61,456 matches
-
rezultat al influenței muzicii? M.M.: Să continuăm conversația noastră "abstractă" dacă ați formulat această întrebare... Da, așa este. De la început am procedat așa și simt acest procedeu ca pe ceva foarte firesc... În muzică nu se prea obișnuiește ca o temă să fie rapid încheiată, urmată de o alta, diferită. O temă este continuată în întreaga compoziție, ea este reluată în cele mai diverse variațiuni, în diverse armonii în dialog cu alte teme. Pentru mine toate acestea țin de o mentalitate
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
ați formulat această întrebare... Da, așa este. De la început am procedat așa și simt acest procedeu ca pe ceva foarte firesc... În muzică nu se prea obișnuiește ca o temă să fie rapid încheiată, urmată de o alta, diferită. O temă este continuată în întreaga compoziție, ea este reluată în cele mai diverse variațiuni, în diverse armonii în dialog cu alte teme. Pentru mine toate acestea țin de o mentalitate firească. Dar eu cred că ceea ce este considerat ca un "element
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
În muzică nu se prea obișnuiește ca o temă să fie rapid încheiată, urmată de o alta, diferită. O temă este continuată în întreaga compoziție, ea este reluată în cele mai diverse variațiuni, în diverse armonii în dialog cu alte teme. Pentru mine toate acestea țin de o mentalitate firească. Dar eu cred că ceea ce este considerat ca un "element normal" în literatură, este cronologia. Și cred că aceasta nu mai are de-a face cu o convenție, ci cu experiențele
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
a nu neglija poeticitatea vieții cotidiene. În afară de aceasta nu există nici un fel de tendințe programatice, mai degrabă o anume spontaneitate. Și acum întrebarea: de ce există în cărțile dvs. o notă dominantă elegiacă, de ce preferința pentru aspectele tragice ale existenței? M.M.: Temele romanelor mele sunt - dacă e necesar să le enumăr rapid - absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
foarte bună cu ea. Dar suntem foarte diferiți unii de ceilalți. Nu există o școală literară olandeză... R. B.: ...ca în pictură... M.M.: Da, dar acea școlă olandeză trăia într-un spațiu interior, pe cînd azi literatura noastră abordează orice temă... R.B.: Totuși, venind vorba de școala olandeză de pictură, cu scenele ei de gen, intimiste - pot menționa că și în romanele dvs. se percepe un filon analog: destinele, întîmplările sunt intime, au fost uneori mici tragedii... și totuși să nu
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
se reîntoarce apoi, în timp ce Gabriel este incapabil să comunice cu exteriorul. Această relație are în plan simbolic o deosebită forță. Există și în alte cărți ale dvs. această intenție? M.M.: Da, cel de al treilea roman al meu are ca temă o relație matrimonială, o căsnicie dintre o tînără țărancă olandeză și un țigan. Or, figura acestuia din urmă este din nou tangentă la problematica alterității, a străinului: el este o persoană iubită, apropiată și totuși necunoscută pentru soția lui. Această
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
că de-a lungul unor generații întregi avem și noi străinii noștri, că țiganii trăiesc în mijlocul nostru, că ei au fost totdeauna foarte prost tratați de autoritățile olandeze. Această situație mi-a dat impulsul să scriu o carte pe această temă. Mi se pare interesant acum să discut cu dvs., care sunteți româncă, despre această carte. Știu că în România trăiesc mulți țigani, cred că vreo 2-3 milioane... R.B.:. Da, sunt țigani romi. M.M.: Țiganul meu este și el "rom", deși
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
de la Auschwitz. Poliția olandeză a fost cea care i-a arestat pe țiganii noștri... și nu altfel s-a întîmplat și înainte de război - pentru Olanda deci o situație deloc măgulitoare. R.B.: Relația cu celălalt, cu străinul, este oricum una din temele centrale ale actualității, ea plutește în aer aș spune. Mă gîndesc doar la cartea Juliei Kristeva Străini ne suntem nouă înșine sau la teoria freudiană a alterității, după care fiecare poartă în sine un străin. Dar aș vrea să știu
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
