4,773 matches
-
a scris una, fiindcă nu cred că lui Cistelecan i-a scăpat vreodată nedibuit secretul vreunei cărți). Sigur că toată lumea sesizase că Puppa russa este rodul unei imense ambiții, al unui pariu și al unei extraordinare acumulări de experiență de teoretician și prozator, de unde respectul cu care se scria despre ea, dar nimeni nu mi s-a părut că ar fi văzut efortul enorm al cărei rezultat fusese această carte și nici natura, calitatea acestui efort. A fost motivul pentru care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
este specific individualității de tip epistemologic. Iar, în elementul său cel mai caracteristic, subiectivitatea este expusă pericolului rătăcirii și al erorii și are nevoie de inserții post-reflexive care să acopere salvator intervalul de incertitudine pe care îl poate traversa orice teoretician. În sfârșit, se uită de limitările amintite de Nozick (cele care intră în raza controlului autentic tocmai datorită înțelepciunii reflexive, fără de care nu este de conceput ceea ce ar putea fi numit un destin al investigației ale cărui "evenimente" cruciale nu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
condiției de virtute noetică presupune sistematice eforturi reflexive (similar angajate cu cele din câmpul moralității), iar colectiv, această conștiință de sine, tradusă în acceptarea și creșterea propriei valori, se universalizează pe fundalul construcției ierarhiilor sociale întemeiate în recunoașterea statutului fiecărui teoretician de performanță. Există, deci, o conștiință a valorii mutual-împărtășite întemeiată pe conștiința de sine devenită reper axiologic absolut, în condițiile în care numai pe experiența proprie deschizătoare de perspective comprehensive se poate construi o concepție despre lume și o autentică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
rețelei interindividuale (pe criteriul similarităților aplicative ce țin de conștiința reflexivă). Dacă în mediul științific comunicarea dintre filosofie și psihologie devine, în legătură cu teoria cunoașterii, din ce în ce mai realizabilă și mai fundamentată ("cercetările psihologice vor fi... în măsură să ridice noi probleme în fața teoreticienilor cunoașterii. Invers, psihologii vor fi stimulați și orientați în cercetările lor de către filosofi"92), atunci și în planul pragmatic al straturilor psihologice individuale realitățile interacționale trebuie să ajungă să îmbrace aceeași tendință. Teoreticul cognitiv și practicul reflexiv devin doi poli
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
151). În paranteză fie spus, dintre documentele inserate în Banalitatea răului, foarte interesante sunt textele teoretice provenite din Arhiva Securității, în legătură cu funcționarea acesteia. Recrutarea informatorilor, de pildă, este un text conceptual încă din 1948: să fi avut Securitatea strategi și teoreticieni români sau textul respectiv era o traducere a unui document similar al NKVD-ului? Ori să fi fost o moștenire conceptuală de la fosta Siguranță, instituție căreia comuniștii i-au schimbat doar denumirea instituției, preluându-i destule caracteristici? În orice caz
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
acesta este un aspect (ibidem, p. 191). Securitatea nu poate fi „mâncată”, iată aici o formulare exactă, întrucât organul de represiune era și râvnea să fie o instituție canibalică, ingurgitându-i pe ceilalți. Cu același prilej ia cuvântul și un teoretician al Securității, colonelul Guțan, care proiectează în dușmanii poporului un monstru multiform sau anamorfotic: Acesta este obiectivul nostru principal, general, pe acesta trebuie să-l urmărim. Lichidarea dușmanului sub toate formele și aspectele lui (ibidem, p. 198). Ca retor ce
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
despre ironie, iar mai tîrziu în caracterizarea dată "stadiului estetic". Exista însă și posibilitatea unei îmbinări între ironie și entuziasm, care duce și care a și dus la humor. Novalis susținea deja că Fr. Schlegel este de fapt humorist. Dar teoreticianul humorului romantic a fost Sclger, care a înstrunat totodată coardele marelui humor. La el, humorul secolului al XVIII-lea, care este o împreunare de spirit și simpatie, se unește cu ideea romantismului despre individual, ce trimite dincolo de sine la o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
relativist al humoriștilor autentici și, deopotrivă, pe caracterul eminamente modern al marelui humor. Am fost nevoit, pe de altă parte, să intervin și cu unele corective și interpretări, ce mi-au fost impuse mai ales de lectura humoriștilor și a teoreticienilor din secolul al XX-lea, pe care Höffdingnu i-a mai putut cunoaște. M-am distanțat astfel de susținerile analistului danez privind așa zisul simț al superiorității, pe care l-ar încerca de obicei humoriștii; nu ma subscris la existența
