8,137 matches
-
și totodată Începe să-și formeze criterii realiste și aprecieri estetice. (Ă)» Nică reprezintă poporul muncitor care se ridică Împotriva tiraniei. (Ă). Basmul Ninei Cassian respiră o morală sănătoasă. El Îi Învață pe copii să-i recunoască și să-i urască pe asupritorii celor ce muncesc și le arată totodată importanța luptei unite a celor mulți Împotriva exploatării. Cu satul Întreg pornește Nică Împotriva burtăverzilor, cu norodul Întreg Îl doboară pe Namila și redă lumii soarele. (Ă). Pe de altă parte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tractoristului, unde „oacheșa fată” care conduce tractorul pare o nouă Rodica a bardului de la Mircești În ceea ce are el mai „veșnic tânăr și ferice”. Este neîndoios că asemenea poezii nu vor produce niciodată efectul dorit În mijlocul țărănimii muncitoare, care nu urăște nimic mai mult decât vorbele „mari” și gratuite. (Ă). S-a văzut că schematismul rezultă Înainte de toate din reflectarea palidă a realității (Ă). La schematism ajung mai ales poeții tineri, care nu au cultură, nu Învață de la clasici cum să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
retrăiască faptele povestite. Fără sentimentul acesta de puternică verosimilitate a situațiilor, fără participarea intimă a cititorului la problemele dezbătute Într-o lucrare literară, cele mai frumoase concluzii morale rămân scrise degeaba. Pe Mateica și lumea lui o detești și o urăști cu patimă. Și pe măsură ce acțiunea se desfășoară, sentimentul acesta se Întărește, se colorează cu toate nuanțele sale. (Ă). Dar valoarea tipologică a lui Mateica nu stă numai În descoperirea acestor trăsături. Petru Dumitriu reușește să creeze o ființă care exprimă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sale. (Ă). Dar valoarea tipologică a lui Mateica nu stă numai În descoperirea acestor trăsături. Petru Dumitriu reușește să creeze o ființă care exprimă atât de bine neîmpăcata ură și disprețul pe care exploatatorii Îl poartă clasei muncitoare, Încât Îl urăști pe Mateica nu numai pentru ceea ce face, ci În general ca existență, Într-atât e de inumană, ticăloasă, nepăsarea, scârba lui pentru tot ce e nou. Tocmai de aceea spunem că romanul posedă o deosebită putere de a demasca În fața
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
De aici, din această Încredere În victoria clasei muncitoare, le vine comuniștilor puterea de a zdrobi cu superioritatea lor morală pe călăii lor, de a respinge provocările acestora. (Ă). Comuniștii sunt oameni În deplinul Înțeles al cuvântului. Ei iubesc și urăsc cu putere, iubesc oamenii și urăsc pe dușmanii omenirii. (Ă). Căci, În fond, care sunt slăbiciunile romanului În forma lui actuală? În primul rând faptul că, abătându-se de la o Înțelegere justă, veridică a lucrurilor, autorul nu a izbutit să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
victoria clasei muncitoare, le vine comuniștilor puterea de a zdrobi cu superioritatea lor morală pe călăii lor, de a respinge provocările acestora. (Ă). Comuniștii sunt oameni În deplinul Înțeles al cuvântului. Ei iubesc și urăsc cu putere, iubesc oamenii și urăsc pe dușmanii omenirii. (Ă). Căci, În fond, care sunt slăbiciunile romanului În forma lui actuală? În primul rând faptul că, abătându-se de la o Înțelegere justă, veridică a lucrurilor, autorul nu a izbutit să-și axeze răspicat, romanul pe ceea ce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fost eu însumi un personaj dintr-o carte de-a lui Raymond Chandler, aș fi dedicat, cu siguranță, aceste rânduri Monei Mars, Peruca Argintie, femeia cu buzele și fața reci ca gheața - pentru că în viața fiecăruia există cineva care te urăște și te salvează în același timp. Le mulțumesc tuturor. M.M. Itc "I" Metafizica detectivului Marlowetc "Metafizica detectivului Marlowe" „Într-o lume în care plăcerile sunt de la magazinul de jucării, durerile nu pot fi de la fierărie.” Macedonio Fernández Philip Marlowe este
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
metal l-au amuțit pentru totdeauna. Bețivul s-a mutat în canalele orașului de frică... Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este pe fața pământului. Chiar nu iubești pe nimeni? Nu, îi urăsc pe toți. Nici pe el? O întreb, arătând spre pântecele ei. Corina izbucnește în lacrimi... Pe el, da. Îl iubesc.... datorită lui nu mă sinucid. După ce
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
