10,305 matches
-
EXISTE TREI CLIȘEE ALE MEMORIEI NOSTRE CULTURALE ȘI IDEEA CLARĂ CĂ îN SECOLUL AL XVII-LEA PUȚINE POPOARE AVEAU UN CĂRTURAR DE TALIA LUI UDRIȘTE NĂSTUREL. 2î UN DIALOG DE PATRU REPLICI îNTRE XIMACHI ȘI METODIU DE UNDE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ NICIODATĂ PAPA N-O SĂ-ȘI POATĂ DA SEAMA CUM UN FLUVIU NĂSCUT îN NIȘTE MUNȚI PROTESTANȚI, TRECÂND PRINTR-O CÂMPIE CATOLICĂ, AJUNGE SĂ SE TURCEASCĂ PENTRU A SE VĂRSA îNTR-O TREIME DE BRAȚE ORTODOXE. 3î UN DIALOG DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îN NIȘTE MUNȚI PROTESTANȚI, TRECÂND PRINTR-O CÂMPIE CATOLICĂ, AJUNGE SĂ SE TURCEASCĂ PENTRU A SE VĂRSA îNTR-O TREIME DE BRAȚE ORTODOXE. 3î UN DIALOG DE TREI REPLICI îNTRE CĂPITANII JURAVCU, SPOICU ȘI BAȘOTĂ, DIN CARE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ FLUVIUL RESPECTIV E DUNĂREA ȘI CĂ AR FI BINE SĂ-I SPUNĂ ASTA ȘI LUI SIMA-VODĂ. 4î UN SCURT MONOLOG INTERIOR AL LUI SIMA-VODĂ REFERITOR LA CĂPITANII JURAVCU, SPOICU ȘI BAȘOTĂ DIN CARE SĂ REIASĂ CĂ DACĂ N-AR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
CARE SĂ REIASĂ CĂ DACĂ N-AR EI, AR FI ALȚII. 5î UTILIZÂND ADVERBUL „AȘADAR”, O FRAZĂ DE îNCHEIERE CAPABILĂ SĂ SE RIDICE CU ELEGANȚĂ LA îNĂLȚIMEA CELOR TREI SECOLE DE ISTORIE SCURSE DE-ATUNCI, DIN CARE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ N-AM îNVĂȚAT NIMIC. Episodul 92 PE MARE Romanul, iată nostalgia oricărui povestitor. Să părăsim câteva ceasuri îmbelșugata masă domnească dată de Sima-Vodă, să renunțăm puțin la linearitatea poveștii în favoarea construcției, întorcându-ne către - vă mai aduceți aminte? - Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Necazul cu Moartea este că îl urmărește pe cel ce fuge de ea și fuge de cel ce-o urmărește. Necazul cu Moartea este că nici o ființă omenească nu a fost în stare să înțeleagă vreodată aberantul ei simț al umorului. Dar la ce te poți aștepta de la cineva care, probabil, se simte cumplit de plictisit, pentru că are absoluta convingere că întotdeauna învinge? Gacel Sayah, fiul cel mare legendarului inmouchar de la care, conform unei vechi tradiții familiale, moștenise numele și rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înfrunți cu oamenii Mecanicului. Nici asta pe care mi-o oferi n-aș spune că e ceva cu care aș putea câștiga o bătălie... Nu ai vreun tanc la bord? — Nu, dar am un binoclu. — Un binoclu?... − repetă celălalt cu umor. La ce-mi trebuie binoclu? În ziua în care un tuareg ajunge să aibă nevoie de un binoclu înseamnă că nu mai e bun de nimic. — Doar că nu este unul obișnuit. — Ah, nu? Și ce are în mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o voi apăra ca atare... - Sud-africanul își scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o batistă murdară și cocoloșită, pe care o înnodă cu grijă de țeava armei sale, și se îndreptă cu pas hotărât spre ieșire, spunând cu oarece umor: Sper cel puțin să aibă idee ce înseamnă un steag alb și să nu-mi zboare creierii înainte de a deschide gura... Ieși afară sub violentul soare al dimineții, fluturând improvizatul steag, și imediat unul dintre răniți îl întrebă pe armean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care sunt de acord, să ridice mâna. Frații Mendoza au fost primii care s-au grăbit să ridice mâna - și unul după altul, toți cei prezenți îi imitară. Sam Muller arătă cu un gest amplu mâinile și remarcă aproape cu umor: — Îți dai seama? Au fost de acord. — De acord...? repetă indignat Serafian. Un căcat! Încă mai sunt cel care plătește și cel ce comandă și nu accept ca lepădăturile astea să pună mâna pe mine. — „Ești“ cel care plătește, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Cine s-a revoltat, Spinoza sau Algazi? Ha, ha, sîngele apă nu se face. Bătrînul se aplecă liniștit, Își ia cartea și citește mai departe, ca și cînd