8,991 matches
-
mai bune călăuze și cei mai buni protectori ai lui. II.MONOTEISMUL Cea de a treia epocă a istoriei simbolului divinității încheie evoluția mitică. Monoteismul este și el format din două faze, marcate de Vechiul și de Noul Testament. Cele două testamente se completează unul pe celălalt. Ele cuprind reprezentată simbolic istoria esențială a genului uman, evoluțiile și involuțiile vieții psihice devenite semi-conștiente: victoriile și înfrîngerile din cadrul conflictelor deliberării intime motivante, temă comună animismului, politeismului și monoteismului. Diferența radicală constă în faptul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al cărui regat nu este lumea aceasta (banalizată). Din cauza absenței divinităților multiple și a monștrilor multiformi, conflictele de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a abuza de alții ca să nu fii prada abuzului lor), cînd idealismul inchizitorial (a-i ataca pe ceilalți, a-i elimina pe cei nedrepți pentru a purifica și îmbunătăți astfel lumea). S-ar putea ca mesajul de salvare al Noului Testament înțeles potrivit veritabilei sale semnificații să fie singura soluție rațională. Dacă problema morală își găsește în textele biblice soluția exemplificată și explicitată, problema metafizică, misterul, continuă în schimb să fie simbolizată de Dumnezeu, să fie personificată și visată supraconștient. Exprimînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale ritualurilor magice ale animismului și ale ceremoniilor de purificare ale politeismului, sacramentele sînt în continuare bazate pe simbolismul foarte vechi al pîinii și vinului, hrana spiritului și a sufletului.În timpul Cinei, sensul simbolului utilizat de Iisus în semn de testament suprem devine cu atît mai profund emoționant. Nu pentru că au băut vin și au mîncat pîine ar fi putut discipolii săi intra în starea de grație. Ei au realizat acest lucru numai prin învățăturile primite și datorită propriului lor elan
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
facem ca teza lucrării de față, adică existența preștiinței psihologice a limbajului simbolic al miturilor, demonstrată prin analiza evoluției simbolului divinității, să fie convingătoare. Analiza simbolului divinității ar rămîne incompletă fără descifrarea celui mai evoluat simbolism: divinitatea trinitară a Noului Testament. Ne va fi imposibil oricît de regetabil ar putea fi acest lucru să procedăm la descifrare fără să amplificăm polemica cu credințele instituite. Cu toate acestea, chiar și descifrarea simbolului "trinității divinie" și confruntarea ei cu dogmatizarea greșeală capitală carecteristică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din ce în ce mai eficiente ale bunăstării necesitatea firească a dorințelor. Ea multiplică dorințele și, pentru a obține satisfacția în detrimentul celorlalți, furnizează arme tot mai redutabile (ceea ce constituie una dintre temele cele mai frecvent întîlnite în mituri și însăși tema centrală a Vechiului Testament). Dorințele inextricabil exaltate și transformate prin falsă valorificare în motive constante de agresiune cufundă întreaga lume în catastrofe sîngeroase, care au drept rezultat exaltarea angoasei vitale (în loc să o sublimeze) și chiar spaima redevenită permanentă. Dar nu mai este vorba despre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
esențială a existenței în general și a sensului vieții umane în particular. Aceste discuții adeseori opuse dogmei erau toate inoperante în ceea ce privește falsa justificare a teologiei, care pretextează că rațiunea umană este incapabilă să înțeleagă revelațiile făcute de Dumnezeu profeților Vechiului Testament. Este o dovadă a cercului vicios, deoarece justificarea aceasta presupune existența lui Dmnezeu sub forma unui om supranatural care li se adresează în taină muritorilor, un simbol păgîn foarte vechi, dacă mai este nevoie să precizăm. În ceea ce privește eroarea milenară, trebuie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și care sînt previzibile deoarece sînt consecințe ale legilor supraconștient și subconștient imanente (justiția imanentă nu numai în raport cu viața popoarelor, ci și cu cea a individului, este deja clar exprimată în Psalmii din Vechiul Testament). Noul Testament completează adevărul etern al Vechiului Testament, care se ocupa aproape exclusiv de soarta popoarelor. Individul și destinul lui esențial în timpul vieții este tema centrală și dobîndește în evanghelii întreaga sa importanță mitică și istorică. Trăind în decadență, evreii au fost înrobiți de romani. Vechile profeții s-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
