17,506 matches
-
european nu va fi învinsă, bătrînul continent este deja zguduit de contradicții și mișcări sociale de amploare. Precum am afirmat mereu, căile politicii au fost întotdeauna mîloase, îmbîcsite de interese meschine, de trădare, de crime, de șantaj, de slugărnicie, de ură și dispreț față de omul de care istoria a tras întotdeauna cu dinții. Maria Diana Popescu www.agero-stuttgart.de www.art-emis.ro Referință Bibliografică: Oxigen pe datorie / Maria Diana Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 92, Anul I, 02 aprilie
OXIGEN PE DATORIE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350464_a_351793]
-
infamă cred că ne desparte 8 Cicoarea se-albăstrește rușinată Vîntul i-a spulberat rochița de fată O fecioară despletită ca o walkirie Este o-ncîntare, par Dieu, o reverie! Să se stingă focul din inima pădurii Pînă peste dincolo de marginea urii Să ne iubim ca frunzele măturate De furia ploi pe alei curate 9 E castanie noaptea, troznește de plăcere Se întinde ca un voal peste coapsele tale Trece o corabie prin nisip, rage o cămilă Acolo, departe, pe o dună
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
și izbânzi Moștenirea celor care-n luptă și-ncercare au fost blânzi... Domnul vine, pașii Lui se-aud cum sfarmă pietrele-arzând Fericit va fi poporul ce veghează și trăiește așteptând. ÎNĂLȚIMILE GOLAN Când brandul de țară ți-e lenea și ura Și spirit războinic îți umple desaga; Și desagele-s multe de umple trăsura... Se gată - bag seama - cu gluma și șaga! Semeția rănește, ‘nălțarea-trufia doboară Înălțimile Golan, cu crestele neprimitoare Noi nu le-am uract... Cine urcă, oare coboară ? Fâșie
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
pământ. Cetăți în munții Oraștiei Tăblițele Tărtăriei Toate ne vorbesc acum Despre poporul român. Acolo între Carpați Dacii au fost organizați Și un stindard au avut Trup de șarpe, cap de lup. Este clar ca bună ziua Dacii n-au cunoscut ura, A Carpaților cunună Este Dacia străbună. DINCOLO DE TIMP De unde vin in acest colț de lume Ce-i plin de sărăcie și alean? Vin de la Războieni, de lângă Bălgrad Pe unde a trecut și el, Traian. Din țara binecuvântată De bunul Dumnezeu
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
ce este frica, Nici nu mai simți vreo bucurie, Când nu mai ești decât nimica, Decât o umbră străvezie, La Creator atunci te întorci, Cuvântul vreau îți e armură, Și înveți să ierți și să iubești Ca să învingi a lumii ură. VIAȚA NU E UN ROMAN Mulți oameni trăiesc pe pământ Convinși că viața lor e un balsam, Ceva deosebit, e un roman, O spun unii sub jurământ. Dacă-ar fi scris de bună seamă, Ar vedea că în câteva rânduri
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
a celor trăite de sute de mii de români în timpul comunismului”. “Fără nici o reținere - continuă el - prezint latura întunecată a sufletului omenesc, viziunile nemiloase, dramatice și înspăimântătoare, fantasme care prind viață atunci când rațiunea adoarme și voința omului este guvernată de ură, de prostie, durere și mârșăvie”. Albumul, ca și expozițiile organizate pe această temă, sunt pentru Radu Bercea o formă de revanșă, o revanșă care nu vizează răzbunarea, ci doar păstrarea memoriei și care are ca motto cuvintele: „Să iertăm trecutul
„MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349042_a_350371]
-
că „îmbinarea dintre universal și particular, dintre infinit și finit la Dragomir Ignat e o chestiune de perpetuă întrebare", iar col. Mihai Cozma a apreciat cartea drept „o spovedanie a unui om care a avut ocazia să vadă iubirea și ura, frumosul și urâtul, albul și negrul în toate formele lor". A luat cuvântul și redactorul de carte Dorin Ștef care, însă, s-a ferit să facă prea multe aprecieri la adresa poeziei lui Dragomir Ignat (pe care a caracterizat-o drept
POETUL DRAGOMIR IGNAT ŞI-A INVENTARIAT PUBLIC SENTIMNETELE de ANCA GOJA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349080_a_350409]
-
București, 2001, p.182). Una dintre probele grele prin care cetățeanul gulagului românesc trebuia să treacă era relația cu aproapele. Îndemnând la lupta pentru supraviețuire și la delațiune, regimul spera în închistarea deținuților într-un egoism feroce care să provoace ură și respingere față de celălalt. Soluția nu putea veni din altă parte decât din morala creștină și astfel: „În celulă, din ce în ce mai mult, fiecare va simți că suferința nu e numai a lui și că devine un simbol.” (Petre Baicu, Povestiri din
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
