4,112 matches
-
ferată și râul Visa, ce coboară din stațiunea balneară Ocna Sibiului și Își leapădă apele În râul Târnava Mare. Visa este un râuleț pașnic, redus În anotimpurile secetoase la o curgere cristalină a unor șuvițe de apă, dar care se umflă ca un bivol sălbatec, ce distruge și cară tot ce-i iese În cale, după o scuturare mai puternică a Înălțimilor cerului. Așezarea comunei se prelungește În sus, spre răsărit, pe cele două părți ale unui pârâu, care culege izvoarele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
plină de frăgezime decât în orice altă limbă, oricât de poliglot și de instruit te-ai crede. Dacă istoria ar lua un alt curs, poate aș pleca (de pe pământ), dar istoria este aici o Dunăre bătrînă care seacă și se umflă după măsură. Nu cred că am suferit prea mult ca să plec în altă parte, nu mă interesează să plec doar pentru nivelul de trai, dar aș pleca pentru clătirea ochiului și a inimii câteva luni pe an, ca Persefona care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am făcut din ostentație, ci m-am bazat pe faptul că nu trebuie să umblu cu matrapazlâcuri. În fond Securitatea știa cam totul despre mine. Trebuia să fiu onest. Ei bine, s-a interpretat altfel. Ba chiar problema a fost umflată și s-a transmis mai sus, cât de sus nu știu, în orice caz la organele de decizie PCR, că am scris că am cetățenie rusă. Ceea ce era un lucru grav. Din cauza acestui punct timp de 4 ani de zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
clarific. Nu eu sunt cel căruia i se cuvine acest premiu, ci celui care din greșeală m-a propus. Vă mulțumesc pentru atenția acordată. (Aplauze prelungite). Scriitorii din România care trăiesc în Germania când se întâlnesc, și se mai întâlnesc, umflă bășici de spumă pe care tot ei le sparg Există o relație interscriitoricească între scriitorii români din Germania? Comunicați între voi? Aveți vreo revistă activă, vie, care să vă adune? Este posibilă solidaritatea între scriitori, astăzi? Te rog să vorbești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
solidaritate însă în grupuri restrânse și atunci gurile rele vorbesc de gașcă sau de mafie (în România). Scriitorii din România care trăiesc în Germania sunt cam amărâți și cam vai de capul lor. Când se întâlnesc, și se mai întâlnesc, umflă bășici de spumă pe care tot ei le sparg. Ajunși în România la vreun colocviu se umflă în pene că, vai, Doamne, cine sunt ei și câte fac. Eu din cerdacul meu din Boppard mă uit la Loreley și deplâng
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Scriitorii din România care trăiesc în Germania sunt cam amărâți și cam vai de capul lor. Când se întâlnesc, și se mai întâlnesc, umflă bășici de spumă pe care tot ei le sparg. Ajunși în România la vreun colocviu se umflă în pene că, vai, Doamne, cine sunt ei și câte fac. Eu din cerdacul meu din Boppard mă uit la Loreley și deplâng acele vremuri când și ea mai știa să asculte, plină de muză, clipocitul unui vers frumos... Ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
probleme reale criticii autentice. De asemenea, remarc ușurința cu care indivizi destul de precari intelectualicește formulează, în deplină impunitate critică, verdicte cu privire la probleme care le depășesc nivelul de pregătire. Ușurința cu care sunt călcate în picioare eforturi oneste sau, dimpotrivă, sunt umflate reputații nemeritate mă lasă uneori perplex. Dau un exemplu personal, iertată fie-va lipsa de modestie: am scris, după cum știi, prima încercare de istorie tematică a literaturii române, iar un tânăr critic obscur, care nu s-a remarcat până acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vedeam pe namila aia roșcată de Lizzie uitîndu-se la mine cu ochii ei reci, de pește, plini de o ură prostească. Într-o zi Lizzie roșcata a deschis ușa și-a rămas În prag, cu o față palidă ca moartea, umflată de somn de la nembutal. Mi-a trîntit În brațe pachetul de iarbă. - Ia-l și ieși afară! a zis. SÎnteți amîndoi niște porci