4,573 matches
-
înceteze cu totul. În fața clădirii nu mai este nimeni. Doar morții. Și răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintr-un adăpost improvizat, locotenentul pocnește din călcâie și se prezintă. Discută un timp cu noul venit, apoi cheamă câțiva soldați să ajute la descărcarea din cabina vehiculului a mai multor cutii de diferite dimensiuni, vopsite în verde și cu vulturul nazist pe ele. Sergentul Lazăr scrutează intens pădurea în timp ce ascultă mârâitul intens al motorului unui vehicul invizibil. Ușoară, seara se lasă întunecată peste vârfurile copacilor, înghițind lacomă umbrele lungi, ciudat deformate, ale copacilor pe zăpadă. Spre apus, cerul este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca spinarea de șopârlă, o potârniche a poposit pe terasa templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre scândurile dușumelei, s-a înfoiat și s-a dus. Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul se sfârși, câtă grație. Trebuia s-o fi văzut. La fiecare pas degetele i se strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se închinau în mod special. M-am lipsit de prostrări în fața unor ciocuri portocalii; am urcat la o nouă mănăstire, căreia nu-i cunoșteam numele. Aici am iernat. Pe urmă n-am mai vrut să plec, deși caprele negre și vulturii începuseră să mă sâcâie. L-am întâlnit pe maestrul Sakha și am vibrat din aură. Aveam și eu slăbiciunile mele. Mi-a vorbit despre Samsara stârnind în mine ecouri care au ignorat cu pace cunoștințele despre funcționarea encefalului, despre explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sute de insecte. Avem și fluturi, o droaie - să-ți faci insectar. Iezii de capră sălbatică behăie pe stânci când nu știu pe unde s-o apuce. Dacă văd o umbră mică și subțire scanând versanții, știu că trece un vultur și-mi acopăr urechile, fiindcă o să facă pi-uuuuuu dintr-o clipa într-alta. Mă amuză să dau peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
l-am trimis odată, în vreme ce ștergeam tabla și voiam să le dau o lucrare, după cretă. Asta a fost tot. Victor a plecat după cretă și nu s-a mai întors. Totul s-a prăbușit. Au venit peste noi ca vulturii, ne-au certat că de ce n-am luat un gardian după incidentul inexplicabil dinainte - dar noi luasem -, de ce nu am montat camere video în instituție - de unde bani, când încă nu rezolvasem problema șobolanilor de la cantină -, de ce, de ce, de ce. Directorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doar le-o ameliora cât de cât suferința. Zis și făcut. A făcut exact ce-și plănuise, dar Zeus, care era un tiran și un despot, l-a pedepsit înlănțuindul pe o stâncă din munții Caucaz și a trimis un vultur care-i ciupea în fiecare zi din ficat. Adică de ce a făcut Zeus așa? De ce, după el, zeii aveau dreptul la tot binele și armonia din lume, iar oamenii de pe Pământ nu? Și de ce s-a perpetuat și amplificat aceste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
speciilor rare, în România acestea sunt ocrotite, fiind păstrate în rezervații și parcuri naturale: plante: floarea de colț, bujorul de munte, nufărul alb, stânjenelul, laleaua pestriță, papucul doamnei etc. animale și păsări: capra neagră, zimbru, râsul, cocoșul de munte, fazanul, vulturul pleșuv etc. Astfel de activități de educație ecologică, conform managementului grupei, le putem organiza și desfășura și ca activități opționale, care ne lasă latitudinea proiectării acestora în funcție de posibilitățile preșcolarilor, necesități și alți factori. Pătrunzând în studiul ecologiei, am înfiripat diverse
Coronița prieteniei by Ed. Nemţanu Anişoara, Grup Şcolar Cristeşti, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93021]
-
lumea interlopă pe care le idolatriza, pungașii cu mustață subțire și Împătimiții jocurilor de noroc care Împânzeau barurile de pe malul mării În Atena și Constantinopol. Nasul Îi era acvilin, privirea pătrunzătoare, iar impresia de ansamblu a feței avea ceva de vultur. Când zâmbea, Îi vedeai totuși blândețea din ochi, care te lămurea că Lefty nu era de fapt nici un fel de gangster, ci odrasla răsfățată și studioasă a unor părinți Înstăriți. În acea după-amiază de vară din 1922, Desdemona nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eponim, mare băutor. (Doi ani mai devreme, În 1805, orașul arsese complet, casele de cherestea și fermele de pe marginea așezării fondate de Cadillac În 1701 fiind mistuite Într-un interval de trei ore. Acum, În 1969, cu ochii mei de vultur, pot să citesc urmele acelui incendiu pe steagul orașului, aflat la jumătate de milă depărtare, În Grand Circus Park: Speramus meliora; resurget cineribus - „Sperăm la lucruri mai bune; se vor Înălța din cenușă“.) Judecătorul Woodward văzuse noul Detroit ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Șosetele albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul de gunoi din baie. ― Mamă, da’ știu că ai ceva insigne! spuse Gus Vasilakis. ― Milton mai avea nevoie de o singură insignă ca să fie Vultur Cercetaș, spuse Lefty. ― Care dintre ele? ― Înotul, spuse Milton. Nu pot să Înot nici mort. ― Nici eu nu sunt cine știe ce Înotătoare, spuse Gaia, zâmbind. ― Ia o prăjitură, Miltie, Îl Îndemnă Desdemona. Milton se uită În jos, la cutie, și luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Îngâmfat. N-avea altceva de făcut cu teama care Îl sfredelea ca un cui decât să-și exprime cu voce tare mânia. ― Bine atunci. Du-te la Marină, spuse Lefty. Dar știi ce uiți tu, domnule cât pe-aci Vultur Cercetaș? Și arătă cu degetul spre pieptul lui Milton. ― Uiți că n-ai câștigat niciodată insigna pentru Înot. ȘTIRI EXTERNE Am așteptat trei zile până când am sunat-o din nou pe Julie. Era zece seara și ea era Încă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