chilie, opresorii - victime pentru care trebuie să te rogi căci, oameni, adică făpturi ale lui Dumnezeu fiind, îți sunt frați, chiar dacă te torturează, chiar dacă te ucid; întreaga cohortă de mizerii (foamea, frigul, promiscuitatea fizică) sunt percepute ca rețetă ascetică; în locul urii pe care regimul o cultivă cu asiduitate se naște iubirea, înțelegerea, toleranța; suferința - scară spre ceruri - devine generatoare de sfințenie. Incapabil de creație, comunismul a distrus fără să poată pune nimic în schimb și, în urma acestei constatări a cărei concretețe
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
Cine mi-a făcut un asemenea C.V.? Sora mea? - Nici cum. Andreea este cea care îți apără imaginea ta imaculată. Nu uita că nu este nicio problemă dacă urmăm cursurilor unor facultăți diferite. Când este vorba de așa zisele V.I.P. - uri se află totul despre persoana respectivă pe canalele invizibile. Chiar dacă nu dorești să afli ceva despre o persoană cunoscută ca tine prin Universitate și tot îți vin noutățile ca la știrile de la ora nouăsprezece a Televiziunii Române. - Chiar așa? - Desigur. Întreabă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 59 din 28 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Motto „Pasărea de aur!? O lucrez încontinuu!... Însă nu am găsit-o încă!” • În sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poți culege de oriunde și oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevarat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viață. • Trupul omenesc este frumos, numai în măsura în care oglindește sufletul. • Cine nu
CITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349085_a_350414]
-
jertfei noastre, suferința acceptată de noi ca măsură a credinței noastre, suferința din iubirea pentru semenul nostru, suferința Crucii sau jertfa ca împlinire și dăruire întru dreagostea de Dumnezeu și de Neam. Durerea de la diavol, se așează din invidia și ura sa împotriva omului, care are posibilitatea sfințeniei, desăvârșirii și se reflectă în deosebi în patimile minții și ale cugetării (părerea de sine, lauda, întunecarea, rătăcirea, înșelarea). Durerea de la oameni, provine din rândul celor care calomniază, hulesc, defăimează, profanează și prigonesc
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
că în final a învins Binele, deci Biserica, chiar dacă multe sunt încă întrebările care mai așteaptă răspuns. Secolul XX a fost timpul când diavolul și-a jucat marea sa carte: Ateismul, marxismul, bolșevismul, dându-și atestatul în definirea nimicirii, când ura s-a întețit în aproapele, s-a intensificat în dușman, s-a cuibărit în prieten; schimonosind frumosul, amputând mădularele binelui, paralizând hegemonia dreptății, profanând cununa adevărului, când Statul ateu a răsturnat valorile, virtuțiile, ordinea, omul, Națiunea promovând ignoranța, mojicia, bădărănismul
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
înțelegerea nici măcar în aceste momente, ca să nu-și iasă din obișnuință. Tot la ore fixe intra în bucătărie, baie ori camera de zi, tot la ore fixe ieșea să ude grădina... Dacă nu ar fi fost ridicoli și plini de ură, probabil că ar fi ajuns în Cartea Recordurilor. Își calculaseră și programaseră traiectoriile lor prin casă astfel încât să nu se intersecteze fizic deloc. Zgomotele reciproce mai erau perceptibile, dar, de la un timp, se estompaseră, deveniseră una cu pereții și mobilele
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
lăsați timp să vă rog/să fiți mai buni” - cf. Supraviețuire, p. 20 - deși, alteori, Poetul este dominat de un soi de mazzochism al receptării unor „mesaje” (aproape)...contondente, malefic-reactive, din partea celor pe care Poezia sa vrea să-i binecuvânteze-exorcizeze: „ura voastră/îmi este/chiar dovada iubirii/ce vă port!” - cf. Strigăt (1), p. 25 - sau, dimpotrivă, de seraficitatea Poemului celui Mare, care, tocmai pentru că este unul cu conținut metafizic inimaginabil-major, trebuie să fie amânat (voluntar, conștient de nimicnicia și grosolănia
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
o dicție de adevărat slujitor al cvadruplei muze: Euterpe (a Poeziei Lirice), Calliope (a Poeziei Epice), Thalia (a Comediei), până și Polyhymnia (a Retoricii), dar niciodată admițând-o pe Melpomene (a Tragediei). Nu, pentru VIOREL SAVIN, lumea aceasta, degradată spre ură și non-armonie, nu este decât o zonă de bătălie/polemos/polemică dură cu răul - pentru Poet, ea este zonă de inițiere/re-inițiere, prin SUFERINȚĂ REVELATORIE - căci, pentru cei puternici, ea e locul pentru a deveni și mai puternici...chiar cu
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
