3,853 matches
-
spune necazul. Partea a doua, începând cu cap. VII, când Vitoria “are într-însa știința morții lui Nechifor Lipan si crâncena durere, se văzu totuși eliberată de întuneric”; părintele Dănila îi scrie jalba către autorități; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la mânăstirea Văraticului, la călugărița Melania, sora mamei Vitoriei; lăsarea gospodăriei în grija lui Mitrea; pregătirea de plecare. Firul naratiunii urmeaza popasurile Vitoriei Lipan în căutarea adevărului despre barbatul ei (itinerariul se sfârșește prin găsirea rămășițelor lui Nechifor între Sabasa
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ai lor... Farfuridi: Doisprezece... Trahanache: Ai puțintică răbdare... unu, doi, cinci... șapte... zece... unsprezece. Farfuridi: Doisprezece... Trahanache: Cu Ienache Siripeanu. Brânzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cât și-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul. Trahanache: Ai puțintică răbdare... Da' dacă l putem aduce să voteze cu noi? Farfuridi: Altă vorbă... Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare... dar să voteze cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar, pe o moșie mănăstirească. Pe de altă parte, nu s-a observat că pretinsul izvod de zestre al mamei poetului, scris cu multă zestre și cu foarte mulți bani, în numerar, a fost făcut înadins, la zece ani după căsătoria Ralucăi, numai ca să-l poată salva pe Eminovici, care se înnămolise în datorii și pierdea Ipoteștiul. Acel
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar, pe o moșie mănăstirească. Pe de altă parte, nu s-a observat că pretinsul izvod de zestre al mamei poetului, scris cu multă zestre și cu foarte mulți bani, în numerar, a fost făcut înadins, la zece ani după căsătoria Ralucăi, numai ca să-l poată salva pe Eminovici, care se înnămolise în datorii și pierdea Ipoteștiul. Acel izvod, cu scrisul încă proaspăt, dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul Balta lui Leon cere o mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit, la 24 ianuarie 1904, cu Marina Lercă, din Cervicești. Cînd Pufu a vîndut, la Ipotești, pămîntul de zestre, l-a cumpărat Costachi Gh. Bunu, care l-a dat de zestre fiului său, Leon Bunu. Acesta și-a făcut acolo casă nouă și gospodărie, devenind astfel vecin cu Balta de sub pădure. Pentru a deosebi această baltă de alte bălți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit, la 24 ianuarie 1904, cu Marina Lercă, din Cervicești. Cînd Pufu a vîndut, la Ipotești, pămîntul de zestre, l-a cumpărat Costachi Gh. Bunu, care l-a dat de zestre fiului său, Leon Bunu. Acesta și-a făcut acolo casă nouă și gospodărie, devenind astfel vecin cu Balta de sub pădure. Pentru a deosebi această baltă de alte bălți de pe cîmp, ipoteștenii i-au zis Balta lui Leon. Acum în gospodăria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi trecut iar pe la Sarafinești și i-ar fi adus Donțului patru valuri de pînză de borangic, lui Iurașcă o pușcă cu două țevi de Damasc, iar pentru bunică-sa, Paraschiva, o alisidă de aur masiv, care a trecut în zestrea Ralucăi. "Și continuă Matei Eminescu de cîte ori o punea mama la gît, amintea că e adusă din Țarigrad și dată mamei sale, de generalul Jeltuhin 68. În altă scrisoare, trimisă tot lui Corneliu Botez, unde e vorba de portretul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a observat și lipsa unor obiecte din casă. De exemplu, cele patru valuri de pînză de borangic, date Donțului, nu trebuiau aduse neapărat din Țarigrad. Pe atunci, ele puteau fi țesute și la Bănești, ori luate din casă, chiar din zestrea Profiriței. În familia agăi Grigore s-a întețit o mare ceartă, iar traiul lor, în comun, a devenit imposibil. Amîndoi s-au dus la Iași, pentru a se hotărî divorțul. Mitropolitul Veniamin, văzînd cearta dintre soții Cananău, la 4 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și Gh. Senjorj, iar director, Costache Bobeică, clucer 78. Probabil să mai fie și alte documente, în această privință. Lui Vasile Iurașcu îi era capul plin de griji, din cauza fetelor. Ca să le mărite pe toate, de unde să le dea atîta zestre? De Fevronia scăpase încă din anul 1828, cînd a trimis-o la mănăstire. Safta, de frica mănăstirii, a încercat să se mărite singură, de capul ei, fugind cu un oarecare Dimitrie Velizar, de pe la Bacău, dar fiindcă nu avea zestre, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