de cîini. Era pe jumătate adormită. Avea o voce neutră ca și cum s-ar fi referit chiar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a dus În Arkansas să vadă o fermă de oi la cinșpe dolari acrul. S-a Întors În Vale și a-nceput să construiască o casă pe credit. Ceva i s-a dereglat la rinichi și corpul i s-a umflat cu urină. Îi simțeai mirosul de urină În respirație și prin piele. „Asta e intoxicație uremică”, a exclamat doctorul În timp ce mirosul de urină umplea Încăperea. West a intrat În convulsii și a murit. I-a lăsat soției un talmeș-balmeș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-ncercam să-mi stăpînesc frica. Nu știam mare lucru despre intoxicația uremică. O femeie pe care-o cunoscusem vag În Texas murise din cauza asta după ce băuse o bere la fiecare oră, zi și noapte, timp de două săptămîni. „S-a umflat și aproape că s-a Înnegrit și-a intrat În convulsii și-a murit. Toată casa mirosea a pipi!” M-am destins, Încercînd să intru pe frecvența organelor mele și să-mi dau seama cum stau. Nu simțeam moarte sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-s plante de peyote. M-am Întors să mă uit și chiar mă gîndeam: „Ce idee tîmpită! Cum pot oamenii să bată cîmpii!” Dar chiar ziceai că-s plante de peyote. Tot ce vedeam arăta ca un peyote. Aveam fețele umflate sub ochi și buzele ni se Îngroșaseră de la o reacție glandulară provocată de drog. Chiar arătam a indieni. Ceilalți pretindeau că se simt primitivi și stăteau Întinși În iarbă, purtîndu-se cum Își imaginau ei că se poartă indienii. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la barăci, desperarea ordonanței care l-a îngrijit ca o mamă. Avea „La Croix de guerre“ de la francezi. Era ca un copil, plin de viață, cu simțiminte bune, gentil și cu farmecul familiei sale. În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându-și aminte de un caraghioslâc: fusese la groaznica nenorocire de la Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
l-a recunoscut. Doctorii îi făceau continuu fel de fel de injecții, îi luau continuu pulsul și tensiunea. În fine, hotărâse să facă o încercare de a găsi puroiul ce bănuiau că e colectat în gât, deoarece și exterior se umflase. Aduc pe doctorul Nasta. Improvizează o masă de operație în camera Elizei, îi rad barba și îi fac o mare injecție în partea stângă a gâtului, scoțându-i o parte din ganglioni, dar fără a găsi colecțiune de puroi. Îl
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Teodorescu sunt chemați. Amândoi generalii povățuiesc să nu abdice, răspunzând de armată și străinătate. La ieșirea din Palat sunt arestați până a 2-a zi dimineață. La orele 4, George Brătianu este chemat la Palat. Găsește pe rege cu ochii umflați de plâns. „Ce să fac?“ „Să abdicați.“ „Dar ce am făcut? Nu sunt vinovat în nimic, împrejurările au fost potrivnice.“ „Priviți carta României cum ați primit-o și carta de azi. V-ați declarat șeful Partidului Națiunii, conducător și răspunzător
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am oprit la o terasă unde era muzică. Am și dansat, oricum a fost destul de frumos. Problema a apărut pe la unu noaptea, când mergând spre casă, Camelia a călcat greșit cu piciorul într-o groapă din drum și și-a umflat piciorul foarte tare, astfel că a doua zi a zăcut tot timpul neputând să se ridice din pat, cu comprese reci pe picior. Până la urmă și-a revenit după vreo două trei zile, dar rămânând sensibilă cu acel picior. Am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care o agita ca pe o halebardă, dar cei mai mulți se înghesuiau după alimente: făină, orez, fasole și altele de-ale gurii. Alții s-au orientat însă mai înțelept și am auzit mai târziu povestindu-se de unul care ar fi umflat două lădițe nu prea arătoase, dar care conțineau un milion de lame de ras. A făcut avere în anii următori, vânzându-le pe piața neagră, cu bucata, când nu se găseau de nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe acest drum. Cât privește victoria de azi cu Dinamo, ele au fost în formație incompletă, fiindcă mai sunt două străine care nu au fost la Bacău iar Hâncu e accidentată. Nu aceasta e fața echipei Dinamo, să nu ne umflăm prea devreme, fiindcă Dinamo e o echipă adevărată. “ Întrebat dacă e mulțumit de felul în care noile achiziții s-au integrat în echipă, Florin Grapă a spus: “Parțial da, fiindcă mai e puțin de lucru, mă refer aici la Ekaterina