însă, Poetului, devenit-ipostaziat în Hristul Durerii, Compasiunii și Taumaturgiei Cosmice („Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”) , prin efectiva TRĂIRE-CA-LUPTĂ/SUFERINȚĂ, în această lume - i se face milă de adversarul/adversarii său/săi, strașnic strunit/struniți și pornit/porniți de demonul urii, al lovirii și însângerării semenilor - total inconștient/inconștienți că orice rău făcut, după înțelepciunea religioasă (creștină și buddhistă, egal!), se transformă în bumerang (după știuta zicală: „Bine faci, Bine găsești - Rău faci, rău găsești!”, sau după sentința biblică: „Ce faci
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
dacă sunt teferi Cei ce-arunca cu noroi Sau cu pietre în luceferi Și-n poporul tău român, Sau sunt sămânță aruncată, Venit la pradă de-un păgân Ce a-ntinat o biată față? Și pește secole apare Primitivu-i iz de ură, Umplând totul de putoare, Chiar la tine-n bătătura. Sau e zdreanța împuțita De o mană mișeleasca, Pește gardu-ti azvârlita, Ce-avem sfânt, să pângărească ? Să te-ntrebi e treaba ta, Ca de-aia ești și unde ești. De nu
TU CINE ESTI? de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349184_a_350513]
-
sens religios, s-a dovedit un act distrugător al vieții sale literare și încheierea carierei universitare. Rectorul Ion Vlad îi semnează lui Țânco și Doinei Cornea desfacerea contractului de muncă de la UBB. În replică, Teodor Țânco privește cu invidie și ura pe cei care au semnat pactul cu Securitatea comunistă și au avut succes atât în viața culturală cât și în cea socială, dar mai ales în ierarhia religioasă a BOR, atât înainte de 1989 și mai ales după 1990. În viziunea
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
-mi pocești mutra? - Dacă e prietenește, nu! a râs Culiță. - Da de unde ai știut tu că învățătorul ăla nu ți-a dat și el una tot prietenește, hai? - Am știut, a spus, posomorându-se brusc Culiță. El a dat cu ură. Eu simt ura altuia, așa cum se zice că o simt și câinii. Și ura și teama!... Atunci Klesch n-a mai întrebat nimic. Pe poarta înaltă a bisericii începuseră să iasă oamenii de la slujbă. Erau toți îmbrăcați sărbătorește, cu cele
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Dacă e prietenește, nu! a râs Culiță. - Da de unde ai știut tu că învățătorul ăla nu ți-a dat și el una tot prietenește, hai? - Am știut, a spus, posomorându-se brusc Culiță. El a dat cu ură. Eu simt ura altuia, așa cum se zice că o simt și câinii. Și ura și teama!... Atunci Klesch n-a mai întrebat nimic. Pe poarta înaltă a bisericii începuseră să iasă oamenii de la slujbă. Erau toți îmbrăcați sărbătorește, cu cele mai bune haine
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
tu că învățătorul ăla nu ți-a dat și el una tot prietenește, hai? - Am știut, a spus, posomorându-se brusc Culiță. El a dat cu ură. Eu simt ura altuia, așa cum se zice că o simt și câinii. Și ura și teama!... Atunci Klesch n-a mai întrebat nimic. Pe poarta înaltă a bisericii începuseră să iasă oamenii de la slujbă. Erau toți îmbrăcați sărbătorește, cu cele mai bune haine, multe femei purtau pălărioare negre iar bărbații erau trași la sacou
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
armonie. Mă-nalț spre soare-n zboruri rebele cu aripi grele, biruitoare. Fără-ncetare cioplesc în stele visele mele fremătătoare. Orfeu din mine un altul este. Urcă pe creste. Icar devine. Poartă-n retine zboruri celeste, nu mici proteste și uri meschine. Iubesc doar ce e frumos în lume chiar dacă-am brume pe curcubeie. Încă-n bordeie stă al meu nume, dar voi ști cum e și-n căi lactee. Anatol Covali Referință Bibliografică: Ce bucurie! / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN
CE BUCURIE! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348535_a_349864]
-
se gândește la șirul lung de Ioni din înlăcrimatul Ardeal, cărora le adresează un cuvânt de îmbărbătare: „Din lăcrimatul meu Ardeal, / Cu suflet pur, fără prihană, / Din cuibul lunii de pe deal, / Și neînchisa noastră rană, // Din grea durere moștenită, / Din ură strânsă-n calendare, / Din cea speranță de ispită, / În bobul pâinii din hambare, // Din datina ce ni-i lăsată / Și din colindul uns cu miere, / Din focul sacru de pe vatră, / Cu doina coaptă în durere, // Din învechitele icoane / Cu muc
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă bancă Macedonski murmura în mustață, a la Hitler: „O! Dumnezeule, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem și ura”. - Sunt versuri din „Excelsior”, îmi șoptește Ionuț. Sunt scrise în 1886. - Știu! Dar noi în ce an suntem?! Tot acela în care ne-am întors în timp?! - Da, ai dreptate, este anul șaselui, în care Heinrich Heine scria: „Saloanele mint
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]