4,042 matches
-
care nu-i cunoaștem de ce nu vin să voteze, punem întrebarea familiei, pe care o cunoaștem, salut, să trăiești, sunt eu, da, tot acolo ești, de ce n-ai venit încă să votezi, că plouă știu eu, încă am manșetele pantalonilor ude, da, e adevărat, scuză-mă, am uitat că ai spus că aveai să vii după prânz, sigur, ți-am telefonat pentru că pe aici lucrurile sunt complicate, nici nu-ți imaginezi, dacă ți-aș spune că până acum n-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care locuiam. Începuse să plouă puternic, cu stropi reci ca gheața, și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și vreau să-l văd acum, imediat! Nu cred că e aici, a zis Tom, schimbând brusc tactica. Nu e pe dracu’. Pușcăriașul ăla locuiește în apartamentul de la etaj. Mă iei de proastă? Flora și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea decât tandrețea și iubirea. Ochii îi erau uzi de lacrimi și am rămas cu toții locului, încremeniți, neștiind dacă să plângem împreună cu ea sau să râdem. În ce mă privește, a fost unul dintre cele mai stranii, mai transcendente momente din viața mea. Peștii trebuie să înoate, păsările să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai bogat : Unchiul o apasă pe mătușa,/ între ei geme ceva („Cuptorul mobil cu pîine”) ; Bunica desface picioarele,/ bunicul se ridică („Cuptorul mobil”) ; Arăboaica desface picioarele,/ Arabului îi place („Cuptorul mobil”) ; O bagi albă,/ o scoți roșie („Pîinea”) ; O pui udă,/ o scoți uscată („Pîinea”) ; Deasupra e lumină,/ dedesubt e cer întunecat,/ la mijloc e un fus mic/ și înăuntru o tavă întunecată („Pîinea pe vatră, sub clopot, în aer liber”). Între clopotul „bărbat” (partea de sus) și vatra „femeie” (partea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne-am fi știut de o viață. Din cînd în cînd făcea cale-ntoarsă, se freca de piciorul meu și apoi pleca mai departe. Am părăsit împreună drumul mare și am apucat o la întîmplare prin pădure, răsfirînd covorul de frunze ude. La un moment dat am avut impresia că Patrocle mă conduce pe mine, știind parcă pe unde trebuie să o apucăm. Brazii erau din ce în ce mai înalți și mai deși, înfipți într-o liniște tot mai profundă. „Da, Patrocle, da, vin și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bine, dar înțelese că-i vorba de-un fleac, ca femeia cu barbă sau alte lucruri de la circ. Trecură la alt subiect la modă, raza lui Röntgen și cum un chirurg din Austria a putut să vadă piatra din bășica udului și pe cea din ficatul unui om, și cum i-a operat el pe bolnavi. Să vezi omul pe dinăuntru, așa ceva merită prima pagină. Domnul Procopiu făcuse un material despre descoperirea lui Röntgen și-l intitulase Raza făcătoare de minuni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
geam spart. Am lăsat pe așa-zisul pat pătura primită, rulată ca un balot, și m-aș fi culcat în clipa aia, dacă nu mi-ar fi fost atât de frig. Mă durea totul, din cap până-n picioare, până-n picioarele ude. O baie fierbinte, o supă fierbinte sau un vin fiert cu scorțișoară sau măcar un ceai. Pâinea primită o mâncasem de la primii pași, pe toată. Candela era stinsă. Trebuia s-o aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de lucru, iar când avea crize n o mai voia nimeni. Iar groaza lui era să nu ajungă ea la Mărcuța și el la orfelinat, cum îl tot amenința o vecină din mahala. Scoase plicul din groapa cârțiței, rupt și ud. N-avea cum să-l ducă așa, nici la domnul Alexandru Livezeanu, nici înapoi, Iuliei Margulis, care-l aștepta cu răspunsul. De fapt, n-avea pe nimeni în lume căruia să-i poată spune ce-a pățit. Îl apucă un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Eu nu pot să te ajut cu nimic...". Toată iarna și primăvara am adunat câțiva bănișori pentru București, pentru avocat. Degeaba... Făcu un semn a lehamite și tăcu. Bidaru profită de tăcere, scoase țigările și chibriturile din buzunarul de la bluza udă de transpirație și ieși în coridor. Mâncase ceva, acum avea chef să fumeze. Se apropie Râmnicu-Sărat. * * * După ce au trecut câteva trenuri din sens opus și după ce și-a făcut alimentarea cu apă, totul însumând cincisprezece douăzeci de minute cel mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu un gest involuntar duse mâna direct spre inimă, așa cum îl îndrumase învățătorul în timpul numeroaselor repetiții, după care urmă răspunsul deznădăjduit al mamei: "Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine ducem grâul la morar!". Părinții și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea nimic. Bănuia că aceștia vor să-i sufle. Îl credeau incapabil. Nu avea nevoie de sufleor: " Mi-e foame, dragă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai mare dintre toate igluurile din jur. Chiar deasupra capului, mult mai mic și mult mai fierbinte, pe un cer senin fără urmă de nori, dogorea Soarele. Din cauza căldurii excesive care îl înnebunea, transpirase în prostie. Cu alte cuvinte, era ud leoarcă. Se gândea numai la zăpadă. Un singur bulgăre cu care să se frece l-ar fi salvat măcar pentru început. Dar de unde bulgăre, de unde zăpadă? Și totuși, de la înălțime, privea îngrozit spectacolul ce se desfășura în spațiul acela imens
