64,222 matches
-
legătură cu subiectivitatea acestui a se încerca pe sine, cu viața. Așadar, tocmai pe aceasta din urmă știința o suprimă și, odată cu ea, tot ceea ce ține de ea în vreun fel și face trimitere la ea. Calitățile sensibile pe care teoria fizică se preface a le lua în seamă sunt într-adevăr, chiar în opinia majorității fenomenologilor, calități transcendente aparținând lumii și obiectelor sale, legate de acestea ca proprietate a lor. Suprafața este cea colorată, zidul este cel amenințător, încrucișarea pustie
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiective, săvârșește sub ochii noștri devastarea lumii care îi aparține ca lume-a-vieții? Esența originară a tekhne nu este o esență ideală ce plutește undeva în fața noastră, într-un spațiu inteligibil: ea nu este astfel decât din punctul de vedere al teoriei. În calitate de praxis ce se auto-afectează pe sine, ea se determină și se individualizează în această auto-afectare și prin ea. Deoarece tot ceea ce se simte și se încearcă pe sine se simte și se încearcă în mod necesar nu numai în
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mișcările sau la deplasările obiective care se înfăptuiesc într-un astfel de dispozitiv, vrute și permise de către el, este dispus de către știință. Fundamentul dispoziției dispozitivului este știința naturii la toate nivelurile dezvoltării și complicării sale, adică în ultimă instanță totalitatea teoriilor fizice. Totul este construit de către știință, în funcție de ea și pentru ea, de vreme ce legile degajate în teorii vor fi legile înseși ale funcționării dispozitivului, ale "acțiunii" sale. Nu mai este necesară nici măcar intervenția minimală a vieții, de pildă sub forma unei
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de către el, este dispus de către știință. Fundamentul dispoziției dispozitivului este știința naturii la toate nivelurile dezvoltării și complicării sale, adică în ultimă instanță totalitatea teoriilor fizice. Totul este construit de către știință, în funcție de ea și pentru ea, de vreme ce legile degajate în teorii vor fi legile înseși ale funcționării dispozitivului, ale "acțiunii" sale. Nu mai este necesară nici măcar intervenția minimală a vieții, de pildă sub forma unei pârghii de comandă ce trebuie deplasată, aceasta tinzând să dispară în măsura în care dispozitivul este proiectat în așa
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sistem, reflexie fidelă a sistemului teoretic al cărui "realizare" este. Însă acest mod de abordare nu este chiar cel mai potrivit. Nu se pleacă niciodată de la un model ideal căruia i se caută o aplicație "practică". Modelul nu este decât teoria unei realități, punerea în evidență a reglementărilor cărora li se supune aceasta, iar această realitate, așa cum am lăsat să se înțeleagă, este în același timp cea a naturii materiale și a dispozitivului însuși. Astfel tehnica nu este altceva decât această
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar această înfăptuire arată deja în ea însăși, în efectivitatea operației sale, că știința nu domină nicidecum totalitatea realului și nici nu o exhibă în integralitatea sa în câmpul obiectelor sale și teoriilor sale: ea a lăsat să-i scape ceva esențial, nimic altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința nu ia niciodată în considerare fundamentul său și dacă îl raportăm cât se poate de
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
una și cealaltă în aceeași uitare, în aceeași stupoare în fața acelui ceva care se află acolo în față, care în ochii lor este singurul care există. Critica filozofică a științei a pierdut orice conținut reperabil. N-avem decât să flagelăm teoria modernă, teoria redusă la o tehnică, la manipularea și la calculul existentului, dar trebuie totuși să admitem că în ea, "prin intermediul "teoriei" în sens modern trece umbra θεωρία primordiale" și că astfel mediul ontologic în care ele se produc producând
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cealaltă în aceeași uitare, în aceeași stupoare în fața acelui ceva care se află acolo în față, care în ochii lor este singurul care există. Critica filozofică a științei a pierdut orice conținut reperabil. N-avem decât să flagelăm teoria modernă, teoria redusă la o tehnică, la manipularea și la calculul existentului, dar trebuie totuși să admitem că în ea, "prin intermediul "teoriei" în sens modern trece umbra θεωρία primordiale" și că astfel mediul ontologic în care ele se produc producând mai întâi
