15,959 matches
-
ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales În stilul narativ). Un exemplu luat dintr-o carte recentă: (Titlurile de noblețe sunt incongruente cu forma de singular a verbului utilizat. Desigur, tema dialogului de asemenea contrastează cu titulaturile pretențioase.). (Cernicova, 1998, p. 83). După cum se vede, În acest caz autoarea a pus punct atât Înainte, cât și după paranteză! Cred că ne aflăm În fața unei situații În care practica
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de același fel (subiecte, predicate, nume predicative, complemente, atribute), dacă acestea nu sunt legate prin conjuncția copulativă și ori prin sau: „Chipul rumen, gura fragedă, apele ochilor și focul părului spuneau atâta frumusețe cutezătoare și iritantă” (G. Galaction); - În locul unui verb, predicativ sau auxiliar, omis prin elipsă: „Adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână” (I.L. Caragiale). Observație Considerăm că ar fi mai sugestivă elipsa verbului prin utilizarea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În locul unui verb, predicativ sau auxiliar, omis prin elipsă: „Adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână” (I.L. Caragiale). Observație Considerăm că ar fi mai sugestivă elipsa verbului prin utilizarea liniei de pauză („iar modelul de caligrafie - scris de mână”), mai ales că, În asemenea context, linia de pauză este flancată de blancuri, care fac și mai vizibilă elipsa. - când izolează un substantiv de o apoziție explicativă: „Zeus
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
are sau nu un suflet” (G. Galaction); - complementele directe și indirecte ce urmează după predicat nu se despart prin virgulă: „El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic” (I. Creangă); - interjecția ia nu se desparte de verbul următor, cu care formează o unitate: „Ia fii bun dumneata și-i pune imediat la loc” (I.L. Caragiale); - conjuncțiile Însă, deci și adverbul totuși, plasate În interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: „Numai În cugetele cele mai eminente ale
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
construcții intercalate, ea având aici rolul parantezelor (motiv pentru care unii cercetători o numesc „paranteză orizontală”): „Moșneagul nostru - Ilie Aldea a lui Ion - era om vechi” (M. Sadoveanu). Linia de pauză poate marca, În construcțiile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ: „În stânga - margine de pădure, până la râpa unui pârâu” (M. Sadoveanu). Observație Linia de dialog nu poate suplini și virgula. În cazul În care contextul impune și folosirea virgulei, aceasta se pune după linia de dialog: GREȘIT: Se vor folosi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o bibliotecă fără a avea nici cea mai mică idee despre subiect și a ieși (sic!) de acolo știind ceva mai mult despre asta (Eco 2000, 64). În cazul de față, cuvântul latinesc sic! ne atrage atenția asupra faptului că verbul a ieși este incorect folosit În context, el fiind la modul infinitiv, comparativ cu să intre, care este la conjunctiv, ignorându-se aici principiul simetriei sintactice. Corect ar fi fost: „Cercetătorul [...] este capabil să intre [...] și să iasă...”. Problema cea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fals” (Funeriu, 1995, p. 19). Iată comentariul lui G. Călinescu: Scena e Însă de mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos În continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeala prefacerii lui cresc În verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice „basmelor copite cresc” (apud Funeriu, 1995, p. 19). Multe erori de transcriere se datorează punctuației. Uneori, se impune ca aceasta să fie modernizată, fiindcă au fost introduse reguli ulterioare
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale. De exemplu, imbăta → Îmbăta; imbrăca → Îmbrăca; impăca → Împăca; inapoi → Înapoi; intreg → Întreg etc.; - u În poziție finală se suprimă, conform ortografiei actuale. Ortografierea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1950, propoziția „În țară se dezvoltă mișcarea de constituire a activelor cetățenești” a apărut cu următoarea greșeală: „În țară se revoltă mișcarea...”. Într-un articol din Frontul plugarilor, intitulat „Oamenii muncii din Capitală și-au exprimat voința de a contribui...”, verbul și-au exprimat a fost Înlocuit cu și-au suprimat (Ficeac, 1999, p. 59). IMAGINEA SCANATĂ DIN FĂCLIA (P. 235)!!! LEGENDA!!! Greșelile de tipar, intenționate sau nu, Îmbrăcau cele mai diverse forme. Astfel, Într-un număr din Dobrogea nouă, s-