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gară. Da. De acolo, trenurile nu se mai întorc înapoi. Vorbea cu buzele întredeschise. Aproape crispată. Ca și cum i-ar fi părut rău că gândise toate astea cu voce tare. Îmbujorată la față, cu palma ajunsă întâmplător pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat, Mihai de Giulești ăsta făcuse ea pe un alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de Bethlen. - adăugase el entuziast. Da, știu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nevoile mari sau ca să le facă pe cele mici direct din fereastră. Nici țiganii noștri nu fac așa ceva... Bineînțeles, asemenea impertinență s a pedepsit crunt, apelul durând toată noaptea. Dimineața am plecat la muncă gata obosiți, vai de capul nostru, uzi și fără mâncare. Urma o nouă zi în care să ne rugăm din nou ca bunul Dumnezeu să-și facă milă de noi și să ne ia în împărăția Lui. Dar nici El măcar nu ne voia. Cine o asculta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
față de Dej a fost de poveste. Stătusem în ploaie, mai mult timp, cu detașamentul, ca să-l întâmpinăm la vremea sosirii în vizita de lucru de la uzina de motoare electrice din cartier. Până să vină Dej, am tremurat rău de tot, ud până la piele, și m-am trezit a doua zi internat în spital. De-atunci am avut mereu un dinte împotriva vizitelor de lucru, deși, ca să fiu drept, vizita aceea mi-a adus și ceva bun. Erau în salon niște fătuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare și dinți proeminenți. Dar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mic de la mână, surprinde aproape la fel de mult ca și aspectul lui vâscos. Nici macar celebra Broma din Caraibe, care a distrus flote întregi, inclusiv pe cea din urmă a lui Cristofor Columb, ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele Dinte, care trece prin lemnul corăbiilor că prin ceară. Tané să ne păzească! exclama imediat Vetéa Pitó, pe care viermii păreau să-l îngrozească mai mult decat înșiși Te-Onó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut de-acum întunericul peste Chicago, s-or fi aprins luminile, drogații, homosexualii și târfele or fi început să pună stăpânire pe străzi. Un bărbat o fi căzut pe trotuarul ud, copleșit de vacarm, de fum și de murdăria orașului fără suflet și sute de oameni or fi trecut pe lângă el fără să-l privească, fără să se oprească, fără altă grijă decât aceea de a nu-l călca în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată, cu ceva ce nu prevăzuse. Sex, dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doarmă cu o târfă, decât să-i fie scârbă că a făcut-o. Nimic nu-l interesa mai mult decât să trăiască în pace cu sine însuși și, acum, văzând-o în apă pe Piá, descoperindu-i trupul prin pânza udă și înțelegând pe neașteptate că era o femeie dezirabilă, pacea pe care o dorea atât de mult se risipise. De ce goliciunea era atât de nevinovată, încât o avusese alături luni întregi fără ca o singură dorință să-i fi trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țărmul mării. Banane, banane, și iar banane... Mii, milioane de banane! Un adevărat paradis pentru toate maimuțele din această lume. Visul de aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică decât de ființă omenească. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce importanță are dacă tot ne
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
n-a mai avut de cînd este el pe pămînt. Pilotul a stat șase luni pe tușă, disciplinar, Dinu n-are carnet de pilot și aproape că nu-l mai interesează problema. Mi-a ajuns doar atîta. Cică Romeo era ud și mirosea... puh. Făcuse de toate pe el. Cînd trecea Romeo cu Mercedesul său, Dinu se ținea de nas și mima scîrba pe care o simțea față de cei care fac în pantaloni. Dar Romeo strînge bani de avion. Neamuri proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]