frică... Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este pe fața pământului. Chiar nu iubești pe nimeni? Nu, îi urăsc pe toți. Nici pe el? O întreb, arătând spre pântecele ei. Corina izbucnește în lacrimi... Pe el, da. Îl iubesc.... datorită lui nu mă sinucid. După ce a plecat, am continuat să mă gândesc ce aș putea face pentru mamele tinere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale. De exemplu, imbăta → Îmbăta; imbrăca → Îmbrăca; impăca → Împăca; inapoi → Înapoi; intreg → Întreg etc.; - u În poziție finală se suprimă, conform ortografiei actuale. Ortografierea cu u final era foarte răspândită
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1910, considerându-l un simptom major al schizofreniei. Însă pentru Freud (1912-1913/1993), ambivalența există în afara schizofreniei și constituie un fenomen fundamental al vieții noastre afective. Widlöcher (1983) confirmă caracterul său fundamental, estimând că „este dificil să iubești fără a urî”. Potrivit lui Freud (1909b/1979), ambivalența însoțește sentimentele excesive. În privința persoanelor relativ indiferente, individul resimte o afecțiune moderată, fiind conștient că privește cu ostilitate unele dintre defectele acestora. În schimb, o dragoste intensă nu permite ostilității să rămână conștientă; ea obligă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
șobolani” (1909b/1979) ilustrează cea de-a doua formă de anulare retroactivă, care constă în anularea primei acțiuni prin repetarea sa în sens invers. Tânărul ridică de pe drumul pe unde va trece trăsura femeii pe care o iubește și o urăște în același timp o piatră periculoasă. Se răzgândește însă și o pune imediat la loc. Omul cu șobolani nu anulează un eveniment suflând asupra lui, ci face pur și simplu două gesturi opuse, trădându-și astfel afectele contradictorii față de iubita
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
niște pulsiuni amoroase heterosexuale sau homosexuale, care recurg la transformarea iubirii în contrariul ei (ură), cu o prevalență a proiecției (Freud, 1910/1985). După cum subliniază Freud (1911/1979) în legătură cu cazul „președintelui Schreber”, atunci când apare o identificare cu agresorul, expresia „mă urăște” este de fapt, printr-o proiecție excesivă, transpunerea unui „îl iubesc”. La cealaltă extremă, în melancolie, excesul de identificare cu un „celălalt” pierdut face din acesta din urmă un agresor față de care sentimentul de ostilitate inexprimabilă va fi interiorizat și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să fie efectiv posibilă. În autobiografia sa, Charpak (1993) - fizician de renume, care a trăit deportarea în lagărele naziste -, după ce povestește că, imediat după eliberarea sa de către americani, a descoperit cu oroare o baracă plină până în tavan de cadavre, afirmă: „Urăsc aceste amintiri și nu mă gândesc niciodată la ele”. Și adaugă: „Pelerinajul organizat la Dachau în 1947 a fost o mare încercare. Din acea zi, am vrut să trag o linie definitivă peste toată această perioadă și să trec la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceea ce fac nu poate fi bine, de vreme ce o fac.” Ea recunoaște, de altfel, această ură de sine. „O cantitate ireductibilă de ură și repulsie, legată de suferință și nefericire, s-a întors cu totul asupra mea.” Ajunge chiar să se urască în calitatea sa de creatură umană (iar aici regăsim ambivalența, întrucât toți oamenii, fiind creaturi ale lui Dumnezeu ca și ea, sunt deopotrivă vrednici de ură). „Cea mai mare crimă a lui Dumnezeu este de a ne fi creat, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înregistrează astfel o recanalizare spre lumea exterioară a excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție. După Freud (1911/1979), „o percepție internă este reprimată și conținutul ei, înlocuind-o, suportă o anumită deformare, după care ajunge în conștient sub forma unei percepții venite din exterior”. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lumea exterioară a excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție. După Freud (1911/1979), „o percepție internă este reprimată și conținutul ei, înlocuind-o, suportă o anumită deformare, după care ajunge în conștient sub forma unei percepții venite din exterior”. În acest caz, subiectul percepe la celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a funcționat timp de aproximativ 20 de ani o formulă de jurământ profund impregnată ideologic: „Eu, cetățean al Republicii Populare Române, intrând În rândurile Armatei, jur să fiu devotat poporului muncitor, Patriei mele și Guvernului Republicii Populare Române”, „Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei și ai poporului muncitor” sau „Dacă voi călca jurământul meu, să mă lovească pedeapsa aspră a legii Republicii Populare Române și să-mi atrag ura și disprețul oamenilor muncii”. În condițiile represiunii