zice că nu există dubii în privința temei acestei cărți, titlul și narațiunea la rîndul ei o prezintă în chip cît se poate de explicit, poate suspect de explicit: despărțirea. Dar despărțirea în sine nu poate fi, la urma urmelor, o temă, ci mai curînd un motiv, un corolar tematic, căci ne despărțim de atîtea ființe și locuri pe parcursul unei vieți încît cel mai probabil e că nu separarea e elementul important, ci acel ceva sau cineva de care ne îndepărtăm pentru
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
grafician (post) modernist: Ion Truică. Și, în adevăr, foarte acroșantă această alăturare între poezia unui om de douăzeci de ani și imaginea (re)compusă, în oglinda sa, de un om trecut de vîrsta primei tinereți. Poezia Andreei-Luciana Dumitriu cultivă două teme majore, în descendență expresionistă, tratate însă cu un timbru original și într-o tonalitate care dezminte tot ce s-a scris despre "poezia feminină" și despre "candoarea" vîrstei primei cărți: sînt tema corporalității poemului, întîlnită rareori în poezia generației '80
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
vîrsta primei tinereți. Poezia Andreei-Luciana Dumitriu cultivă două teme majore, în descendență expresionistă, tratate însă cu un timbru original și într-o tonalitate care dezminte tot ce s-a scris despre "poezia feminină" și despre "candoarea" vîrstei primei cărți: sînt tema corporalității poemului, întîlnită rareori în poezia generației '80 și motivul realului opresor, al cotidianului cenușiu și inform care modifică structuri ale ființei interioare, le spulberă pentru a lăsa eului varianta recompunerii, a reconstituirii și reformării sale: "Sîngele tău/ se scurge
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
marmură incandescentă./ Mi-au crescut cercei în păr/ și o țigancă mi-a ghicit/ destinul într-un glob de cristal: /"Vei fi pămînt"" (Desincronizare); și: "Sîngerînd mi se scurg/ mîinile/ printre degete/ Și, nefiind, își adună/ moleculele/ în altcineva". Cealaltă temă, a realului care oprimă, capătă accente carnavalești și se circumscrie eternului motiv literar al "lumii pe dos". E aici toată ironia, sarcasmul și toată suferința unei ființe dipuse să înțeleagă, nu însă și să-și asume rosturile lumii pe dos
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
de revizuire critică. Gheorghe Grigurcu li se înfățișează ca o apocaliptică femeie de serviciu, care vine cu un măturoi într-o mână și cu o găleată zdrăngănitoare în cealaltă să le strice lor confortul. Exercițiul critic ca polemică Textele pe tema revizuirii au fost scrise în circumstanțe diferite și publicate în reviste diferite. Ele s-au amestecat în conștiința cititorilor cu texte de altă natură semnate de Gheorghe Grigurcu în aproape toate publicațiile de după 1989, de la Jurnalul național la Playboy: cronici
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
la opera și personalitatea călinesciane putuse fi cu atât mai atrăgătoare în cadrul lucrărilor la Institut, cu cât nu totdeauna tematica acestuia strălucea în originalitate și, de asemenea, pentru că personalitățile cele mai de seamă ale vieții culturale românești se pronunțaseră în temă, parcă pretinzând antologarea: G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, iar din generațiile pe atunci tinere, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Ion Negoițescu, Adrian Marino, Nicolae Balotă, Alexandru George, Marin Preda. Lăsate
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
ni se impune ca o sursă de neînlocuit și care nu ar câștiga esențial dintr-o continuare în prezent, unde, poate, cercetarea s-ar axa în principal pe om și nu pe operă. Nu ne dăm seama dacă o asemenea temă ar merita o antologie. 1) Lucrând, în calitate de colaborator extern la Institutul pe atunci și de folclor, Șerban Cioculescu primise comanda, de la directorul institutului, a unui manual de folcloristică. La obiecția sa că domeniul îi este prea puțin familiar, G. Călinescu
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
văzută la Teatrul Evreiesc de Stat la sfîrșitul lunii aprilie. 25 de ani înseamnă o eternitate pentru un act teatral, chiar dacă, aparent, subiectul pare a avea o rezonanță fără limite de timp. În anii scurși de atunci, Holocaustul a fost tema, dacă nu și victima, unor cărți, filme și spectacole. S-a crezut că nu se va mai putea scrie poezie după Auschwitz. S-a putut. Ba chiar, la concurență cu premiile și succesele de casă obținute pe versantul tragic, au
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
