4,110 matches
-
luna e mai mare și mai albă ca altădată, când e plină? Și de ce îi sunt chemările atât de tulburătoare? Tânărul rabin făcător de minuni, țadicul Reb Burich’l, se întreabă și nu-și poate răspunde; dar chemat parcă de vrăji, e ridicat de la fereastra la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat-o, mireasă albă sub văluri de nori străvezii, iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu mine, în ochii criticului, ne-a invitat să trecem pe la Gazetă pentru a ne da câte ceva să scriem. Ceea ce s-a și întâmplat, începutul făcându-l fiecare cu o recenzie, Velea la un volumaș pentru copii - Ulci cuța cu vrăji de Viorica Huber, dacă este să fiu exact -, iar eu la un roman polițist sovietic. Dar „lansarea“ propriu-zisă a numelor noastre a urmat după câtva timp, în cadrul unei pagini în capul căreia scria Tineri critici și care cuprindea articole semnate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu fervoare foiletonul manolescian, o prezență care atrăgea magnetic. Nu-mi pare impropriu a numi acțiunea criticului asupra publicului său un act de seducere, deși efectele unui astfel de act durează îndeobște puțin. „Victima“ curând se dezmeticește, se scutură de vrajă. Nu aceasta a fost însă situația „victimelor“ lui Nicolae Manolescu, adică a cititorilor săi din fiecare joi, captivi ai seducției exercitate de critic mai bine de trei decenii, de fapt, atâta vreme cât a vrut el să-i țină în captivitate. Iar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
decât o verificare a acestei capacități inexplicabile de a pune stăpânire pe noi, de a ne captiva. În planul artei, autorul se comportă ca solomonarii, ca vrăjitoarele și ca zânele sale : temele înseși, cele mai frecvente, ale prozelor (magia, iluzia, vrăjile) nu sunt decât expresia aceluiași instinct artistic pe care l-am găsit la temelia lor... Autorul atribuie personajelor facultăți, forțe înrudite cu ale lui ; dar Marele Magician, Vrăjitorul adevărat, rămâne de fapt el însuși ». Despre proza poetică și Povestiri ale
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ci și în subtilitatea cu care acesta își asuma tradițiile de esență, rafinându-le, Ion Pillat se apropie de romanticul Eminescu, fascinat de puterea misterioasă a lirismului său, ce degajă, zice el, "armonii secrete și specifice", având "puterea unei adevărate vrăji, singura în stare a ne influența adânc sufletul, răpindu-l și punându-l sub domnia exclusivă și tiranică a poetului". Sunt cuvinte pe cât de exaltate pe atât de acoperite ideatic în explicitarea pe care o dă actualității creației eminesciene ("Actualitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de alții". De Iancu Văcărescu, bunăoară, unde se regăsește, într-o poezie ca Saturn, ritmul strofei din Luceafărul. Alăturarea unor strofe din poemele celor doi arată, izbitor, o armonie a expresivității pe care, zice Pillat, "zadarnic încerci să-i exlici vraja prin ritm, prin rimă, prin aliterații surprinzătoare", "farmecul poetic (...) scapă ultimei analize, oricât am dori-o de pătrunzătoare", fiind rezultatul încercărilor din transformarea alăturării cuvintelor în zeci de variante, cu conștiința nevoii de "armonie poetică". Romantismul asumat din lirica germană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pornind Într’acolo, nu ne vom fixa În vreo stațiune de la poalele lor și vom tenta Înălțimile, vom avea adevăratul sentiment al muntelui. Fiecare Îl receptează desigur În felul lui. Unii nu conștientizează; pentru alții Însă, el e ca o vrajă căreia i-aș zice sentimentul negentropiei sau, dacă vreți, al primordialului. Într’adevăr, vechile religii, de aici ori de aiurea unde existau munți, ca Tibetul, au plasat În vârful lor locul unde poate fi Întâlnită divinitatea. Cei care n’au
