5,010 matches
-
oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost de ele, spune paznicul, scoțînd din buzunar o fiolă bine Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat Înăuntru. Acum urmează partea a doua, Îi dă instrucțiuni Wakefield. Arată către casa de peste drum și Îi descrie ce trebuie să facă acolo. N-ar trebui să primesc jumătate din bani acum? Malacul Își ia o față de dur. O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rog să mă scuzi. Scuzați-mă! Mâna dreaptă a lui Endō a căzut ca un trăsnet pe Gaston. Nu-i țintise o anume parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am suferit pentru ziua asta. — Mă doare! Endō dădea în Gaston și cu mâinile, și cu picioarele. Îi curgeau lacrimile șiroaie. Cât am suferit în așteptarea acestei zile. În final obosi și se rezemă de zid, tremurând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
L-a apucat pe Gaston de guler. — Ascultă aici... Pentru mine nu există decât un singur lucru. Ura. Nu cred decât în ură! — Minți! — Mint? De ce? Endō l-a strâns pe Gaston de gât până când acesta a început să se zbată ca să poată respira. — Te doare, Gas? Te doare? — Mă doare. Dacă te doare, atunci ascultă. Nu pot să sufăr prefăcuții ca tine. Nu că nu-i sufăr, îi urăsc. — Mă lovești și mă doare. — Nu mai face pe bufonul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani și ani de zile-l vei găsi cu slove-adînci și uriașe. VISĂTORUL Spânzurat de aer printre ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza lunii-i fir de-al lui și cearc-acuma să se urce până-n ceruri, sus, pe-o rază. Se tot zbate,îndrăznețul și s-azvîrle. Și mi-e teamă c-o să cadă - visătorul. IZVORUL NOPȚII Frumoaso, ți-s
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza lunii-i fir de-al lui și cearc-acuma să se urce până-n ceruri, sus, pe-o rază. Se tot zbate,îndrăznețul și s-azvîrle. Și mi-e teamă c-o să cadă - visătorul. IZVORUL NOPȚII Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri încît seara când stau cu culcat cu capu-n poala ta îmi pare, că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lapte îmi apasă lutul. Să pot eu mi-aș întinde mâna și le-aș strînge-ntr-un mănunchi să le cobor la mine, dar pământul poate nu mai are flori. Gândul meu și veșnicia seamănă ca niște gemeni. Ce lume se va zbate azi în valurile zilei? Ades un zgomot surd mă face să tresar. Să fie pașii sprinteni ai iubirii mele, sau e moartă și ea de sute și de mii de ani? Să fie pașii mici și guralivi ai ei sau
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
care băuse mai puțin, a avut încă puterea să-și ridice spada asupra mea, dar Gundo i-a venit de hac cu jungherul ascuns în toiag. După care i-am terminat pe toți, împlântându-le în piept pumnalele. Încă se zbăteau între viață și moarte, când au apărut alți vizitatori. Era un mic grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri cu săgeți deja gata de tras și îndreptate spre noi. - Volpe se perpelește acum în flăcările iadului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lovit-o de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au lăsat-o să lunece jos încet și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe, de parcă nu se auzeau. Când cel puțin o jumătate de cot a pătruns în ea, un spasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
loc de veci în criptă. Preoții i-au cerut două uncii de aur, drept care el a refuzat, căci nu mai avea decât ceea ce se vedea pe el, și spera să-și poată ascunde cu puținul rămas mizeria în care se zbătea. Cineva, aflând ce i s-a întâmplat, s-a luat de el cu prilejul unei petreceri la curte, întrebându-l: - Prietene, ai reușit să faci rost de locul de veci? La care nobilul a avut inspirația să-i răspundă: - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aproape abrazivă, și era oribil, continua din inerție, căci nu voia să abandoneze, nu era stilul lui, dar nici nu reușea să sfârșească. Pentru a-și Întări erecția, Începu să-și stoarcă scrotul și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul cu un geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o bășină. Maja nu spuse nimic, respirația ei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care mirosea a fum, a untură și a praf. Să se desprindă. Să zboare departe, pentru câteva ore. Dar Emma nu era un ascet indian, nu putea să se golească pe dinăuntru, mintea ei era un vârtej În mijlocul căruia se zbătea Înnebunit gândul la Antonio, care se postase insensibil jos, În stradă. Sentința Îl scosese din minți. Situația asta nu putea să mai dureze. Trebuia să-și schimbe casa, dar unde să meargă? Nu câștiga destul pentru a plăti o chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înainta grăbit, fără nici o undă, până când o treaptă Îl făcea să se prăbușească, Într-un soi de cascadă, provocând vârtejuri și bulboane. Umblând prin nămol, Zero se forță să ajungă la capătul insulei și se opri privind apa care se zbătea sub arcadele de la Ponte Rotto. Câinele Încă fără nume, căci fusese adoptat de puțin timp, nu se dezlipea de el, temându-se să nu fie abandonat Încă o dată, și i se cuibări la picioare. De altfel, era paralitic, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici Kevin care spune „mami ce e aceea glandă perineală?