atîta zestre? De Fevronia scăpase încă din anul 1828, cînd a trimis-o la mănăstire. Safta, de frica mănăstirii, a încercat să se mărite singură, de capul ei, fugind cu un oarecare Dimitrie Velizar, de pe la Bacău, dar fiindcă nu avea zestre, a fost silită să plece de la bărbat, înainte de a naște. A născut în mare taină, la soră-sa, Marghiolița Mavrodin, din Botoșani. După această aventură nereușită, s-a împăcat cu ideea că va fi trimisă la mănăstire. Aceeași soartă a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
arată că ea avea 77 de ani deci fusese născută în anul 1840 și a fost născută în orașul Botoșani, "fiică din părinți necunoscuți" (sic!). Pentru Raluca, s-a ivit un candidat de la Dumbrăveni, Gh. Eminovici. S-au înțeles asupra zestrei și a rămas ca Eminovici să-și ceară aprobarea de căsătorie, "cu persoana cunoscută", de la stăpînul său, nadvornic sovetnic și cavaler Constantin Balș, domiciliat la Chișinău. În scrisoarea redactată în limba germană, la 2 febr. 1840, Eminovici își arăta convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
febr. 1840, Eminovici își arăta convingerea că "partida de căsătorie de 600 galbeni nu este deloc de neglijat" ("ich glaube die Heurthe Partie von 600 # gar nicht zu unterlassen"79. Acești 600 de galbeni au fost de fapt adevă rata zestre a Ralucăi Eminovici. Despre netemei nicia unui pretins izvod de zestre, de 3576 galbeni, care a apărut după vreo zece ani, din partea soților Eminovici, se va arăta, pe larg, mai departe. După nunta Ralucăi, oficiată la 26 iunie 1840, Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
600 galbeni nu este deloc de neglijat" ("ich glaube die Heurthe Partie von 600 # gar nicht zu unterlassen"79. Acești 600 de galbeni au fost de fapt adevă rata zestre a Ralucăi Eminovici. Despre netemei nicia unui pretins izvod de zestre, de 3576 galbeni, care a apărut după vreo zece ani, din partea soților Eminovici, se va arăta, pe larg, mai departe. După nunta Ralucăi, oficiată la 26 iunie 1840, Vasile Iurașcu le-a dus la mănăstirea Agafton pe Safta, care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu prețul de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din casă, de 576 de galbeni, după izvod. Judecînd superficial, s-a ajuns la concluzia că Eminovici a primit o zestre "bunicică"16, că "Raluca Iurașcu era o fată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din casă, de 576 de galbeni, după izvod. Judecînd superficial, s-a ajuns la concluzia că Eminovici a primit o zestre "bunicică"16, că "Raluca Iurașcu era o fată încăpută 17 (sic) Aug. Z. N. Pop a vrut să zică bogată ; că Eminovici a luat "soție cu zestre bună, în bani și pămînturi"18; că zestrea pe care a primit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
izvod. Judecînd superficial, s-a ajuns la concluzia că Eminovici a primit o zestre "bunicică"16, că "Raluca Iurașcu era o fată încăpută 17 (sic) Aug. Z. N. Pop a vrut să zică bogată ; că Eminovici a luat "soție cu zestre bună, în bani și pămînturi"18; că zestrea pe care a primit-o Raluca "spulberă toate legendele despre pretinsa sărăcie a părinților lui Eminescu"19 etc., etc., în timp ce Raluca nu primise nici o palmă de pămînt, de la tatăl ei, și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că Eminovici a primit o zestre "bunicică"16, că "Raluca Iurașcu era o fată încăpută 17 (sic) Aug. Z. N. Pop a vrut să zică bogată ; că Eminovici a luat "soție cu zestre bună, în bani și pămînturi"18; că zestrea pe care a primit-o Raluca "spulberă toate legendele despre pretinsa sărăcie a părinților lui