4,590 matches
-
doi se vor împăca și se vor ierta reciproc. VITALIE CIOBANU: O promenadă pe Champs-Elysées - cel mai lung bulevard din Europa - constituie elementul obligatoriu al unui sejur la Paris. Începe din Place de la Concorde și se încheie cu Arcul de Triumf din Place de l’Etoile-Charles de Gaulle, a cărui replică mai mică o avem la București. Când ajungem acolo, bulevardul, pe toată lungimea lui, e pavoazat cu drapele ale Franței și ale unei țări arabe: alb-verde, cu semiluna și steaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
biletului și trecem destul de repede. Știu că rușii de pe-aici, oamenii simpli, slujbașii mărunți și conștiincioși, nu primesc salariu de câteva luni, exact ca la noi, în Basarabia. Catedrala e o bijuterie, contemplată și din interior: pictură excelentă, un triumf al spiritului religios, iar iconostasul mi se pare unul dintre cele mai impunătoare și mai frumoase din câte am văzut până acum. Câteva porți sculptate, din lemn și fontă, de dimensiuni impresionante. Mai cumpărăm un bilet (de data aceasta fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a fi în capitala rusă. Insuficiența de soare și frigul din patria lui îi creează, cum se vede, nevoia ingurgitării permanente de licori euforizante. În starea aceasta, echivocă, „descinderea” la Moscova trebuie să i se pară un autentic moment de triumf personal, cu care se identifică pe bună dreptate. Dar dincolo de asemenea excepții, părem mai curând o ceată dezordonată, târându-și fiecare, ca pe propria cruce, boccelele spre autobuz. VASILE GÂRNEȚ: La intrarea în hotelul Rossia, lângă Piața Roșie, unde vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sediul legendara noastră instituție - o sală mai puțin folosită, pe care tocmai o reamenajaserăm într-un loc intim de agrement și relaxare, în spiritul proaspetei adieri de liberalism ce începuse să bată dinspre „Centru”. Nu am să uit sclipirea de triumf din ochii ei, când, la un dans în doi, am felicitat-o cu învestirea primului guvern democratic al Poloniei, condus de impenetrabilul și hotărâtul Tadeusz Maczowieski, într-o țară aflată încă în interiorul blocului sovietic. Lumina de pe chipul doamnei Tzibulski exprimase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lor”, a celor care i-au condus, dar și a celor care i-au urmat pe lideri!... Sigur, „promotorul” acestei „nesiguranțe”, al acestui „dubiu” asupra „dreptății germane”, asupra „rolului lor în istoria Europei”, a fost, desigur, Nietzsche, care, în plin triumf și spirit triumfalist - acest „spirit” blestemat, care s-a repetat apoi, întocmai ca un blestem al zeilor, în zilele primelor victorii hitleriste! -, după victoria contra francezilor și în timpul păcii, penibile pentru orgolioasa patrie a lui Voltaire, de la Versailles, a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne-am despărțit cu multe îmbrățișări și cu promisiunea de a relua ceea ce eu continui cu disperare să numesc un schimb de opinii. Mă îndrept către frontiera siriană, pe care o trec la Deraa. Față în față, două arcuri de triumf, arborând fiecare, într-o perfectă simetrie, imense portrete alăturate, de o parte cel al regelui defunct și al fiului său încoronat, de cealaltă, cel al președintelui defunct și al fiului său aflat acum la putere. 3. Pe Drumul Damascului Dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de nimic din partea noastră. Înainte de a ne lua rămas-bun, el îmi mai zice: Știți, nu pentru că nu sunt la guvernare au ajuns unii dintre noi să fie ostili Franței și păcii. Numai de s-ar putea ține de cuvânt. Dacă triumful individului asupra grupului său de apartenență marchează intrarea în modernitate, războiul îi scoate pe oameni din ea. El îl împinge pe fiecare în nișa lui de origine și-l trezește la viață pe cimpanzeu. Transversalul și transcomunitarul la care aspiră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
potcoavă încă nu exista. Foarte bine păstrat, cu spina sa mediană și cu gradenele sale, înconjurat de blocuri care au mușcat fără rușine din spațiul verde, el dă înspre o zonă semiindustrială à la De Chirico, presărată cu arcuri de triumf, coloane decapitate și mozaicuri rămase în părăsire. Poate că Isus n-a asistat la cursele de care de luptă, dar va fi urcat treptele templului zeiței Astarté și va fi mângâiat cu mâna sarcofagele de marmoră sculptată. Pe Ahile în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Iisus și ucenicii Săi se adunau acolo. Deci Iuda, luând oaste și slujitori, de la arhierei și de la farisei, a venit acolo cu felinare și cu făclii și cu arme. (Ioan, XVIII, 2-3) Se poate