“, prima Întrebare din multele cu care Îi va flagela toată ziua pe cei din jur. O lume În care nici măcar Roma nu exista. COUNT TO SIX AND DIE. Emma se zbătea captivă Într-un grup de liceeni afectați de o formă ciudată de acnee, dând din coate pentru a-i face loc lui Kevin: Îl ținea ridicat de gulerul gecuței, căci, așa cum Îl strângeau Între acele picioare ostile, nu reușea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii. Îl vedea destul de bine, chiuind și zbătându-se în ritmul dansului, și-i venea să plângă de gelozie, mai ales dintr-un fel de invidie la gândul că ei îi era cu totul interzisă distracția aceea. Nu se punea nici măcar problema să vină la horă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
moment dat, a săgetat-o în mijlocul burții, apoi a simțit cum un burghiu moale îi sfredelește abdomenul. Îi era rău, îi venea să strige și să plângă, iar durerea devenea în fiecare clipă mai violentă, ca o pasăre care se zbate, căutând ieșirea. S-a ridicat din pat și a simțit că îi curge ceva pe picioare. Baia era liberă. A încuiat ușa și a vrut să se așeze, dar atunci a simțit cum iese din ea. L-a prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc de teamă. E bine aici. Visez și... visez cu ochii plini de adevăr. Nesfârșitul ruginit îmi șoptește cu lacrimi în ochi Să plec departe, Acolo unde malul mării nu este acoperit de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Ilica Paula Pariul meu cu viața O rimă, un vers... O secundă, un infinit Care m-a uitat. Privesc în neant și încet mă ridic Pe aripi de vânt. Dincolo de nori, pustiul mă așteaptă Îndemnând, parcă, să plec. Mă zbat între viață și moarte, Mă aprind și mă sting iarăși. Urc între stele, Iar lacrima-mi lucește letargic Aspirând fără tăgadă spre liniște deplină Ușor, de aici - De aproape de îngeri, Privesc mai departe decât văd. Privesc spre tine. Viața dincolo de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pare rău Și-aceasta, dragii mei, în țara noastră Să știți că e “prostia omenească”. Orfanul Se scurg pe-obraz ca două mărgărite Lacrimi fierbinți de copilaș plăpând, Căci bietul a rămas orfan pe ulițe Și-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și să o port întruna în priviri. Ghiocelul Trecu și iarna cea târzie Cu viscolul ce-o însoțea Și cu zăpada argintie Ce tot pamântu-nvăluia. Și iată! Apăru de-odată Un ghiocel cu cap plăpând Ce de sub neaua înghețată Se zbătu singur, tremurând. Iar blândul soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trecutul acestui edificiu fac din el un loc macabru. Nu era nevoie să se intre cu picioarele în liniștea de piatră a vremilor trecute. Nimic din ce s-a introdus artificial în acele camere sinistre, proiecția continuă cu o pasăre zbătându-se în colivie, un montaj cu butoaie și vopsea roșie curgând pe jos, sugerând a fi o mare pată de sânge etc., nu mi-au putut schimba proasta impresie despre noua tendință a artei, nefericita idee de a combina vestigiile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri, prin aerul hibernal, și totuși atât de cald... Un murmur stins, aproape inexistent, răsuna în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa că le-a pus somnifere. Mezinul însă a vegheat până a văzut pasărea. Când aceasta era foarte preocupată să ciupească din miezul merelor, mezinul de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat îl cuprinse plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
somnifere. Mezinul însă a vegheat până a văzut pasărea. Când aceasta era foarte preocupată să ciupească din miezul merelor, mezinul de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat îl cuprinse plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată din pământ ce-și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vegheat până a văzut pasărea. Când aceasta era foarte preocupată să ciupească din miezul merelor, mezinul de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat îl cuprinse plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată din pământ ce-și căuta acum loc să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]