Eminescu"19 etc., etc., în timp ce Raluca nu primise nici o palmă de pămînt, de la tatăl ei, și nici acei 3.000 de galbeni, de care se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pretinsa sărăcie a părinților lui Eminescu"19 etc., etc., în timp ce Raluca nu primise nici o palmă de pămînt, de la tatăl ei, și nici acei 3.000 de galbeni, de care se vorbește, ci numai 600 de galbeni i-a fost toată zestrea, plus lucrurile din casă. Numai poetul Eminescu, aflat prin Ardeal, în iulie 1866, i-a relatat corect lui Ștefan Cacoveanu, că tatăl său, Eminovici, "se însura cu o moldoveancă cu ceva stăricică"20 (s. n.). Fiind vorba de moșia Orășeni, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sunt trecute cele mai mărunte lucruri (lingurițe, colțuni, etc.) să se fi scăpat din vedere tocmai moșia Orășeni"21. Ei bine, această parte de moșie (310 fălci = 443,30 ha) n-a fost trecută în izvod, pentru că nu era de zestre, ci a fost cumpărată mai tîrziu. Transcriem aici actul de cumpărare, mai ales că el prezintă o importanță deosebit de mare, în partea lui finală: "Gios iscălitul sardar Iordache Ureche, adiverez prin acest zapis de vecinica vînzare ci dau Dums. căminăresei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai alăturat 150 de galbeni olandezi, luați cu împrumut de la Nicolai Macri, în vadea de trei luni. În ziua de 11 martie 1848, Gh. Eminovici a cumpărat cele două părți din moșia Ipotești, pe care Eufrosina Petrino le avea de zestre. Din suma totală de 4000 de galbeni, Eminovici i-a dat Eufrosinei Petrino numai 1500 de galbeni și i-a mai rămas dator cu 2500 de galbeni, plus dobînzile aferente 34. Din datoria pe care o avea la răposatul serdar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ca și pierdut. Încă de la 10 iunie 1849, Raluca Eminovici ceruse Tribunalului și cererea a repetat-o, cu insistență, la 2 iunie 1850, la 1 decembrie 1850 și la 21 decembrie 1850, să-i "ocrotească" acei 1400 de galbeni "din zestrea sa", care intraseră în cumpărarea Ipoteștiului 43. Raluca știa bine că, prin paragraful 1640 din Condica "țivilă", soțul era oprit de a folosi, în afacerile sale, obiecte sau bani din zestrea soției, iar daca soțul a trecut peste acest paragraf
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1850, să-i "ocrotească" acei 1400 de galbeni "din zestrea sa", care intraseră în cumpărarea Ipoteștiului 43. Raluca știa bine că, prin paragraful 1640 din Condica "țivilă", soțul era oprit de a folosi, în afacerile sale, obiecte sau bani din zestrea soției, iar daca soțul a trecut peste acest paragraf, la cererea soției, putea fi siguripsită (= asigurată) zestrea ei, din averea soțului, înaintea tuturor creditorilor. Dar Tribunalul județean Botoșani nu avea dovadă că Gh. Eminovici, la cumpărarea Ipoteștiului, a folosit 1400
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Raluca știa bine că, prin paragraful 1640 din Condica "țivilă", soțul era oprit de a folosi, în afacerile sale, obiecte sau bani din zestrea soției, iar daca soțul a trecut peste acest paragraf, la cererea soției, putea fi siguripsită (= asigurată) zestrea ei, din averea soțului, înaintea tuturor creditorilor. Dar Tribunalul județean Botoșani nu avea dovadă că Gh. Eminovici, la cumpărarea Ipoteștiului, a folosit 1400 galbeni "din zestrea" soției sale. De aceea, i-a cerut Ralucăi să aducă dovada. În acest scop
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
daca soțul a trecut peste acest paragraf, la cererea soției, putea fi siguripsită (= asigurată) zestrea ei, din averea soțului, înaintea tuturor creditorilor. Dar Tribunalul județean Botoșani nu avea dovadă că Gh. Eminovici, la cumpărarea Ipoteștiului, a folosit 1400 galbeni "din zestrea" soției sale. De aceea, i-a cerut Ralucăi să aducă dovada. În acest scop, la 10 decembrie 1849 deci cu 10 zile înainte de nașterea viitorului poet soții Eminovici, dimpreună cu Vasile Iurașcu, au ticluit următorul Înscris, din care rezultă că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]