4,648 matches
-
holul, să vă prezentați pentru a vă da sticla pentru cercevele. S-a înțeles? Am înțeles, domnule gestionar. Vă mulțumim frumos, a răspuns Mircea. Și am plecat cu tot materialul cărat de oamenii domnului Muca. Tot domnul Muca ne-a zidit și hornul. Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este, căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de ceva, căutați-mă. Ați înțeles? Da, domnule gestionar. Cei patru meșteri germani au săltat soba în timp ce noi aduceam accesoriile. Ajunși acasă, oamenii aceștia, aparent reci și insensibili, dar inimoși, săritori și buni la suflet, au montat soba la hornul zidit de domnul Muea și, într-o jumătate de oră, focul ardea în sobă, răspândind căldură în casa care nu avea încă geamuri. Meșterii au plecat. Noi continuam să stăm în bordei, însă făceam foc în cameră pentru a se usca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru reîntoarcere la arta autentică, la stil mi se par până și celebrele entimeme din "Ecleziast". Spre exemplu, acestea: "...un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi (...) un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi" (3/ 3; 7). Aici, a vorbi ca sinonimie a pledoariei pentru creația adevărată, pentru arta la nivel maxim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
memoria colectivă în istorii personale. Chiar dacă această carte e o istorie obiectivă a tranziției, ea e, nu doar în subtext, o istorie trăită. Desigur, cu prioritate a doamnei Alina Mungiu-Pippidi. Cum noi vorbeam de istorie în casa pe care o zidise și o locu‑ ise Nicolae Iorga, desigur că spiritul lui îl simțeam prezent. Așa mi-am amintit cum cu aproape 90 de ani în urmă, când ardelenii exasperați de democratura liberală îndemnau moții să vină la Alba cu furci și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nr.4-6/1944, director Leca Morariu, secretar de redacție Octavia LupuMorariu, apare la Râmnicul Vâlcii, Bul. Tudor Vladimirescu nr.33, oraș unde se și tipărea. Numerele 2-3 purtau pe copertă fotografia bisericii Sf. Dumitru (Suceava, ctitorie a lui Petru Rareș, zidită în 1534-1535 și se deschidea cu „Victoriei noastre - închinare”: „În cumplita răzbubuire a vremuirii care, cu trupul, ne-a dislocat până la sute de kilometri, în aceste ceasuri ale răstignirii, când duioasa emblemă „Bu-co-vina” se nimbează cu urcarea unei noi Golgote
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și imagistici: „...spiritul cerului este el însuși ca unul dintre războinicii care și-a pus armură; el a dat ordin de luptă împotriva spiritului rău și l-a ținut în luptă până ce Ohrmazd a terminat fortificația, mai puternică decât cerul, zidită dinaintea lui. Și spiritele păzitoare (fravaÍi) ale războinicilor și ale celor drepți, pe cai de război și cu sulițe...” etc. (BundahiÍn, 6.1-4, ediția Anklesaria). Este o eshatologie construită ca epică a unei lupte finale: Ohrmazdmenține spiritul cerului asemenea unui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
facă iudeii, comentează autorul eseurilor din Prin alții spre sine, întorși acasă din lungă și grea robie? Să cînte și să se veselească? Cîtuși de puțin. După ce ajutorul vecinilor a fost respins de foarte de sus ("Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi casa Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi"), Ezdra le vorbește alor săi pe tonul cel mai eugenic, mai rosenbergian ce poate fi. Pentru că israelienii au luat ca soții pe fiicele străinilor și s-a amestecat sămînța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acasă din lungă și grea robie? Să cînte și să se veselească? Cîtuși de puțin. După ce ajutorul vecinilor a fost respins de foarte de sus ("Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi casa Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi"), Ezdra le vorbește alor săi pe tonul cel mai eugenic, mai rosenbergian ce poate fi. Pentru că israelienii au luat ca soții pe fiicele străinilor și s-a amestecat sămînța ce sfîntă cu popoarele cele de alt neam, trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
