are un frate surdomut. De fapt bătrînelul nu făcuse altceva decît să scrie În numele ei o scrisoare americanului tată viitor, scrisoare peste care dă din greșeală soția Jenny, iar asta, de supărare, se masturbează și „orgasmul venea șiroaie”. Alfred se ducea la sinagogă și avea un prieten imaginar, pe Bilul, și Chicken Street este o stradă din capitala Afganistanului. Peste cîteva pagini, Jenny mai citește o dată scrisoarea de la Kabul și se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot, fie că i-am mărturisit, fie că i-am sugerat sau a înțeles singură (notă: totuși, nu știa nimic, nu înțelesese nimic precis), pentru că nu voi accepta ca soția mea să fi iubit întîi pe altul. Ea a observat supărarea mea, oarecum severă și emfatică. După cină n-am vorbit nimic. Mi-a trimis cuvântul prin Khokha, spunîndu-mi că am jicnit-o. N-am răspuns. Câteodată, afacerea aceasta mă enervează, alteori mă amuză. În general, sunt intoxicat de dragoste, visez
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și cum mulțumea pentru bunăvoință. ― Mă duc să aranjez odaia, îmi spuse. M-am bucurat că pleacă și că pot acum ofta în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cine știe ce poveste... Ei, nici chiar așa. De data asta, îi o trebușoară mai cu dichis. Adică cum devine treaba cu dichisul ista? Apoi de multă vreme mă frământă un gând. Mai degrabă mă urmărește o idee. Dacă nu-i cu supărare, pot să aflu și eu cam despre ce ar fi vorba? Mă-i crede, nu mă-i crede, dar tare mă tem că n-oi putea să-ți explic povestea asta... Spune-o așa cum ai gândit-o. Știi doar că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îmi vei putea răspunde la întrebarea care îmi zbârnâie prin minte. Până nu ai să pui întrebarea, nu voi putea spune nimic. Știi cumva dacă pe la 1670 existau ceasornicari? Poate da... poate nu... Da’ de ce întrebi, dacă nu-i cu supărare? Iaca ce spune un pisar: “... zapis de la Leondari abăger din Iași, din anii 7179, scriind cum că au dat și au dăruit doao fălci de vie,... aice,... la deal la Piciorman, între vie lui Gașpar ciasornicariul și între vie lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că așa mi-am dorit toată viața... Fie, Pâcule, dar cal să fie, pentru că eu mă tem că tu ai să-ți iei o mârțoagă și... Dumitre, dacă gândești așa despre mine, am să mă supăr foc! Ca să-ți treacă supărarea, am să-ți spun ceva vesel. Spune, Dumitre, că și așa sunt cătrănit. Un evreu avea o gloabă de cal și căra apă cu sacaua la târgoveți. O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vădită pornire spre dădăceală a noului venit. Cunosc drumul, moș Dumitre. Il cunosc de când eram tânăr holtei. Am făcut și eu, dragă-doamne, un pic de cărăușie...Căram, însă, altceva - a vorbit Vasile Hliboceanu. Ce cărai, gospodarule, dacă nu-i cu supărare? a întrebat Pâcu. Căram piatră. Numai că drumul cu încărcătură îl făceam la deal... De unde luai și unde duceai piatra, om bun? a fost curios Gheorghe Amnar de această dată. Păi se știe că piatră se găsește doar la Măgură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la potrivirea din sare a rachiului...Altădată am să fiu mai cu băgare de seamă la așa o trebușoară delicată. Un nou hohot de râs a zguduit geamurile crâșmei. Vasile Hliboceanu râdea în rând cu ceilalți, fără nici o umbră de supărare. După ultima plăcintă cu bostan dispărută din chersân, crâșmarul a umplut ulcelele cu vin proaspăt și răcoros. Pâcu, din colțul lui, privea la cei din jur, așteptând parcă să fie întrebat: „Da’ când începi povestea ceea?” Intre timp, și-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și îl întreabă pe Costân țiganul. Dacă n-o fi oale și ulcele... Brava, Pâcule! Mă trimiți după potcoave de cai morți, unde o dus surdu’ roata și mutu’ iapa? Ei lasă că ți-o coc eu! a grăit cu supărare veselă moș Dumitru. Apoi, măi Dumitre, ce îți place ție? Asta nu. Ceea nu. Da’ ce, iartă-mă Doamne, îți place? Povești cu Ilene-Cosânzene? a ripostat Pâcu cel hâtru. Da! Cu Ilene-Cosânzene vii și adevărate, Pâcule - a precizat moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hlibocene. Doar nu avea să-și răcească Ion gura degeaba - l-a luat la vale Pâcu pe mutălău. Păi ce ar fi să lehăim toți vrute și nevrute. Nu s-ar mai înțelege om cu om - a ripostat - cu o umbră de supărare - Ion Cotman... In ziua aceea, deși era ger, drumul nu li s-a părut greu. Soarele le-a zâmbit într-un dinte din zori până către seară, iar când se aflau aproape de Crâșma din drum apusul și-a luat rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu tot ce poate transmite acesta pentru intelesul abstract al lucrurilor comunicate”. În timpul probei din casa de aramă a Împăratului Roș, uriașii dau o adevarată reprezentație dramatică. Reală sau mai degrabă simulată, supărarea lui Gerilă devine pretext pentru un ilariant duel lingvistic, amintind de cearta catiheților din Amintiri, comicul fiind redat prin numeroase procedee artistice. Proba urmează un tipar mitic, eroii din mitologia greacă devenind invulnerabili în urma botezului în foc (Triptolemus). Gerilă își