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marilor humoriști; am tratat ca pe o inadvertență refuzul de a-i accepta pe unii dintre romnticii englezi ai secolului al XVIII-lea ca reprezentanți ai marelui humor și, în locul lui Solger, l-am preferat pe Jean Paul ca prim teoretician de seamă al humorului. Nu l-am putut situa pe Socrate decît ca pe un îndepărtat (și unic) precursor nu însă și ca pe un exponent integral al marelui humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
suspiciuni, înseamnă o gură de aer proaspăt și un exemplu de urmat“. Juriul acestei ediții a Premiilor revistei „Observator Cultural“ a fost format din criticul și istoricul literar Ștefan Borbély, criticul și eseistul Paul Cernat, scriitorul Caius Dobrescu, criticul și teoreticianul literar Mircea Martin și criticii literari Carmen Mușat și Virgil Podoabă. Ne-am propus o călătorie spre sufletele noastre Luna Amară E întotdeauna greu să vorbești despre propriile realizări, despre propriile visuri și idealuri. De ce oare? Uitându-te la poporul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
fantomelor“ (o plecare „nici veselă“, „nici tristă“) în căutarea unui personaj enigmatic, „femeia în roșu“, dar și în căutarea romanului, care „se scrie pe măsură ce se comentează ceea ce nu s-a scris încă“, așa cum spune Mircea Cărtărescu în prefața cărții. Autorii, teoreticieni și critici literari, săvârșesc oarecum o „infracțiune“, în ipostaza lor de romancieri. Acest Iter spectrorum, („stricto sensu“ sau „lato sensu“) este „un drum trasat, ce deschide o cale și presupune o anumită rezistență și chiar violență în fața efracției. Calea e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
bătaie tot arsenalul teoretic, dar numai ca să-l facem praf, cu umor“ Bogdan Romaniuc Femeia în roșu a ajuns cu ediția a treia într-o nouă variantă tipografică (copertă nouă, cartonată). Dincolo de experiența umană, ce a însemnat pentru dumneavoastră, ca teoretician și critic literar, acest experiment? Am să răspund ca din pușcă: un joc. Părerea mea e că, atunci când se apucă de proză, criticii literari ar fi bine să cam uite de teorie sau măcar s-o topească isteț, să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
centrale fiecărei specializări academice a fost întotdeauna contestată, uneori chiar vehement, din considerente metodologice, empirice și normative. Dacă specialiștii regionali au insistat că o cunoaștere foarte atentă a unei singure regiuni sau a unei singure țări este necesară în sine, teoreticienii au pus sub semnul întrebării contribuția teoretică generală a studiilor regionale și de țară. Tensiunile dintre specialiștii regionali și teoreticieni nu au fost complet rezolvate, iar studiile de arie încă au dificultate în a-și explicita contribuția la domeniile din
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
au insistat că o cunoaștere foarte atentă a unei singure regiuni sau a unei singure țări este necesară în sine, teoreticienii au pus sub semnul întrebării contribuția teoretică generală a studiilor regionale și de țară. Tensiunile dintre specialiștii regionali și teoreticieni nu au fost complet rezolvate, iar studiile de arie încă au dificultate în a-și explicita contribuția la domeniile din care provin. Date fiind resursele financiare tot mai reduse pentru care ele concurează multe fonduri de cercetare în științele sociale
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a renaște politic și de a construi economii productive bazate pe dorința consumatorilor de a cumpăra produsele europene. Bineînțeles că aceste gânduri eretice se opun retoricii "europenizării", care a fost reprodusă atât de fidel și brodată de atât de mulți teoreticieni ai integrării europene. Se spune că România a fost expusă unui proces de "europenizare" care a implicat un trasfer gradual de valori și capacități care, în timp, îi va permite acesteia să se bucure de șansele, dar să-și asume
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
titlu „știința antisemitismului,,. Amplele referiri și trimiteri bulversează pe oricine, încât totul pare un amalgam fără cap și fără coadă. Totul este prezentat prin prisma antisemită ca și cum centrul antisemitismului mondial s-ar fi aflat aici, iar Paulescu ar fi fost teoreticianul său. Dar insinuările nu se opresc aici, ele continuă în încercarea de a demonstra că cele 6 broșuri și câteva zeci de articole din Apărarea Națională reprezintă emblema gândirii omului de știință Paulescu. Nimic despre starea de spirit care frământa
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
iar Phillipp Melanchton, locțiitorul lui Luther, afirma (cu referire la crimele lui Henric VIII) „Omorul unui tiran e, pentru cer, cel mai plăcut dintre sacrificii. Dumnezeu să inspire unui om de inimă o asemenea rezoluție”. Iată așadar până unde ajung teoreticienii protestantismului timpuriu cu aberațiile lor izvorâte din trufie și ură. Consecințele protestantismului în plan politic au fost devastatoare, pentru că reforma și noua evanghelie s-a situat la originea multor răscoale și războaie sângeroase între națiunile europene. Răspândirea cu abilitate a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
