3,626 matches
-
niște bărcuțe făcute dintr-un lemn negricios, asemănător cu lemnul bogat din care se meștereau armele pe insula lui natală și aflase că toți vînătorii de balene care mureau la Nantucket erau vîrîți în bărcuțele acelea; ideea de a fi vîrît într-un astfel de sicriu îi plăcuse foarte mult, căci îi aducea aminte de obiceiul compatrioților lui care, după ce îmbălsămau vreun războinic mort, îl puneau într-o pirogă, pe care-o lăsau apoi să plutească slobodă, spre arhipelagurile înstelate, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul sicriului, de jur-împrejur, niște pezmeți, apoi îi puseră la cap o sticlă cu apă dulce, iar la picioare un săculeț cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascunzîndu-se sub o deghizare abilă, un tîlhar disperat se strecură în căminul său fericit și-i fură totul. Fără să știe, chiar fierarul îl introdusese pe tîlhar în sînul familiei lui, ceea ce era și mai îngrozitor! Tîlharul acesta era Demonul vîrît într-o sticlă: destupînd-o, din ea a țîșnit Demonul și i-a mistuit casa! Din motive de economie, foarte înțelepte și chibzuite, fierarul își instalase atelierul în pivnița locuinței sale, făcîndu-i însă și o intrare separată; tînăra și iubitoarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece, fu vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-o călească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece, fu vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-o călească, o azvârli în butoiul cu apă de lîngă el; aburul șuierător țîșni spre fața înfierbîntată a lui Ahab. Ă Vrei să mă-nsemni cu fierul roșu, Perth? exclamă căpitanul, schimonosindu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întotdeauna vesel! Capitolul CXIV PEQUOD SE îNTÎLNEȘTE CU Burlacul într-adevăr priveliștile și sunetele aduse de vînt, la numai cîteva săptămîni, după sudarea harponului lui Ahab, au fost destul de vesele. O corabie din Nantucket, pe nume Burlacul, care tocmai își vîrîse în cală ultimul baril de ulei, zăvorîndu-și bocaporții gata-gata să plesnească, aluneca veselă și trufașă, în ținută de sărbătoare, printre navele răzlețe din zona de vînătoare, înainte de a-și îndrepta prova spre patrie. Cei trei marinari din vîrfurile catargelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcuse același lucru cu un ibric de cafea, că harponiștii turnaseră ulei în căușurile astupate ale harpoanelor lor; într-un cuvânt, că totul fusese umplut cu spermanțet, în afară de buzunarele pantalonilor căpitanului, pe care acesta și le păstra pentru a-și vîrî mîinile, în semn de adîncă mulțumire. Pe măsură ce această norocoasă și veselă corabie se apropia de mohorîtul Pequod, auzeam dinspre teuga ei sunetele barbare ale unor tobe enorme; cînd s-a apropiat și mai mult, am văzut o mulțime de marinari
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmă, decît un pumn de cenușă?! Ă Da, exclamă Stubb, dar ține bine minte, domnule Starbuck, că va fi o cenușă a unor cărbuni de mare, nu cenușa mangalului dumitale ieftin!... L-am auzit pe Ahab șoptind: „Iată că cineva vîră aceste cărți de joc în mîinile-mi bătrîne, jurînd că trebuie să joc tocmai cu ele, nu cu altele...“ Și zău, Ahab, faci bine ce faci: joacă acest joc, pînă la moarte! Capitolul CXVIII LUMÎNĂRILE în clima cea mai caldă se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vie a acestui bătrîn? Doar un nebun ar fi în stare să încerce așa ceva. Să zicem că l-am lega fedeleș, cu parîme și frînghii sau chiar cu lanțuri, de podeaua acestei cabine: ar fi mai înspăimîntător decît un tigru vîrît într-o cușcă! N-aș putea îndura o asemenea priveliște, n-aș putea răbda să-i aud urletele. Mi-aș pierde liniștea, somnul, ba chiar neprețuita lumină a cugetului, pînă să se termine călătoria asta insuportabil de lungă. Ce-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