n-ar fi auzit nimic. ... haide, mă Wanda, chiar ți-ai pierdut umorul de tot? Lasă mutra asta de fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de repede - schimbarea de la atingeri exploratorii la mușcături pline de dorință, încât atunci când m-am desprins gâfâiam amândoi. —Dumnezeule! a spus, turnând pentru fiecare încă un pahar de votcă. Rămăsesem fără cuvinte. Rânjea din nou. Era un rânjet lipsit de umor, plin de îngâmfare. S-a întins pe saltea ca o pisică mare și periculoasă. Să vedem ce avem aici, a spus, fără să-și desprindă privirea de pe mine. Mă simțeam de parcă cineva trasase o hartă a punctelor mele erogene, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toate astea la mine, mă simțeam ca un traficant de lucruri furate. Mă întrebam dacă să-i spun lui Nat despre tablouri. El probabil ar găsi amuzant faptul că l-am bănuit de furt - și el avea un simț al umorului mai ciudat, la fel ca mine. A apărut câteva ore mai târziu cu obișnuitul bax de bere. —Doamne, zise el, tu nu-ți citești niciodata corespondența? Uită-te la toate gunoaiele alea. Oh, ba da. M-am uitat disperată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
imediat în jurul celui care o face să râdă. - Trebuie întreținută cu grijă buna dispoziție a orașului! spusese necunoscutul serios. - Cine ești? îl întrebase Oleg neprietenos. Blanca răspunsese pentru necunoscut: - Trebuie să fie un visător, un nebun, o paiață plină de umor. - Taci din gură! Eu sunt iubirea senzuală care strigă „deschide-te!“ Mă numesc Eros! Tendința mea biologică este dorul organului de a întâlni organ. Cel mai puternic dintre toate impulsurile. Sunt infidel totului și tuturor! Ce e personal n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în stilul lui caracteristic, un mic accesoriu împrumutat de la unul dintre teatrele importante din centrul capitalei unde trăia: o mustață. Da, o mustață uriașă, pe care avea să și-o pună de față cu toată lumea, pentru că ăsta era genul de umor pe care îl promova el, un umor absurd, burlesc, de fapt imposibil de caracterizat, pentru că era genul de umor care îi era specific numai și numai lui însuși. Nu-l mai întânise la nimeni altcineva. Încă și mai fericit, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
împrumutat de la unul dintre teatrele importante din centrul capitalei unde trăia: o mustață. Da, o mustață uriașă, pe care avea să și-o pună de față cu toată lumea, pentru că ăsta era genul de umor pe care îl promova el, un umor absurd, burlesc, de fapt imposibil de caracterizat, pentru că era genul de umor care îi era specific numai și numai lui însuși. Nu-l mai întânise la nimeni altcineva. Încă și mai fericit, bărbatul urcă scările agenției unde lucra domnișoara Kaly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mustață. Da, o mustață uriașă, pe care avea să și-o pună de față cu toată lumea, pentru că ăsta era genul de umor pe care îl promova el, un umor absurd, burlesc, de fapt imposibil de caracterizat, pentru că era genul de umor care îi era specific numai și numai lui însuși. Nu-l mai întânise la nimeni altcineva. Încă și mai fericit, bărbatul urcă scările agenției unde lucra domnișoara Kaly, femeia pe care o iubea la nebunie și cu care nu apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pedeapsă însemna că el încă mai păstra o umbră din conștiința lui Abdulah Ramazi, dar acum se întrupase cu totul și cu totul în corpul unui alt om, un român, liber profesionistul Marcel Irimescu. Ironia sorții își păstrase însă tot umorul care îi dădea farmecul, evident. Asta pentru că Abdulah-Ramazi-Marcel-Irimescu era singurul angajat pe post de Moș Crăciun permanent al magazinului Unirea. Abdulah Irimescu sau Marcel Ramazi își scrută deodată mai noua dublă amintire. Angajat permanent însemna că era Moș Crăciun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