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
tânără și frumoasă. În ochii ei strălucește dulceața, blândețea, și în inima sa amorul. Iat‐o acum soție, mamă de familie, înconjurată de copiii săi, îngrijind de casă și sârguindu‐ se a împărți cu seninătatea și blândețea ei mângâiere, negurile supărărilor de pe fruntea soțului său. În sfârșit, matroană responsabilă, povățuind către cele bune pe fiii și fiicele sale, uitându‐se cu mulțumire la viața ei trecută, în care nu are a‐ și bănui nici o greșeală și așteptând sfârșitul ca un om
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
că are statul În spate, de partea lui. — Pricepuși? — Sigur Ray, zicem noi. — Atîta vreme cît Îți dai seama cum e vechiul cîntec: „Zilele alea s-au dus acum și trebuie să rămînă În trecut“, ok? — Ok... — Și Bruce, fără supărare, ei frățîne? — Noo Ray, mă cunoști, nu sînt eu ăla care să trăiască În trecut. SÎnt convins că o să faci treabă bună ca inspector. Ray ne Înșfacă cu duritate de umeri. — Mersi frățîne. În regulă, mai bine o tai. Pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
oare să stea atât de departe de copiii lor. Și mai observam ceva. La burse se duceau numai ei, scriitorii bărbați, nicio singură mamă. Încă o confirmare pentru mine că scriitoarele sunt mai oameni decât scriitorii - părere mai veche, fără supărare! Prin 2005 lumea s-a întunecat prima dată pentru mine. Atunci a murit Prietenia, atunci s-a clătinat încrederea în ceea ce numeam solidaritate, onestitate, recunoștință. Atunci a început depărtarea mea de așa-zisa lume literară, ba chiar față de literatura produsă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii pe jos cu copii plânși după dânșii, femei îngrijorate, bătrâni extenuați și bărbați, negri de supărare. Își încărcaseră minimul necesar în mașini - care le aveau -, în căruțe, sau în baloturi voluminoase la care n-ar fi renunțat pentru nimic în lume, fiindcă oricum, mai mult de acele bunuri nu mai aveau ce pierde. Fu avansat de la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
urmeze. Nu mai erau cai, iar cei care fuseseră, deja fuseseră utilizați la maximum. Stărui, explicându-i colonelului că tunurile abandonate ar putea fi folosite mai târziu de adversari, împotriva lor. Asta, dacă rămâneau pe poziție. - Domnule sublocotenent, îți înțeleg supărarea, dar nu ești singurul în situația asta! Știi că și nordul Bucovinei a intrat în componența statului sovietic? Caii pe care-i avem au fost folosiți toată noaptea, sunt obosiți. A fost ultima întrevedere cu colonelul, dispărut după aceea suspect
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
doar cu un zâmbet. ― Dacă lucrurile se prezintă astfel, atunci suntem pe calea cea bună. Peste trei zile vom scoate firele și, dacă nu e vreo problemă deosebită, vom externa “pacientul” - a vorbit doctorul Gruia. ― Sper să nu fie cu supărare. Aș vrea totuși să văd cum arată plaga operatorie - a intervenit doctorul Vatră, cel mai În vârstă medic din echipă. În clipa următoare, sora de salon s-a prezentat cu trusa chirurgicală sterilă pentru pansamente. Despina și doctorul Gruia s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
surle și trâmbițe pe șosea?... Dar chiar dacă erați prezenți - cum zburați la Înălțime, să nu vă ajungă antiaeriana - voi vedeați doar că trec mașini, dar ce transportă ele mai va” - vorbeam eu cu mine Însumi, precum latră câinele la lună... ― Supărare de om aflat În mare necaz, n-ai ce-i face - a vorbit soția lui Petrică, alăturându se atitudinii acestuia. ― În scurtă vreme, avionul a trecut pe deasupra noastră, În direcția În care ieri, pe șosea, treceau mașinile inamicului... „În sfârșit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îți vine ție rândul să povestești ce ai făgăduit, tată Toadere - l-a făcut atent Petrică. ― Dacă Îți avea răbdare, că bunîvoință aveți, slavă Domnului, oi povesti și eu ceva. Dacă nu, oi tăce’ șî gata. N-a fi nici o supărare... ― L-om ruga pe nenea Mitru să nu ne lase cu gura arsă de sete, iar scumpa mea soție va avea grijă să nu ziceți că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
niște apă proaspătă la mine În cabinet. Am musafiri. ― Acuma, noaptea - domnule profesor? ― Păi, ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]