străluceau parcă blazoanele unor regi și regine din Babilon. Marea era ca un creuzet cu aur topit, din care lumina și căldura țîșneau bolborosind. Ahab stătea deoparte, cufundat de multă vreme într-o tăcere vrăjită; de cîte ori corabia își vîra bompresul în valuri, el își îndrepta privirea spre razele strălucitoare ale soarelui, iar cînd Pequod se lăsa pe spate, își întorcea privirea spre pupa și vedea cum aceleași raze aurii se contopesc cu dîra statornică a vasului. Ă O, scumpa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de amănunte, își iese din fire. Mie, treaba asta nu-mi place de fel. îi fac un picior căpitanului Ahab, iar dumnealui îl poartă ca un domn, dar cînd îi fac o ladă lui Queequeg, ăsta nu vrea să-și vîre capul în ea. Degeaba mi-am dat eu atîta osteneală cu sicriul ăsta? Iar acum, poftim, cică să fac un colac de salvare din el! E ca și cum mi s-ar porunci să întorc pe dos o haină veche, lăsînd-o cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus să-l transform în altceva. Ă Ce fel de păgîn nemernic și ahtiat de cîștig ești, de faci într-o zi picioare, a doua zi coșciuge ca să le vîri înăuntru, iar a treia zi colace de salvare din aceleași coșciuge? Ești la fel de lipsit de principii ca și zeii și bun la toate ca și ei! Ă Dar eu nu mă gîndesc la nimic, domnule căpitan, fac doar ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și anume: 1 Afrodisiac. Arta unei clase care piere e o armă contra sa însăși, căci îi grăbește descompunerea morală. Arta unei clase care se ridică mărește forța și încrederea acestei clase, pe de o parte, iar pe de alta, vâră groază în inima clasei care piere. Căci nu degeaba toate căile duc la Roma1 . ă"Evenimentul literar", nr. 9, 1894, p. 1î 1 Însă asta nu însemnează că arta nu poate fi dăunătoare clasei care se ridică, cum de pildă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se opun? abstrac? iilor lui Blaga 111. Iorga a fost foarte ? ocat de descrierea realist? a unui sat din Transilvania f? cut? de Liviu Rebreanu �n românul Ion, subliniind faptul c? Rebreanu prezenta via? a ?? rănilor ardeleni�, dar �sub forma zugr? vîrîi cenu? îi, a celor mai de jos reziduuri ale spiritului uman�. Rebreanu prezint? �circa 80 de actori, violuri ? i crime, aceste manifest? ri fiind zugr? vite �ntr? o manier? dur? , sem? n�nd cu un fel de hoit putred pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
răspund. Și, cum știindu-i bine pictura și de altfel apreciindu-i-o, nu mi-e greu să recunosc: Îmi plac. Dar nu-i de-ajuns: ia una din lucrări și mi-o bagă sub nas, gata să mi-o vîre pe gît: Spune, îți place? Îmi place, zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsat În plete pe umeri și pe spate, retezat În dreptul frunții, barba mare și stufoasă. Îmbrăcămintea lor era o cămașă de in, lungă până la genunchi, strânsă cu o cingătoare peste mijloc. Purtau ițari largi, legați la glezne cu sfoară sau vârâți În opinci, iar pe deasupra o manta lungă, fără mâneci, prinsă pe umăr. Conducătorii purtau o căciulă țuguiată, cei de jos umblau cu capul descoperit. Femeile erau Înalte, mândre la port, cu multă blândețe și duioșie În chipul lor frumos, În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul meu s-a oprit./ De aseară până azi minutare au dispărut cu totul./ Apoi orele./ Un cerc ca un laț/ în care mi-am vârât de mult capul/ Și el se strânge tot mai tare...” (S.O.S). Începând cu Piața aurarilor (1980), trecând prin Corali (1987) și până la Înger călare pe fiară (1996), U. conștientizează modelul de creație, autoreflectându-l permanent. Livrescul se confundă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