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Cum oare aș putea să traduc trăirile unui asemenea bătrânel fenomenal cum este Radu Lupu, interpret cu barba cernită? Privindu-l din locul lateral de unde stăteam, nu puteam să-i văd decât bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar de unduirea clapelor care emiteau sunete pornite doar din mângâierea degetelor sale miraculoase sau când izbucneau în acorduri edificatoare din care înțelegeai vraja unei muzici scrise cu durerea în suflet de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar de unduirea clapelor care emiteau sunete pornite doar din mângâierea degetelor sale miraculoase sau când izbucneau în acorduri edificatoare din care înțelegeai vraja unei muzici scrise cu durerea în suflet de Robert Schuman, după moartea lui Beethoven, pe care îl adora. Deși Schuman spunea că după ce asculți cea de a doua Sonată ar părea că Schubert s-ar pregăti voios pentru o nouă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
în urma colaborărilor sale cu vestite instituții muzicale din lume precum Royal Opera House, Covent Garden, Opera Bastille din Paris, Theatre de la Monnaie Bruxelles sau Teatro la Fenice di Venezia, ne-a oferit și nouă șansa de a ne bucura de vraja izvorâtă din mânuirea cu înaltă măiestrie a baghetei sale. Programul Festivalului deja ne informase că “tehnica lui Jurowski prețuiește precizia gestului și reușește un grad remarcabil de control al orchestrei printr-un minim de mișcare”. De aceea, am urmărit cu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cu efectul narcoticelor, de fraze aruncate aiurea pentru a Întreține orice conversație și pentru ca timpul să treacă mai repede. Dimineața, febra debarcării a făcut ca un hamac să rămînă liber, iar eu m-am așezat În el. Ca sub o vrajă, mă simțeam de parcă În mine ar fi scăpat din strînsoare un arc Încordat care mă ducea fie Înspre noi Înălțimi, fie mă cobora Într-un abis, nu știu precis... Alberto m-a trezit cu o zgîlțîire lipsită de delicatețe: „Pelao
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui! Iar alături, în boschete cu iarbă grasă și suculentă, sub lumina unui soare lasciv, femei de o frumusețe răpitoare, cu nuri tulburători și magnetizanți, te îmbiau la o iubire incandescentă și perpetuă ca în visele adolescentine dominate integral de vraja copleșitoare a sexului opus. O, Doamne! Paradisul fericirii veșnice! Amin! Însă, după cum ne asigură filosoful din Cilice Simplicius, "Panta rhei..." (Materia curge...) Viața merge înainte și noi odată cu ea. E cazul să revenim cu picioarele pe pământ și să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
măi băiatule, ce Miți? Miți, doamnă! Măi puștiule, cine-i Miți? Capra, doamnă! Capra noastră se cheamă Miți. Mama vă roagă să veniți că fată Miți. Vă roagă să veniți foarte repede, foarte repede! În sfârșit, coana moașă, scăpând de sub vraja puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce aș numi tabuuri intrinsece, iraționale, sădite organic în însăși structura mea - ca de pildă faptul că nu am pu tut niciodată, în ciuda tuturor ispitelor și posibilităților, să rămân în străinătate, fiindcă tot vorbeam mai devreme de visul și de vraja altor orizonturi. N-am putut să mă dezrădăcinez. Bineînțeles că aș paria pe o societate în care cad toate zidurile, e o întrebare retorică. De la Zidul lui Pink Floyd la Zidul Berlinului și la Marele Zid Chinezesc, ducă-se. Visez
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Trecând vrăjiți prin roua, să mergem la izvor, Sa simti apă cea rece, pe sâni și pe picior. Să vezi cum se destramă o boare, colo sus, Ce duce-n vai acuma, povestea ce mi-ai spus. Cuprinsă apoi de vraja si-nvaluita-n nor, Vei ști că fericirea e-n stana din pripor. Și după această noapte, iubind fără hotar, Uita-vom noi și ziua, ce-i scrisa-n calendar.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