n-a mai rămas nici măcar o praștie. Noul mesaj peremist e „pace tuturor“. „Ungaria e o țară pozitivă, Rusia la fel, Ucraina la fel [...] Singura șansă a poporului român e în Uniunea Europeană.“ El, ca istoric, e chiar un fel de teoretician al procesului de integrare, „de la Napoleon la Kant, la Charles de Gaulle“. România are nevoie și de SUA, singura superputere mondială și tocmai de aceea „trebuie ajutată să nu greșească“. „Eu sunt singurul în măsură să asigure protecția americanilor în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ale Junimii s-au ridicat socialiștii practici de la revista Contemporanul (1885-1890), condusă de C. Dobrogeanu-Gherea și trupele sale compuse din Al. Vlahuță, Traian Demetrescu, Beldiceanu, O. Carp, A. Stavri, I. Păun, Bujor, V. Crăsescu, D-na Sofia Nădejde, Macedonski, împotriva teoreticienilor și metafizicienilor Eminescu, Creangă, Caragiale, Delavrancea, D-na Cugler-Poni, Gane, Șerbănescu. Afinitatea lor cu spiritul german era combătură de latinofilii Macedonski, Mircea Demetriad, Cincinat Pavelescu, Zamfirescu, Hasdeu, Urechia. Această reacție s-a întors spre originile poporului dac și vechile legende
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fost surse constante de informație, unica informație la vremea aceea. Dacă de la Mihai am auzit pentru prima dată de Vera Mantero, de la Manuel am auzit pentru prima dată de Lepecki. André Lepecki. Foarte tânăr critic de dans portughez pe atunci, teoretician al performance-ului și critic de dans faimos astăzi (și citat insistent în tentativele de critică de dans autohtone). De fapt, de la Manuel s-a auzit pentru prima dată de Lepecki în România. Și de site-ul Sarma, o arhivă impresionantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
limbajul oral și cel scris. După lansarea cărții, a urmat o dezbatere cu titlul „Cinstea și gramatica îl fac pe jurnalist!“. S-a vorbit despre greșelile gramaticale și despre cele de informare (mult mai grave) din presa românească contemporană, despre teoreticienii și practicienii din jurnalismul românesc, despre problemele de limbaj și despre problemele de stil, despre obligația lingviștilor de a interfera cu jurnalismul, despre dreptul Academiei Române de a impune reguli după bunul său plac. Jurnaliștii prezenți la dezbaterea de la Iași au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a produs un discurs de recuperare a evenimentelor-amprentă dintr-o perioadă care-și căuta, pe de o parte, identitatea la nivel estetic, iar pe de altă parte, încerca să fenteze cenzura epocii. * Proiectul reunește un grup independent de artiști și teoreticieni din teatru, dans și arte vizuale (între care Andreea Dumitru, Manuel Pelmuș, Lia Perjovschi, Sebastian Big, Ștefan Tiron), fiind coordonat de Asociația ECUMEST, cu susținerea Fundației ERSTE. Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Starea de creatură Bogdan-Alexandru Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
este un teatru de intervenție care acționează și reacționează în funcție de problemele comunității, implicate la rândul ei cât mai puternic în facerea spectacolului. Este un teatru teritorial, de urgență implicativă, de alertă și responsabilizare civică, așa cum și-l dorea Augusto Boal, teoreticianul teatrului oprimaților. Artiștii devin actanți socio-culturali, care mediază relația dintre autorități și cei care formează și formatează comunitatea. În Construiește-ți comunitatea nu e însă vorba doar de o suită de spectacole, ci de un lanț de acțiuni cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și deschiderea către public a unor resurse ale istoriei culturale recente din România. Printre participanți se numără Andreea Dumitru (critic de teatru), Manuel Pelmuș (dansator și coregraf), Dan Perjovschi (artist vizual), Lia Perjovschi (artist vizual) și Ștefan Tiron (curator și teoretician independent). Invitați sunt Janez Janša, dansator și coregraf stabilit la Ljubljana, director al Institutului MASKA, și Georg Schöllhammer, scriitor și curator stabilit la Viena, director al programului „documenta 12 magazines“ și redactor-șef al revistei „Springerin“. Discuțiile vor fi purtate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a pune în comun, iar cetatea este, prin excelență, locul reunirii oamenilor. Cetatea, ca unitate politică, poate exista prin întrebuințarea cuvîntului și a puterii lui de pacificare a relației sociale. În același timp, locul discursului este fundamental atît la primii teoreticieni ai politicului, cît și în transpunerea în practică a politicii. La Aristotel, omul e definit, pe de o parte, ca animal social, iar, pe de altă parte, ca animal dotat cu capacitate lingvistică, adică simbolică. Aceste proprietăți fundamentale își găsesc
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]