oare afirma că Iscarioteanul a făcut triumful postum al Mântuitorului? Istoria sfântă i-a reținut infamia, dar îi datorează mult. Permițându-i să urce la Cer așa cum se prorocise, ca miel jertfit, dar mai ales asigurându-i-se o ancorare aici pe pământ. "Roman, catolic și francez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se oglindesc în apa liniștită, cu grădinile lor. Eșim apoi în Unter den Linden. Plimbare aerată și nouă. Muzee regale și imperiale; fundații ale vechilor margravi de Brandemburg și a regilor Prusaci. Poarta de Brandemburg. Apoi poarta cu carul de triumf care duce spre aleia cea mare a Victoriei (Sieges alee) cu monumentele stereotipe ale electorilor, margrafilor, regilor și împăraților. În fața statuiei colosale aurite și lipsite de gust a unei victorii îmbrăcată cu rochie și totuși având aripi, monumentul lui Bismarck
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Societate în nume colectiv, condusă de trei frați. Wertheim. Plimbarea la Sans-Souci. Plecarea. Dela galeria de tablouri dela Sans Souci, se vede dealul ruinilor, ruine artificiale (forul roman). Asemenea copii am mai văzut vreo două la Potsdam un arc de triumf roman și un obelisc egiptean. Inscripția castelului, spre partea dinspre terase: Sans, Souci. De ce este virgulă între sans și souci? Pentru că în partea stângă, a ofițerilor și a slujitorilor, în adevăr se poate spune sans, pe când dincolo, unde locuia regele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
C. s-au răcit. Înainte vreme, în gazetăria de ieri, oamenii politici cultivau pe un gazetar și-i arătau bunăvoință, căci se temeau de el. Acuma lucrurile s-au schimbat. P.S. O. Han mi-a vorbit și de Arcul de triumf. De asemenea despre d. Bucuța, care zicea Han are înfățișare de alcoolic, deși nu bea; însă mânâncă teribil. Iar înfățișarea o are din pricină că tatăl său era alcoolic. Gheorghe Anghelescu, servindu-mă la Baia Dr. Mirea, a făcut câteva glume clișeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Ștefan la Vaslui. Din felul în care anunță creștinătății victoria de la Vaslui reiese că el fusese protagonistul campaniei de la începutul anului 1475, în timp ce Ștefan apărea în rolul unui general, însărcinat de rege cu conducerea operațiunilor. Atribuindu-și „măreția acestui triumf”, scria Dlugosz, Matei „a făcut aceasta din obișnuita și neobrăzata lui deșertăciune, cu gândul să câștige pentru sine meritele altora.” Dar, această „fală goală din creștet și până în tălpi”, cum îl caracterizase Șincai pe Matei se poate să fi contribuit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cosiței în colinda Ciutei fără splină), orbirii ori amputării membrelor în basme. Acestea sunt tot atâtea semnale că novicele se află în punctul extrem al trecerii sale și că „este mort” din punct de vedere fiziologic. Depășirea încercărilor succesive „produce triumful inițiatului grație transmiterii unei cunoașteri secrete (...), condiție a unei transformări ireversibile a ființei”. Acum este momentul când ființa poate fi eliberată din sfera sacră și se întoarce în comunitate pentru a o contamina cu forțele victoriei. Primirea în profan, descrisă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cel al stâlpului lumii și cu topos-ul casei de pe celălalt tărâm, pentru care nucul constituie un traseu marcat. „Verticalismul ușurează mult acest «circuit» între nivelul vegetal și nivelul uman, căci vectorul său întărește și mai mult imaginile învierii și triumfului”, adică exact scopul suprem al inițierii. În colindele de fecior ipostaza mirifică a arborelui lumii este prădată de dulf: „S-a născut și a crescut,/ A crescut un măr rotat/ Cu crenguțele de aur,/ Cu merele de arjint,/ Da frunza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
forța sacră a abisului”, el „distri¬buie ploaia, umiditatea, inundațiile, controlând astfel fecunditatea lumii”. Iată de ce tocmai această apariție zoomorfă a energiilor neantului trebuie capturată și sacrificată de fata aflată sub zodia acvaticului. Moment final al procesiunii inițiatice, nunta devine triumful forțelor ordonatoare puse în mișcare de repe¬tarea gesturilor arhetipale când ceasul trecerii este repornit. „Toate sacrificiile sunt săvârșite în același moment mitic al începutului; prin paradoxul ritului, timpul profan și durata sunt suspendate”. Colindele în care animalul învins este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încordare maximă a puterilor omenești, fiindcă cinci „reprezintă cele cinci simțuri și cele cinci forme sensibile ale materiei: totalitatea, deci, a lumii sensibile”. Colindele surprind etapa