blând o privesc a stelelor izvoare Ce-și picura argintul în părul ei bogat... Un braț că de zăpadă lăsat e pe covoare Pe sanu-i mic și tare tresare-nfiorat... Surade-n somnu-i dulce și candid de fecioara Copil-acum pierdută în vraja unui vis... În ceasu-acest al nopții un tainic gând îi zboară Purtat pe- aripi de îngeri spre lumi de paradis.... Pe fața ei frumoasă alunecă o rază Ce fruntea i-o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
paradis.... Pe fața ei frumoasă alunecă o rază Ce fruntea i-o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar undeva departe... s-aud încă cavale Cântând mereu tristețea unui pribeag amor...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
etc., primul drum l-aș face azi în Anglia, să-l găsesc și să mă uit bine la omul acela care și-a marcat trei goluri în propria poartă, într-un singur meci de fotbal. Atâta ghinion fascinează ca o vrajă. Atâta sfânt nenoroc te duce înapoi, la vremea când zeii loveau fără cruțare oamenii abia ieșiți din găoace. Atâta nenorocire te face să împietrești ca sub blestem și să lași dracului orice evoluție. 5: Fostul cartier general al lui Rommel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să nu se mai întâmple“. Numai cu el ce mai regăsise cerul acela rozaliu, înnegrindu-se după asfințit, când se așezau amândoi în genunchi și îl priveau prin geamurile înalte ale camerei de cămin. Pe urmă intrau fetele gălăgioase și vraja dispărea sfâșiată iute, ca o pânză de păianjen invadată de un stol de muște negre și bâzâitoare. Daniel își lua rucsacul și pleca la el în cameră, în căminul de băieți, în Târgușorul Copoului. * nopțile noastre toate trec/ prin patul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi strânse mâna. Știa că nu o să mai sune la ei. Și nici vorbă de scârța-scârța nu mai veni niciodată în casă. * Dimineața își trase fesul și smulse
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru doctorii mamei se aflau numai în tranzit în dulapul nostru. Profit să le miros câteva zile. Aștept apoi să văd dacă acest dar va avea vreun efect asupra mamei, dacă medicii și-au unit forțele să o vindece sub vraja boabelor, a căror frumusețe de mărgele rare o puteam doar ghici din desenul de pe ambalaj și din pipăit. După vreo lună de așteptare, boala mamei începe să pună stăpânire și pe noi, până în cele mai intime oase. Încep să mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fiind una dintre puținele surse financiare a locuitorilor de aici. Nu dispunem de date din care să aflăm cât a funcționat această cooperativă. 5. Circumscripția medicală Problemele de sănătate înainte vreme, oamenii satului nostru și le rezolvau pe bază de vrăji, de leacuri băbești și de descântece. În tot satul se găsea o bătrână, un moșneag care cunoștea câteva formule magice cu care omul își oblojea o rană, își descânta de deochi când avea o cefalee care-l supăra sau i
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
gândirei franceze (mulți din ei, favoriții noștri): Zola, Richepin, Louys, Sèverine, Mendès, Silvestre și atâția, atâția... Dintre publicațiile din țară, ne interesam, firește, de "Contimporanul" fraților Nădejde; mai târziu de "Evenimentul literar" condus de Stere (C. Șărcăleanu), de Ibrăileanu (Cezar Vraja), de Emil Fagure și de alții și în care am publicat, nu primele, dar dintre primele și puținele mele versuri. Tot pe atunci, urmăream cu pasiune "Viața" lui Vlahuță, "Vatra", condusă de Slavici, Caragiale și Coșbuc și luam parte vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
valoarea literară a operilor ce aspirau să figureze în repertoriul stagiunei. Pe când se petreceau lucrurile acestea, d. Ibrăileanu se găsea în situația de literat cunoscut și consacrat. Nu era încă el însuși; era pe cale de a deveni; era numai Cesar Vraja (frumos nume; sunător, impresionant, bine ales!); era deci în prima fază, de chrisalidă, a existenței sale. De aceea a judecat gluma noastră cu așa asprime. Căci ne-a judecat cu asprime, cu pasiune, cu violență. Iată raportul în întregime. Autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]