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este singurul care există. Critica filozofică a științei a pierdut orice conținut reperabil. N-avem decât să flagelăm teoria modernă, teoria redusă la o tehnică, la manipularea și la calculul existentului, dar trebuie totuși să admitem că în ea, "prin intermediul "teoriei" în sens modern trece umbra θεωρία primordiale" și că astfel mediul ontologic în care ele se produc producând mai întâi lumea este un Același, este Ek-staza lui În afară unde nu există nimic viu. Pentru a gândi relația dintre știință
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fapt contingent că la urma urmei știința este făcută de către oameni. Această știință ca orice cunoaștere și ca orice viziune nu este posibilă, tocmai, decât ca viață, ea nu se resoarbe nicidecum în imperiul obiectiv al obiectelor sale și al teoriilor sale: toate producțiile sale, în ciuda obiectivității lor și a universalității lor, sunt producții în sensul strict al cuvântului, ele fac trimitere la o viață transcendentală fără de care nu ar exista. Deoarece prestațiile științifice sunt vii și constituie astfel experiențe într-
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Degeaba trăiește acesta din urmă într-o intentio științifică, degeaba se consacră în mod exclusiv obiectivităților sale ideale, regulilor și legilor lor asta nu înseamnă că el există mai puțin ca om, în interiorul acestei lumi-a-vieții de care face abstracție în teoriile sale: acolo locuiește el și își vede de ocupațiile sale, acolo își ia mesele și își petrece vacanțele, acolo își are familia și cunoștințele, în calitate de trăitor își încearcă bucuriile și necazurile, preocupările și ambițiile, fie ele și științifice. "Acolo": de vreme ce
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
naștere în viața însăși, purcede întotdeauna dintr-o nemulțumire tainică o nemulțumire care este faptă a vieții, în măsura în care ea este cea care dorește această eliminare, o nemulțumire față de sine, în măsura în care ceea ce vrea ea să elimine este ea însăși. Am prezentat teoria acestei nemulțumiri ca nemulțumire de sine: acesta este voirea suferinței de a scăpa de ea însăși. A scăpa de sine, a se nega pe sine este totuși ceva ce nici suferința, nici viața în general nu pot face, nefiind nici una
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat asupra căruia se poate reveni de câte ori se dorește. Pe baza acestor idealități este posibil a întemeia legi, corelații, care prezintă același caracter de obiectivitate absolută. O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații și acestor reguli, în sensul unei totalități coerente și sistematice. Dacă vorbim de pildă despre sinucideri, acestea pot fi numărate. Simplei acumulări încă lipsite de inteligibilitate a acestor fapte empirice i
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ideală ca și ele. Pentru aceasta vom delimita într-o societate dată grupele de vârstă, categoriile sociale etc., vom face socoteala de fiecare dată în funcție de aceste referințe, ne vom găsi în prezența unor legi, vom avea în mână elementele unei teorii sociologice a suicidului căreia este nimerit să i se adauge un complement istoric, economic, medical. La fel, dacă este vorba de sexualitatea umană, odată definit un anumit număr de comportamente, vor putea să le catalogăm astfel în funcție de vârstă, de sex
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
inextatică, a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de cunoaștere își extrag posibilitatea și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau, cum se spune astăzi, "științele educației") poate constitui o disciplină autonomă este echivocă. Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și că tocmai am prezentat schema acesteia. Teoria pură a acestei comunicări și astfel pedagogia ca atare este filozofia primară. Aceasta ne arată, tocmai, că esența comunicării se identifică cu actualizarea fenomenologică a cunoașterii de comunicat, în noeza sa și în noema sa. Teza unei transmiteri a cunoștințelor
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o Universitate care face economia culturii? Universitatea modernă și "democratică" se prevalează de un anumit număr de valori care se încadrează în câteva rubrici: obiectivitate, imparțialitate și, astfel, "rigoare", pe scurt, "neutralitate". Însă putem oare invoca anumite valori în lipsa unei teorii generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept vorbind, opțiunile sunt cele care au controlat și controlează în fiecare zi stabilirea programelor, care decid
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