postliminară a inițierii, când calul și-a confirmat natura sacră în incursiunea mitică, și triumful său este marcat la nivel estetic: „Înfrânat/ Și înșeuat/ Cu șeaua moldovenească,/ Cu pătura tătărească/ Și scările/ Cu turnuri,/ Și frânele/ Cu fluturi,/ Și cioltarul/ Podobit/ Numa-n aur/ Și-n argint”. Acesta este calul eroului întemeietor, primit ca recompensă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trei săptămâni, de când știam că voi trece prin Madrid și că voi avea câteva ore la dispoziție, mai multe destinații cu caracter istoric sau cultural, ca: Puerta del Sol, Puerta de Toledo, Poarta Alcala cu un soi de Arc de Triumf al lui Carol al III-lea; Biserica San Jose, Biserica Monserrat, Capela San Isidro; Casa lui Lope de Vega, despre care scrisesem, încă din 1963, un articol omagial, publicat în ziarul "Secera și Ciocanul" din Pitești, Piața 2 Mai, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
1972, când viața i-a fost curmata de un cancer. A fost o profesoară de excepție, datorită pregătirii ei foarte serioase, care continuu, an de an, își completa cursul cu ultime descoperiri în domeniu. Cariera ei didactică a fost un triumf, o mare satisfacție că a reușit să se ridice la nivelul dascălilor ei din liceele bolgrădene. Pedagogă cu o intuiție fină, deschisă la tot ce este nou în domeniu, ceea ce i-a atras stima, venerația elevilor săi. A fost un
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
speranță putea fi moartea lui Ceaușescu. E adevărat, n-aș fi avut poate curajul să înțeleg toate astea, deși le vedeam tot mai clar, dacă nu v-aș fi întâlnit în acei ani. M-am deprins de atunci să văd triumful răului în lume și n-am mai scăpat niciodată de asta. Cu colegii de atunci am pierdut legătura. Pe câțiva i-am reîntâlnit mai târziu, sau i-am depistat ca autori de poezie. Știu că Antoaneta Dohotariu lucrează de mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asiatice falsificate, de care aminteai), lansarea unor scriitori prefabricați, creați 100% de p.r., lansarea unor imitații ce trec drept produse autentice și care circulă ușor pe o piață a cărții confuză. E la îndemână în vremea noastră de formidabil triumf tehnologic. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
destui cititori. Pe criteriul ăsta, vă dați seama, Andreea Esca n-o va avea de rivală decât pe Andreea Marin. (De altminteri, dacă ele ar scrie poezie, ar avea parte de "public larg"; asta ar fi o pledoarie pentru poezie?). Triumful de tiraj nu spune nimic despre poezie și nici despre audiența ei, care e, ce-i drept, una mai discretă, dar nu atât de patetic inexistentă. Judecând cu ocaua mare a audienței, nici un mare poet român (dar nici străin) n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fabrica ajunsese la vreo 2 000 de angajați) aduce cu sine și întărirea mișcării muncitorești, coordonată din anul 1929 de un sindicat. Intrăm aici pe terenul minat al unei istorii mistificate de forjorii istoriografiei comuniste, în încercarea de a legitima triumful clasei muncitoare de după 23 august 1944. Abordarea doamnei profesor Serinela Pintilie devine acum instructivă istoriografic și arată utilitatea unor astfel de studii aplicate referitoare la implantarea la nivel local a directivelor „orwelliene” de schimbare a trecutului. Interesante sunt și remarcile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nimic nu educă mai bine decât munca, cea care îi transformă pe oameni în militanți activi ai societății. Propaganda capătă, astfel, un rol determinant în procesul de producție, publicațiile uzinei, gazetele de perete, prelegerile activiștilor având menirea să contribuie la triumful definitiv al clasei muncitoare asupra claselor exploatatoare. Însă, angajații nu erau însă simple mașini umane, ci posesori de inteligență cultural-artistică și de trupuri ce trebuiau armonios păstrate prin grija factorilor de decizie de la locul de muncă. Viața profesională devenea mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Moldovei, noul domnitor s-a angajat să fie „credincios Constituției în textul și spiritul ei”, să păzească cu sfințenie „drepturile și interesele Patriei”. Victor Place, consulul Franței la Iași, comentând semnificația votului de la 5 ianuarie 1859, sublinia că acesta este „triumful complet al ideilor unioniste și liberale, împotriva vechiului sistem de corupție, care și-a trăit traiul”. În adresa locuitorilor din districtul Fălciu și din orașul Huși (din 30 ianuarie/ 11 februarie 1859) către Adunarea Electivă a Moldovei, sunt redate entuziasmul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]