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
comunist i-au aruncat În „oala penitenciară”. Pe ei, pe cei care Își ispășesc vina de a fi fost considerați dușmani ai regimului (recte, ai poporului), trebuie să-i supervizeze/păzească/reeduce tocmai aceste persoane care sunt precondiționate să-i urască. De aici și până la un raport inechitabil Între călău și victimă, pasul este aproape firesc (În ordine psihologică). Odată cu trecerea timpului, mesajul ideologic cuprins În jurământul militar se diluează - un jurământ din 1975 conținea următorul tip de formulări: „Jur să
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Magdalena Popescu, Creație și generozitate, AST, 1969, 4; Martin, Generație, 103-114; Al. Piru, Nicolae Breban, R, 1970, 9; Cristea, Interpretări, 88-93; Dimisianu, Prozatori, 60-69; Damian, Intrarea, 47-64; Negoițescu, Însemnări, 235-258; Adrian Isac, Reabilitarea unor personaje, ECH, 1971, 4; Ardeleanu, „A urî”, 119-124; Negoițescu, Lampa, 150-159; Stănescu, Cronici, 83-98; Vlad, Convergențe, 287-291; Ciobanu, Panoramic, 194-198; Petrescu, Scriitori, 125-128, 142-144; Dimisianu, Valori, 105-108; Ungheanu, Arhipelag, 87-101; Cristea, Domeniul, 202-217; Regman, Colocvial, 27-33; Iorgulescu, Al doilea rond, 222-228;Nicolae Manolescu, „Bunavestire”, RL, 1977, 24
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
chemare? Prin două aspecte sentimentale, pe care la exploatează la modul abstract și general - iubirea și ura: De știi iubi cum se cuvine Tu sfarmă monștrilor complotul! Dă totul pentru slava țării! Și pentru pacea lumii totul. Și De știi urî cum se cuvine Tu sfarmă... O simplă rimare, prin care poetul credea că poate comunica un sentiment autentic! Dar vorbele vagi, inexpresive, nu pot crea emoții prin ele însele, așa cum nu le puteau crea emoții, prin ele însele, cu câțiva
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că, în genere, a evitat șabloanele (...). Macarie, de pildă, nu este o simplă schemă. Nu are nici nelipsita burtă și nici bicisnic nu-i. Este un dușman viu, real, peste care nu poți trece cu ușurință, dar pe care-l urăști tocmai pentru că înțelegi cât e de periculos (...). Faptul că lumea lui Macarie este sortită pieirii, rezultă într-o anumită măsură și din prezentarea celor ce luptă împotriva ei, masele de oameni cinstiți în frunte cu comuniștii (...). Președinte al gospodăriei avea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care rămăseseră în alfabetul nostru, un semn pentru un sunet î din i era întrebuințat oricum la începutul cuvintelor, în cuvintele compuse - ca neîncetat, neîntrerupt - și în verbele de conjugarea a IV-a în rî și în derivatele lor: a urî, urît. Dar naționaliștii nu se îndurau să se despartă de â. Să nu se mai vadă limpede că român vine din romanus? Ca și cum cine știa latinește nu-și dădea seama de lucrul acesta. Iar pentru necunoscătorii limbii latine tot una
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
statistică oarecare, duc la o artă lipsită de putința reflectării adevărului vieții. La baza ei stă în fond tot obiectivismul burghez (...). Exagerând, îngroșând anumite trăsături în făurirea chipului Mamei Gorki a văzut mai adânc, mai în profunzime realitatea (...). Caragiale a urât lumea burghezo-moșierească, a fost adânc convins că în cadrul ei necinstea, fărădelegea, prostia, mișelia sunt însușiri prețuite, care garantează ridicarea pe scară socială. Spre a arăta cât mai clar aceasta a exagerat conștient trăsăturile unora dintre personajele sale. Pe Agamiță Dandanache
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu se îndoiește că ceea ce spune el e adevărat) pentru că este lipsită de orice modalitate de expresie poetică, cum de asemenea lipsită de idee poetică este și cealaltă strofă a poemului în care autorul ne încredințează cu aceleași mijloace că... ... urăsc pe cel ce-așteaptă Socialismul mură-n gură Lung la vorbă, scurt la faptă Chiulangiul secătură. Această poezie de două strofe ar fi de fapt un articolaș de ziar, cum l-ar considera cititorul, dacă n-ar fi derutat oarecum
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]