unor istorici din țările vecine nu trebuie să li se răspundă cu alte minciuni, ci prin integrală cinste intelectuală. Să observ că propunîndu-și să evoce "tot trecutul țării noastre" în această istorie se constată unele denivelări între epoci și perioade, teme care țin de epoca veche și medievală ocupînd prea mult spațiu în raport cu cea modernă și contemporană. Evident, cele dintîi se întind pe mai multe secole, încît spațiul acordat se justifică. Cred însă că tineretul căruia i se adresează autorul era
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
e șubred sau măcar profund discutabil. Ultima carte a autorului e intitulată The Feeling of What Happens. Body and Emotion in the Making of Consciousness (în traducere literală Sentimentul a ceea ce se întîmplă. Corp și emoție în formarea conștiinței), iar tema ei e anunțată fără echivoc din titlu - formarea conștiinței -, după cum evidente sînt și premisele metodologice - corelația dintre trăire/sentimente și conștiință. Cum ajunge făptura umană să perceapă și să înțeleagă mediul în care trăiește și celelalte făpturi din jur? Care
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
și subsemnatul apar în 1971, în colecția Echinox (sistată apoi, începuse "revoluția culturală") la Editura Dacia. Transilvania distilează o miere polifloră, polietnică, în scrisul multor autori, un buchet de arome diverse. Diversitatea culturală se manifestă printr-un limbaj comun de teme, stiluri, chiar dacă distribuie diferit accentele, aromele, particularitățile. Față de grupul oniric și față de "cerchiști" poate și acest cosmopolitism resuscitat în "epoca de aur" să fie o însușire a revistei. Deși, "Cercul literar de la Sibiu" era și el poliglot și cosmopolit... Față de
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
faptul că postmodernismul e, în parte, o chestiune de morgă, o atitudine filozofică și apoi o filozofie. Hacking califică, indirect, această atitudine drept belicozitate gratuită. Citind cartea lui Sokal și Bricmont ai fi tentat să crezi că o serie din temele postmoderniste cele mai la modă au fost lansate pur și simplu ca reacție la sobrietatea analitică și productivă a filozofilor tradiționaliști sau a oamenilor de știință. Dintr-o competitivitate ușor ridicolă, filozoful postmodernist se ocupă de regimul social al quarck-ului
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
al războiului îi corespunde sordidul inacceptabil. Intitulată Jugofil (1997), pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și în Mor să ajung acasă (Portugalia-S.U.A.-Olanda, 1996) prin tribulațiile unei fantome ce suspină după pămîntul natal. În acest mozaic cinematografic, o notă aparte a adus-o Flamenco (Spania, 1995) în care ca
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. în mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței, a supraviețuirii senine, olimpice, în mijlocul ruinelor. "Apolitism"? În nici un caz. Deși temele politice sînt de obicei ocolite ("Asupra oamenilor de astăzi, politicieni la putere, mă rog, sînt perfect lămurit. Nu voi avea nimic a face cu ei"), întreg discursul se desfășoară la umbra lor malefică, fiind tot atît de convingător în rezerva
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
sa nu și-a dorit să fie: o personalitate, nevoită a apăra structuri și rezultate politice în care nu era implicată. României în anii dictaturii comuniste rămînea într-un plan secundar. Și totuși, discuția ar fi putut continua, pe aceeași temă... Chiar astăzi, în cursul atîtor ani după 1989, procesul continuă: neacceptarea (sau ținerea la distanță) a celor care ar fi putut fi "utilizați" cu mult folos în viața României actuale (culturale, politice, poate și economice) se observă încă. Am mai
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
Tartler însăși este, după părerea Cronicarului, o astfel de femeie "nordică", reușind să îndeplinească admirabil mai multe lucruri deodată. * Tînăra prozatoare Ioana Drăgan crede că "există în acest moment în România o anume saturație din punctul de vedere al abordării temelor feminin, feminitate, feminism, într-o societate care nu devalorizează social, politic, familial femeia. Spre deosebire de alte țări unde există discriminări serioase, tragice și absurde, la noi nu se pune problema diferențierii salariilor în funcție de sex, a imposibilității promovării în funcții de conducere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]