popoarelor și a tuturor oamenilor, despre istoria esențială a omenirii supuse legii etice a justiției imanente. Aprofundarea esențială este realizată prin faptul că relatarea istoriei reale a evreilor este presărată cu episoade simbolice și însoțită de-a lungul celor două testamente de cea simbolică a "alianței", numită "mîntuire" în Noul Testament, unde alianța nu se mai referă la poporul "surd și orb", prizonier al unei credințe moarte și dogmatizate, ci la individul capabil să audă chemarea la reînnoirea alianței, mesajul de bucurie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
LA ADEVĂRUL ETERN (la alianța cu Cel Veșnic). Din mijlocul poporului lui Israel, care rupsese această alianță, se ridică un nou Profet, "mesagerul lui Dumnezeu", om real ca și vechii Profeți, inspirat ca și ei de "Cel Veșnic", Mesia Noului Testament: Iisus, numit simbolic "Cristos". Înțelegînd greșit vechile profeții, care anunță venirea unui Mesia spiritual, poporul așteaptă un Mesia carnal, un demagog care să-i ducă la victorie în lupta împotriva romanilor. Dar împărăția lui Cristos "nu este în lumea aceasta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
constituie o nedreptate în sine, ci descompunerea ei ambivalentă în două extreme: mizeria și luxul, consecințe ale luptei înverșunate pentru posesia de bunuri materiale, făcînd din om dușmanul omului și din popoare inamicele popoarelor, ceea ce scoate în relief istoria Vechiului Testament, profetic pentru istoria omenirii pînă în zilele noastre. Luptele dintre popoare și revoluțiile din sînul societăților nu au încetat niciodată. Ele au dus la abolirea sclaviei și la eliminarea anumitor privilegii. Dar îmbunătățirile au degenerat întotdeauna după o vreme în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și filosofiile care constituie fondul de referință al societății umane au fost, inițial, ostile fenomenului economic, în sensul res-trîns în care era el înțeles în societățile arhaice. Iată cîteva repere în acest sens: • gîndirea ebraică: potrivit Legii și profeților Vechiului Testament, calea cea dreaptă nu se bazează pe bogăție. "Un nume bun este mai de preț decît bogăția; cinstea este mai prețioasă decît argintul și decît aurul" (Pilde, 22.1.); • gîndirea greacă, regăsită în filosofiile politice, în sensul etimologic al termenului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ați mai scris nou, maestre?", Emil Cioran a răspuns mirat și tulburat totodată: "Nou?! Păi, de la Biblie încoace nu s-a mai scris nimic nou...'" Dacă este așa, atunci va trebui să studiem in-tensiv doctrinele economice ale Vechiului și Noului Testament... Opțiunea vă aparține. Doctrinele sunt, întotdeauna și pretutindeni, fructul fericitei împreunări dintre istoria trecută a ideilor și credințelor și configurația istorico-socială a prezentului. 2.1.1. Grecia Antică Pînă vom afla însă răspunsuri lămuritoare la aceste chestiuni esențiale, să zăbovim
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat într-un timp nou, timpul cristic, care e veșnic și reunește cele trei vîrste indicate anterior. Aceasta este "plinirea vremii" la care Iisus făcea referință. Între Creație și Apocalipsă, cele două testamente fondează această credință într-o istorie deja scrisă pe traiectul timpului, marcată de neîntrerupta așteptare a revenirii Mîntuitorului. Reprezentării circulare a timpului la greci, indieni, babilonieni ș.a., creștinătatea îi va substitui o reprezentare liniară ce duce la Eliberarea (învierea) finală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Hist. Eccl. ÎI, 9 cf. Prof. Const. C. Pavel, art. cît., p. 315.} discernământ, Sfanțul Vasile a scris celebrul sau Cuvânt către tineri asupra felului de a citi cu folos cărțile păgânilor, care este socotit, cu drept cuvânt, „un adevărat testament al experienței sale pedagogice”{\cîte 81}. Astfel, tânărul creștin al Cezareii ar putea gasi numeroase exemple de virtute la Homer, Hesiod, Teognis, Solon, Euripide și la alți filosofi, si mai presus de toți, la Platon, pe care îl citează în
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
lui Mihail Kogălniceanu reconstituirea trecutului patriei trebuia să fie de o mult mai mare însemnătate și din acest motiv simte nevoia să reformuleze definiția istoriei pe care o consideră „Glasul semințiilor și icoana vremii trecute” și după formularea lui Karamzin, „testamentul lăsat de către strămoși nepoților, ca să le slujească de tălmăcirea 7 vremii de față și de povățuire vremii viitoare”. În felul acesta, istoria îi apare ca fiind „după Biblie” drept „Cartea de căpetenie a popoarelor și a fieștecărui om îndeosebi”. Scopul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
este amănuntul că moștenirea devine obiect al despărțirii de chiar mama și surorile lui. Încercând să-și reabiliteze tatăl, despre moartea căruia cititorul nu află nimic, el aduce ofense unchiului Tache, atrăgând după sine oprobiul întregii familii. Ulterior, la deschiderea testamentului, atitudinea lui Nae Gheorghidiu și a mamei sale, îl vor constrânge pe Ștefan să renunțe la o bună parte din avere. Ca și în Hamlet, unchiul și mama se coalizează împotriva fiului! Nu pentru dobândirea unui regat, ci în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