greu și sfătuit de ceilalți să mai aștepte, pentru a nu bate la ochi. Elevețianul luă loc pe scenă, ca finalist. Trei reprezentante ale soțiilor își făcură apoi intrarea pe scenă, totul în râsetele și glumele nesărate, complet lipsite de umor, ale propriilor bărbați și prieteni. Nepăsătoare, superbe, cele trei, negresa din Surinam, muncitoarea din Iran și activista de partid din Rusia, își începură reprezentația care denota clar cel puțin opt ani de muncă și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acest om să fie sufletul sălii, deși o oarecare neîncredere mai plana încă asupra mea, pentru că nu înțelegeam dacă un suflet al sălii poate fi îmbrăcat cu totul și cu totul în straie maro. În fine, privirea-i plină de umor, evident, maro, cu care mă cerceta la rândul său în amănunt, așa cum rareori văzusem pe cineva făcând, mă convinse de faptul că era un tip deosebit de inteligent, ceea ce mă bucură nespus, alungându-mi totodată orice umbră de îndoială. Era omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
arăta totul atât de cumplit aici și dincolo nu, pentru numele lui Dumnezeu? Nici în ruptul capului nu pricep ce cosmogonie nebună și fantomatică a putut inventa toate formele acestea infernale și cum de a putut avea atât de puțin umor încât să se manifeste astfel, pulsând printre bietele proiecții astrale cu forța și imaginația a mii și mii de evenimente și grohăieli născocite de cine știe ce mare arhitect al universului... Umbrele acestea, ei bine, sunt - acum înțeleg - toți cei alături de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-ți mărturisești propriile fapte comise împotriva binelui public. Și una, și alta îmi stârneau o greață de care mă rușinam, eu, cel obișnuit să-mi ascund sentimentele sub o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care mă rușinam, eu, cel obișnuit să-mi ascund sentimentele sub o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eu, cel obișnuit să-mi ascund sentimentele sub o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-o casă luxoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul; umorul pentru că văd în el o expresie a cinismului, iar cinismul, pentru că acesta li se pare lipsit de umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-o casă luxoasă, cu scări din marmură acoperite cu traverse roșu-închis, cu un portar elegant și amabil și cu un lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i ieșea din cap cum îl păcălise acolo în pădure, când crezuse că-l va pierde pe moșneag. Ia, mai încetează cu glumele! îl apostrofă Ileana pe bătrân. Spuneți-mi și mie, ce s-a întâmplat!? Păi, nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Tarnița, Mărăști și Fruntești. Treptat, numele lui și a școlii Lunca ajunge să fie cunoscut de către profesorii liceelor, colilor normale din Bârlad, Piatra Neamț, Bacău și Iași. Gheorghe Postoi era 256 conștient de valoarea sa și cu oarecare notă de umor, dar și de satisfacție, spunea despre sine: „Sunt din ținutul lui Ion Creangă (aluzie la talentul lui de a povesti) și l-am avut profesor pe Calistrat Hogaș”, fiind el absolvent al Școlii Normale din Piatra Neamț. coala din Lunca, școala
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
școală la Bacău, numită moașă comunală, care avea o circumscripție foarte întinsă: în afară de comuna Filipeni și comuna Mărăști. Ca agenți sanitari a fost un oarecare Holbam din satul Brad, iar mai târziu Herțanu din Blaia.” Pe un ton hazliu, cu umor, dând dovadă de multă înțelegere pentru sufletul semenilor săi, Gheorghe (Ghiță) Iacobeanu, în însemnările sale pentru monografia satului, regretând că Mătușa Floarea (era chiar soră cu tatăl autorului!) n-a lăsat nimănui din știința ei; cunoștea o mulțime de buruieni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]