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
agresorul - autopunitivă 3) Alte douăzeci de mecanisme de apărare sunt mai degrabă specifice listei lui Valenstein. În rândul acestora, distingem un prim grup reunind treisprezece mecanisme desemnate prin substantive, și un al doilea grup, alcătuit din șapte mecanisme desemnate prin verbe: Blocajul Complezența (sau complianța) Conduita contrafobică Controlul Controlul prin gândire Depersonalizarea Desexualizarea A face pe bufonul, a lua în derâdere A mânca și a bea A recurge la gândirea magică A te crampona de obiect • În articolul consacrat mecanismelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dificultatea alegerii prin problemele pe care le ridică traducerea cuvintelor germane corespunzătoare negării și denegării și prin ambiguitatea utilizării lor în scrierile lui Freud. În franceză, dacă un dicționar al limbii cum este Petit Robert distinge cu grijă între sensul verbului dénier (a denega), „a refuza de a recunoaște ca propriu”, și cel al verbului nier (a nega), „a declara (un obiect) ca ireal”, dicționarul Petit Larousse, în schimb, dă o singură definiție pentru negare și denegare. Referindu-ne la primul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
denegării și prin ambiguitatea utilizării lor în scrierile lui Freud. În franceză, dacă un dicționar al limbii cum este Petit Robert distinge cu grijă între sensul verbului dénier (a denega), „a refuza de a recunoaște ca propriu”, și cel al verbului nier (a nega), „a declara (un obiect) ca ireal”, dicționarul Petit Larousse, în schimb, dă o singură definiție pentru negare și denegare. Referindu-ne la primul sens al cuvântului, n-ar trebui să vedem o denegare în orice frază negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
i-au mai apărut două antologii lirice, precum și zeci de articole despre scriitori români. B. este, de asemenea, autor al unui Dicionario romeno-português, editat postum, în 1977, a 335 de articole din Encyclopèdie „Verbo” (1961-1971), precum și colaborator la lucrarea Le Verbe roumain a lui Alf Lombard. Traducerile românești din poeți latini și portughezi, din Goethe și din Baudelaire arată bun-gust în selecție, sensibilitate și talent. B. a compus, de altfel, el însuși versuri și a publicat, în 1953, volumul de poeme
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
luptând pentru menținerea semnului î. Adică, așa cum era și în cazul celorlalte semne care rămăseseră în alfabetul nostru, un semn pentru un sunet î din i era întrebuințat oricum la începutul cuvintelor, în cuvintele compuse - ca neîncetat, neîntrerupt - și în verbele de conjugarea a IV-a în rî și în derivatele lor: a urî, urît. Dar naționaliștii nu se îndurau să se despartă de â. Să nu se mai vadă limpede că român vine din romanus? Ca și cum cine știa latinește nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
punctele de vedere acestei cerințe: 1. suprimarea literei â - vestigiu al etimologismului - și înlocuirea ei peste lot cu î; 2. Suprimarea literei u final la substantivele, adjectivele și formele verbale terminale în i; bici, gălbui, întâi, atribui, îndoi, lăsai, voi (verb auxiliar) etc., deci atunci când e parazitară, necorespunzând realității fonetice; 3. întrebuințarea trăsăturii de unire și în cazurile unde se folosește - fără să mai fie nevoie de el - apostroful”. *** Liviu ONU65: „De bunăseamă că proiectul pentru o nouă ortografie a limbii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
am avut din nou noroc - cred că oameni care chiar dau pește mă ajută în viață”. O dată, povestind despre bunicii ei, se referă la natura reciprocă a relațiilor lor, spunând: „Am știut cum să le întorc această dragoste” - dar folosește verbul a întoarce mai degrabă decât un termen care să reflecte mai multă inițiativă personală. Mai târziu, ea povestește și felul în care ajuta, îi învăța ebraică și așa mai departe. Dar acest tip de reciprocitate activă este rară în prezentarea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cercetători s-au concentrat asupra trăsăturilor lingvistice care sunt legate de simptomele și percepțiile diverselor forme de disconfort psihologic. Astfel, de pildă, în relatările care descriu agorafobii, sunt accentuate adverbele ce pun în evidență elementul imprevizibilității și formele pasive ale verbelor care reflectă sentimentele de neajutorare ale vorbitorului (Capps și Ochs, 1995). În exemplul care urmează, voi arăta modul în care aspectele formale ale relatărilor cu încărcătură emoțională pot fi utilizate ca instrumente pentru înțelegerea unui anumit episod al poveștii vieții