săptămână în cazul a șaizeci sau șaptezeci la sută dintre elevii claselor terminale, al căror orar a fost redus, pentru totalul elevilor acestor clase, la două sau trei ore. Filozofia fiind, printre altele și cum trebuie să se precizeze, o teorie generală a cunoștințelor, suprimarea sa de către principiul tehnico-științific marchează refuzul acestuia de a se supune criticii unei alte instanțe în afara sa, indică dezlănțuirea sa, aspirația sa totalitară de a constitui unicul tip de cunoaștere. În învățământul superior, reculul disciplinelor tradiționale
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ultimă instanță a esenței lor comune, adică fenomenalitatea ca atare. Înțelegându-se ca fenomenologie, filozofia își oferă mijlocul de a îndeplini programul lăsat moștenire de istorie și de a-l duce la bun sfârșit: de a nu fi numai o teorie transcendentală a cunoașterii și a științei, ci a tuturor formelor de experiențe imaginabile, a ierarhiei lor, a relației lor și, în ultimă instanță, o teorie a vieții înseși. Este limpede că nici una dintre aceste probleme nu poate fi analizată aici
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
istorie și de a-l duce la bun sfârșit: de a nu fi numai o teorie transcendentală a cunoașterii și a științei, ci a tuturor formelor de experiențe imaginabile, a ierarhiei lor, a relației lor și, în ultimă instanță, o teorie a vieții înseși. Este limpede că nici una dintre aceste probleme nu poate fi analizată aici. Ne mulțumim a observa că scoțând din joc subiectivitatea, proiectul galilean îi retrage filozofiei obiectul său propriu. Imediat ce această scoatere din joc, care nu avea
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rezervată filozofiei în Universitatea neopozitivistă. În afara refluxului său deja amintit și comparabil cu cel al literaturii, al limbilor clasice, al artei și al culturii în general, filozofia este subminată din interior prin faptul că, încetând a se înfățișa ca o teorie generală a cunoașterii și, astfel, a subiectivității transcendentale ca atare și în structurile sale cele mai profunde, ea se pomenește redusă la o reflecție asupra cunoașterii științifice prezentate ca singura valabilă: ea a devenit epistemologie, sau, mai bine spus, dat
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
concepte empirice (raportarea la Tată, sexualitatea anală etc.) să joace un rol transcendental nu poate sfârși decât într-o confuzie extremă. În calitate de aplicare a proiectului galilean la cunoașterea omului, psihologia se înfățișează ca prototip al noilor "științe umane", a căror teorie generală sub forma deconstrucției lor a fost propusă de noi în capitolul V al lucrării de față. Dezvoltarea unui învățământ specific de psihologie, pretenția sa de a înlocui filozofia sau cel puțin "psihologia filozofică" tradițională, de a se înfățișa drept
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ceea ce a fost într-adevăr pentru fiecare dintre ele. Am denunțat ce anume implică abordarea sociologică în literatură: nesocotirea literarului ca atare. În ceea ce privește filozofia, sociologia nu mai este o ramură a sa, ea nu se mai situează într-o teorie cuprinzătoare a cunoașterilor, ci ia, dimpotrivă, locul acesteia, explicația sociologică face în general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor
by MICHEL HENRY[Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de unicitate. Cristina Ștefan știe să argumenteze cu instrumentele școlii filosofice pe care a absolvit-o. Știe să se aplece comprehensiv, din perspectiva celor abilitați în asistența socială, asupra celor aflați în reală nevoie de asistare. Știe să distingă, cu ajutorul teoriilor politice, între problematica dreptății și cea a carității, știe cum să argumenteze că familia monoparentală poate să fie o opțiune perfect coerentă cu o viață împlinită, autoafirmativă și liberă și nicidecum doar cu o nefericire de o natură sau alta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
știe cum să argumenteze că familia monoparentală poate să fie o opțiune perfect coerentă cu o viață împlinită, autoafirmativă și liberă și nicidecum doar cu o nefericire de o natură sau alta (abandon, sărăcie), fiindcă ea dispune și de instrumentele teoriei politice feministe. Știe că, fiindcă nimic nu este mai practic decât o teorie bună, această teorie (combinație reușită a multiplelor ei formații intelectuale) poate și trebuie să aibă relevanță pentru politicile publice. O parte tare a lucrării este demonstrația vastă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]