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fiorini, domnului harabagiu". Doi fiorini! strigă jidanul desperat. Cum numai doi fiorini face cinstea mea? Asta-i judecată, mă rog? Ah! acum te obrăznicești cu mine, observă neamțul. Acum înțeleg eu ce-a trebuit să fie cu d-lor. Ia umflați-l, mă rog, și duceți-l la Obacht 98. În același moment, doi gulerați îl înșfăcară de subsuori și, fără a-i mai da răgaz de vorbă, îl brânciră afară și-l puseră la închisoare. Toată noaptea a stat jidanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndrăznit să ne riscăm pe acolo, dacă tânăra franțuzoaică, care vroia să facă pe viteaza, nu ne-ar fi adus la ambiție, înaintând ea cea dintăi pe scoborâșul prăpăstios. Hei, doamnă! strigă călăuzul din urmă; închideți cortelul, ca să nu-l umfle vântul și să pierzi echilibrul. Atunci, sumeața noastră tovărășiță, venindu-și în fire și văzând că cararea pe care se angajase era mult mai amețitoare decât își închipuise, se opri în loc, închise cortelul, dar, cuprinsă de frică, n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
efectele sale corozive. Economia politică a corupției Totul se destramă. Centrul nu mai rezistă. Anarhia se dezlănțuie în lume Ca o mare întunecată de sânge: pretutindeni Se îneacă avânturile inocenței. Cei buni nu mai cred în nimic, cei răi Se umflă de căldura patimilor rele. (W.B. Yeats, A doua venire) Ideile economiștilor politici sunt deosebit de relevante în analiza corupției politice. La baza majorității scrierilor despre economie politică se află presupunerea că acțiunea umană, indiferent că este vorba de cea a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
înroșesc, nu știu cum să reacționeze. De atunci nu s-a mai atins de ea și au colaborat eficient în continuare. Apoi ea a dat examen, el era în comisie la oral, și-a amintit momentul de tandrețe rămas neconsumat, i-a umflat nota, s-au revăzut și în facultate, au ieșit în oraș, la vila lui de la Cheia. Și vă dați seama cum se desfășoară examenele după un futai la Cheia. Vorba unui prof de la Litere, de pe vremuri, și, critic literar, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ce faci, Șăfule? N-ai frână? Stai să discutăm o țâră. Tonul nostru era fals. Flas slugarnic și fals imperativ. Amândouă odată. - Ce faci, Șăfule, te duci la dementa aia la chimie? Transmite-i din partea mea că e o vacă umflată cu pompa! - Așa ceva nu pot să transmit, domnu’ Palade! Credeți-mă! E prea ireverențios! - Nu e ireve... reve... rențios, Șăfule, e așa, știi... așa... - Câtă elocință, domnu’ Palade! M-ați dat gata, hai, pa! ne mai arunca el, efeminat, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era mai tuciuriu, îl întrebam dacă nu cumva l-a uitat mama lui pe plajă când era mic. Ba îi spuneam să se lase de meseria asta, că nu e competent. Mai bine îl punea în poartă pe fundașul ăla umflat cu pompa. La cât e de gras umple poarta, nici nu mai știi pe unde să tragi. Când unul de-al lor rata. Nu ajungea la minge „făr’ un cui de briceag“, îi ziceam să pună mâna de la mână toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu în contextul ăsta. E posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână, te îndopa cu mămăligă și, la urmă, tăia un miel pe care, deși îl plăteai, nu-l mai puteai mânca după ce te umflaseși cu bulz și alte drăcii. Și, chiar dacă mielul îi rămânea lui, nici aici nu se poate spune că era ceva meschin. Gheorghe Tatomir îți demonstra cât de lacom ești tu, ăsta de la oraș, care-l iei drept un bătut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]