dispare fără motiv. Așa a dispărut unchiul Charlottei - „căzut pe câmpul de onoare”, „mort pentru Franța”, potrivit formulei din ziare. Și expresia aceea îi făcea absența și mai năucitoare - ca și ascuțitoarea de pe masa lui de lucru, cu un creion vârât în gaură și câteva așchii subțiri, nemișcate de la plecarea lui. Astfel s-a golit încetul cu încetul casa din Neuilly - femei și bărbați se aplecau să o sărute pe Charlotte și, cu un aer foarte grav, îi spuneau să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de umăr și tremurând de frig. Atunci s-a ridicat ca să degajeze cufărul cel mare pe care erau așezate. Trebuia să se pregătească pentru noapte, să scoată hainele călduroase și două pungi cu biscuiți. Charlotte a întredeschis capacul, și-a vârât mâna înăuntru și a înlemnit, neputând să-și stăpânească un strigăt scurt care i-a trezit vecinii. Cufărul era plin cu ziare vechi! În zăpăceala din dimineața aceea, luase cu ea cufărul siberian... Fără să poată încă să-și creadă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de soldați, veniți de pe toate fronturile, concentra nenumărate destine, acumula atâtea întâmplări personale. De pildă, soldatul care mă impresiona întotdeauna cu piciorul lui umplut cu... lemn. O schijă înfiptă sub genunchiul lui sfărâmase lingura de lemn pe care o purta vârâtă în tureacul lung al cizmei. Rana nu era gravă, dar trebuia să i se scoată sfărâmăturile. „Toate așchiile acelea”, cum spunea Charlotte. Un alt rănit se plângea, cât era ziua de lungă, afirmând că, sub ghips, piciorul îl mânca îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe scaune și-n picioare stau notabilii orașului -reprezentanții județului în vacanță parlamentară, membrii tribunalului, funcționari de la prefectură, primărie, casierie, ofițeri; de jur împrejur lumea pestriță de toate treptele stă în semicerc. În mijloc se petrece comedia. Popa Niță se vâră și el. Ce este? Ce face atâta senzație? Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrențăros și murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în haine nepotrivite un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit face
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rău pe lumea asta... De carne cui să-i mai pese? Se dusese ea să puie carnea la prăjit în tigaie, doar nu erea s-o lase să se strice, bunătate de carne... Întorcea bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Actul al doilea este format din cântecul lui Kipara despre „porumbelul cel orb al pădurii”, unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de sete, deoarece izvorul secase. Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie nebună Își stropea fața și bea cu zgomot și cu lăcomie din acel ochi de apă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vântură aripile cu prestanța cuvenită unui majordom, În pregătirea programului matinal. Dăm de câteva ori cu apă rece pe obraji și fără a mai avea timp pentru alte dichisuri femeiești, tragem mecanic un tricou și un pulover peste pantalonii lungi, vârâm picioarele În adidași, tuflim un fes pe cap și fular la gât, și astfel Împachetați, ca un pom de Crăciun, coborâm treptele cabanei până În curte, unde deja doritorii de escaladare și drumeție montană au plecat, Înșiruiți unul după altul, cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
drumul Piramidelor. Dupa ce zbură o zi întreagă, ajunse pe seară în orașul străjuit de mărețul Prinț Fericit. Zări îndată frumoasa statuie și se bucură să găsească așa repede un loc perfect pentru odihnă. Și, pregătindu-se de culcare, își vârî capul sub o aripă. Dar, ce să vezi?! O picătură mare de apă tocmai pică peste el. Ciudat! Fiindcă pe cer, nu-i nici urma de nor. Dar cu toate astea se hotărî să-și găsească adăpost mai bun, care
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]