naștere, el știe că nu mai are nimic de pierdut, săvârșește gesturi care în viziunea celorlalți, sunt reprobabile, și riscă totul pentru a parveni în ierarhia socială. Orfanul și bastardul sunt tipuri de parveniți in nuce. Strategia nu dă greș, testamentul îi este favorabil și abilul Nae Gheorghidiu îl sfătuiește "să-și breveteze invenția". Acceptând ocurența unor scheme constitutive ale mitului oedipian în romanul Ultima noapte... se observă că autorul "împrumută" eroului nu doar propriul jurnal de campanie, ci și complexele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
indiferența lui Fred Vasilescu este doar una simulată; el o iubește în continuare pe d-na T., caută tot felul de pretexte pentru a o întâlni, este gelos, îi oferă cadouri princiare de Crăciun și îi donează întreaga avere prin testament. Refuzul său este unul pur sexual și d-na T., cu intuiția sa feminină, nu este prea departe de adevăr când îl suspectează că și-a pierdut virilitatea, în urma unui accident de automobil sau avion. În multe privințe, acceptarea rolului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
camilpetresciană și Hamlet am semnalat deja în subcapitolul precedent, bazându-ne pe interpretarea lui Sigmund Freud. Accesele de gelozie ale lui Ștefan Gheorghidiu apar după ce mama sa devine aliata unchiului Nae, în intenția de a-i spolia averea lăsată prin testament de celălalt unchi, Tache. Printr-un fenomen de transfer în inconștient, repudierea mamei face din Ela o victimă cvasi-inocentă. Impresia noastră se susține, între altele, și pe o subtilă constatare a unuia din cei mai avizați shakesperiologi ai secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sorgintea în puritatea morală a tatălui. Când acesta e deconspirat ca delapidator și mare amator de jocuri de cărți, mitul patern de frânge și, odată cu acesta, se risipesc ultimele dileme ale eroului. De dincolo de moarte, tatăl lasă fiului drept unic "testament" dezideratul sinuciderii. Este anunțată astfel, chiar de la prima piesă, una din obsesiile autorului: repetitivitatea în destin. Să mai observăm că atât Corneliu Gheorghidiu cât și Grigore Ruscanu sunt existențe dispărute, având, la prima vedere, doar un simplu rol de reper
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
I, Editura Artemis, București, 1994; 24. Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dicționar de simboluri, vol. al II-lea, Editura Artemis, București, 1995; 25. Cosmin, S., Hamlet după 400 de ani în "România literară", nr. 46, an 2002 (XXXV); 26. Creția, P., Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1998; 27. Del Conte, R., Eminescu sau despre absolut, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990; 28. Derrida, J., Diseminarea, Editura Univers enciclopedic, București, 1997; 29. Doty, W. G., Mythography. The Study of Myths and Rituals, University of
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
p. 86 232 William G. Doty, Mythography. The Study of Myths and Rituals, University of Alabama Press, 1986, p. 24 apud Ioana Bot, Mihai Eminescu, poet național, în România literară, nr. 22/an XXXIII/2000, p. 12 233 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1998, p. 260 234 Idem, pp. 235-236 235 Cf. Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 103-198 236 Editorial semnat de către Ștefan Augustin Doinaș la numărul din revista Secolul XX, nr. 1-3
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
realizată prin simplul fapt că medicul a cunoscut respectivul aspect și nu l-a denunțat. Textele de lege ale vremii demonstrează totuși importanța deosebită acordată medicilor. Astfel, Leges regiae (sec. VI î. Hr.) impune aplicarea cunoștințelor medicale în problemele referitoare la testamente, nulitatea căsătoriei, avort. Mai târziu (sec. I î. Hr.), medicii greci practicau medicina în Republica Romană: Asklepiades din Bitinia demonstrează cunoașterea semnelor morții aparente, folosind metoda examinării cadavrelor, iar Antistius apreciază că din cele 23 de răni pe care senatorii i
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ulterior își pierd capacitatea de a decide. În acest din urmă caz, dacă s-ar pune măcar o clipă problema invalidării voinței liber exprimate în mod conștient odată cu pierderea sau diminuarea capacității de a decide, ce s-ar întâmpla cu testamentele? Capacitatea de a decide se pierde în mod sigur odată cu decesul persoanei în cauză! Cât privește deciziile luate în numele și pentru cei care nu au - și nici nu au avut vreodată - discernământ și, respectiv, posibilitatea de a-și exprima voința
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]