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
care înregistrează elementele formale ce ar putea apărea într-o poveste cu încărcătură emoțională. Lista care urmează nu este completă, fiind prezentată doar ca exemplu. Adverbe cum ar fi deodată ar putea indica gradul de expectanță a unui eveniment anume. Verbe ce denotă activități mentale de genul am crezut, am înțeles și am observat că, ar putea indica măsura în care o experiență este conștientizată și unui proces mental. Numirea coordonatelor temporale și spațiale poate fi un indicator al intenției de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de părăsirea obârșiei, A. trăiește până la capăt drama rupturii, neîmpărtășind iluziile și refugiile compensatoare: „...adevărata mea fire era/ a dezrădăcinatului: rană eram,/ refuzul vindecării”. Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își apare drept o „mască a resemnării/ estetic fățuită”. Antiromantismul ei temperamental, potențat din ce în ce mai evident de brutalitatea vremurilor pe care le traversează, se asociază în chip firesc cu
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
în perspectivă, fața întoarsă spre viitor, și nu spre trecut. De unde izvorăște marea libertate dacă nu tocmai din conștientizarea dublei valori, pământene și celeste, a omului? Ideea l-a purtat mai departe pe evreu, așa cum interesul s-a deplasat spre verbul „a fi” și nu spre „a avea”. Avuția comerciantului, mai târziu a bancherului sau a burghezului e un mijloc și nicidecum un scop. Evul de mijloc sau acela modern ne oferă multe exemple. Cartea, învățătura, cunoașterea reprezintă idealul evreității. Colonizați
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
decor sau de epocă, ființă hibridă), permit stabilirea unor legături între elemente a priori separate (legături temporale sau cauzale); - simbolurile stabilesc legătura dintre limbajul inconștient și limbajul conștient. Ele iau forma unor substantive comune sau proprii, dar și a unor verbe, adjective sau adverbe. În majoritatea timpului, deplasările sunt și simboluri, cuvântul trebuind astfel subliniat de două ori; acest lucru îi atestă importanța. Odată făcută marcarea, trebuie procedat punctual pentru a afla sensul. Analiza se poate face în două etape: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
toate simbolurile, ne vom raporta la cuvântul corespunzător din a doua parte a cărții) simbolizează, între altele, ambiția, idealul, dorința de mărire. Însă ambiția este amenințătoare, dat fiind că platforma este instabilă. Marc se simte într-o postură delicată, iar verbul «a se cățăra» este, în acest sens, deosebit de sugestiv (poziția sa nu este confortabilă). Persoana care plonjează în gol este diferită de Marc în vis (nu este el), și totuși este fără îndoială vorba de Marc. Este un alter-ego. Acea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și totuși este fără îndoială vorba de Marc. Este un alter-ego. Acea persoană (pentru că nu este numită și identificată) este fața ascunsă a lui Marc. Ea face ceea ce Marc nu îndrăznește să facă: plonjează în gol. Și în acest caz, verbul este semnificativ: ea nu cade (atitudine pasivă), ci plonjează (atitudine activă). Tot mesajul visului ar putea sălășlui în acest termen. Căci vidul este un simbol ambivalent: fie negativ, însemnând sterilitate (vidul existenței), fie pozitiv, însemnând potențialități (vidul poate fi umplut
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
obiectiv, dar și că are înțelepciunea de a aștepta, de a observa, întrucât vânătoarea cere răbdare și concentrare; - când este vânat, urmărit, hăituit, înseamnă că este victima atacurilor și amenințărilor, că este prada neputincioasă a ambiției sau a cruzimii altora. Verbul «a vâna» are și o semnificație de renunțare la gândurile negre, de eliberare a energiilor negative și a emoțiilor înăbușite. Castel, palat În vis, ca și în basme, în castel se află comoara sau prințesa, simbol al sufletului ori al
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]