facă de atunci Încolo cărarea, obiceiul de a-și lustrui catarama de la curea cu mâneca de la cămașă, replicile „Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides i-a lăsat În urmă pe Tinerii Cercetași. Din marină s-a ales cu pasiunea pentru navigație și cu aversiunea față de statul la coadă. Încă de pe atunci i se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucrul care mi se Întâmplase putea fi tratat cu lejeritate. Nu era sigură că va fi În stare să procedeze așa, dar voia să vadă cum se descurcă tânăra generație. Deodată se auzi un zgomot ciudat, ca un țipăt de vultur. Interfonul din camera de zi Începu să pârâie. O voce țipă: ― Iuu-huu! Tessie, scumpo! Desigur, manifestările tradiției de emigranți de prin casă nu i se datorau lui Tessie. Cea care zbiera prin interfon era nimeni alta decât Desdemona. Cititorule răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sirian), îmi clăteam gâtul cu un Cico de la un centru de umplut sifoane. Am văzut acolo, odată, cum marea roată albastră a compresorului scapă din osie, izbește un sifon din acelea cu țeava de cositor ieșind dintr-un cioc de vultur, îl face țăndări și desfigurează o fetiță care aștepta la rând, cu sifoanele ei în plasă. M-am întors atunci acasă pătat de sânge. La ceas întorceau și tramvaiele pe atunci, ocolind colosala statuie a lui Neculai Colentina. Mai târziu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca să vînture, nici ca să curețe rîul. 12. Ci un vînt năpraznic vine de acolo pînă la Mine! Acum le voi rosti hotărîrea!" 13. "Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carăle lui sunt ca un vîrtej, caii lui sunt mai ușori decît vulturii." "Vai de noi, căci suntem prăpădiți!" 14. "Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?" 15. "Căci un glas care pornește de la Dan și vestește nenorocirea, o vestește de la muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
preț", zice Domnul. 39. "Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeți! Cît de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rîs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară. 40. Căci așa vorbește Domnul: "Iată că vrăjmașul zboară ca vulturul, și își întinde aripile asupra Moabului! 41. Cheriiotul este luat, cetățuile sunt cucerite, și în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii. 42. Astfel, Moabul va fi nimicit de tot, și nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mic printre neamuri, disprețuit printre oameni. 16. Înfumurarea ta, îngîmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuiești în crăpăturile stîncilor, și care stai pe vîrful dealurilor. Dar chiar dacă ți-ai așeza cuibul tot atît de sus ca al vulturului, și de acolo te voi prăbuși, zice Domnul." 17. "Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lîngă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. 18. Ca și Sodoma și Gomora și cetățile vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
împotriva locuitorilor din Teman: "Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința! 21. De vuietul căderii lor se cutremură pămîntul, strigătul lor se aude pînă la marea Roșie... 22. Iată, ca vulturul înaintează vrăjmașul și zboară, își întinde aripile peste Boțra, și în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile nașterii." 23. Asupra Damascului. Hamatul și Arpadul sunt roșii de rușine, căci au auzit o veste rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
parte, profilul nasului său frumos arcuit, fruntea largă, ochii cenușii sclipind ca o lamă de oțel, umerii săi musculoși și bronzați, care urcau și coborau ușor, de parcă ar fi vrut să-și tragă răsuflarea. Îi veni brusc În minte imaginea vulturului care și-a dus prada sus, În vârful muntelui, iar acum se odihnea, cu aripile strânse. Își Închipui cum se scurg picături de sânge de pe trupul său musculos, pe marmura gri. Minunat. Picăturile de sânge erau, de fapt, picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață Augustin înscria gol după gol până când Duckadam sau Stângaciu se acopereau de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pînă În spatele unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și alta va fi lăsată. 36. Doi bărbați vor fi la cîmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat. 37. Ucenicii L-au întrebat: "Unde, Doamne?" Iar El a răspuns: Unde va fi trupul, acolo se vor strînge vulturii. " $18 1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase. 2. El le-a zis: Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
partea inferioară, pe aur, șapte turnuri roșii, crenelate, dispuse pe două rânduri, patru și trei. e) În cartierul cinci, jos În instițiune, pe albastru este stema Dobrogei, sunt reprezentate ținuturile Mării Negre, doi delfini de aur frontali cu cozile ridicate. Acvila (vulturul), cunoscută prin tradiție ca Acvila României, constituie Însemnul unității românilor și României și simbolul latinității naționale. Acvila românească ține În gheara dreaptă o sabie (spadă), iar În gheara stângă un buzdugan (sceptru), ține simbolurile puterii (luptă, cavalerism, justiție). Evoluția stemelor
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]