condusă de generalul NKVD Pantiușa Bodnarenko, secondat de Nicolschi, Dulbergher, Avram Bunaciu, Emil Bodnăraș. O mare parte dintre fruntașii țărăniști au fost întemnițați în închisoarea de la Galați. După venirea lotului aici, s-au bătut ferestrele în cuie și au fost zidite cu ciment. Alții dintre ei, la Capul Midia, unde comandant a fost criminalul Liviu Borcea. Circa șapte sute de politicieni au murit în doi ani, la Sighet, la Rîmnicu-Sărat". După opt ani de izolare totală, Corneliu Coposu a uitat să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zăbrele, foișoare, sîrmă ghimpată, toate au trecut din infernul penitenciarelor și au devenit relicve sfinte în film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți de vii și care vor deveni, în memoria lor, academie și altar. Ni s-au reproșat, la un moment dat, lacrimile. Mulți români au avut inimile împietrite. N-au crezut în ideea de rezistență. Generalizată părea doar capitularea noastră în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de mic și căra cot la cot cu bărbații din oraș când era de muncă, pentru că a trebuit să dea o mână de ajutor multora, ca Brăila să fie repusă pe picioare. Învățase în scurt timp să și renoveze, să zidească sau să zugrăvească, știa cum se toarnă o temelie de casă sau cum se bate piatra în asfalt ; cum se montează o ușă ; cum se repară o broască ; cum se poate improviza o bibliotecă pornind doar de la niște simple bucăți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
barbare, Prezentul. La care au acces, uneori, cum o spuneam, Îndrăgostiții pe care Îi cântă Rilke fără oboseală, Încercând să le descifreze „misterul”, poeții - când sunt credincioși temelor lor obsesive care le fracturează memoria! - și nebunii, care nu rareori se „zidesc” total În acest Prezent și ne privesc cu uimire când Încercăm să-i chemăm Înapoi. Nebunii care nu au nevoie de moarte pentru a fugi de noi! Acel Prezent despre care, cum spuneam, nici Grecii isteți și inventivi nu aveau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
speranțe, În capacitățile sale de autor preocupat de hermeneutică, de filosofie - zonă atât de „lacunară”, de „vitregită”, aflată În stadiile „copilăriei genului” În cultura noastră și unde orice forță tânără, plină de ingenium și de acel entuziasm capabil de a zidi o operă, Într-o cultură În care proliferează mai ales formele „primare” ale creației și cercetării, este salutată cu un mare spor de interes și speranță -, Liiceanu, obținând fosta Editura Politică și făcând din ea cu adevărat o instituție de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conștiința națională și au luptat, fiecare În felul său și cu armele sale, pentru „visul unei Românii mari, Întregi, unitare”, literatura lor, textele, polemicile lor sunt tot atâtea documente istorice și de mentalități, viața lor privată, totul, totul s-a zidit În acest Vis! Un vis național, dar și unul al valorilor, al afirmării geniului național În forme universale ca o primă și esențială dovadă a legitimității noastre În Europa și În lume. Când nu puține voci cu autoritate și nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și scoriile unei, oarecum, firești perioade de anarhie și de „destabilizare a valorilor”. Cultura unei țări vitale și tinere, din punctul de vedere al creației mari, europene, nu va ceda nici unul dintre realii ei creatori care, nu rareori, s-au zidit În această creație din vremuri dificile. De fapt, pentru insul de excepție, pe care Îl numim geniu după moarte, creația și viața alături „de ea” este Întotdeauna dificilă, până la marginea nebuniei sau auto-distrugerii, aproape indiferent de regimul politic și moral
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
treceau și răspunsul zăbovea - motivat. Ne-am dat cu părerea că distinșii oaspeți ieșeni vor repeta investigațiile pe urmele lui I. Creangă și Gh. Trăsnea - fost angajat ca dascăl de către băneasa Anastasia Cichirdik - În 1854, pe seama bisericii Începute a se zidi În 1852 - pe moșia „D-sale” Lămășeni. Totodată, vor aduce și fotografiile ce așteptam. Dar, nu-i cum se gândește, ci cum se nimerește. Săptămâna trecută, poșta ne-a adus plicul cu fotografiile - pentru care mulțumim și rămânem Îndatorați, iar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
acest conac l-au distrus țăranii (...). N-a(u) rămas decât zidurile și camerele de jos, rândul al II-lea complect distrus, iar acolo colectivul se folosește de ce-a rămas din conac. Ceea ce mai poți găsi important, e biserica zidită În acel timp, cu odăjdiile mai Însemnate. Cât privește Brădățelul , În adevăr e poziție minunată, brădet frumos, impozant, vrednic de văzut. S-ajungem cu sănătate În primăvară, prin mai, să vii, să te conducă cumnatul Costică <footnote id=”664”><Prof.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
comportat de parcă nici nu ne-ar fi observat. Kaliningrad este un oraș al războiului și oriunde mergi, te izbești de amprentele unei comunități victimizate. Una dintre puținele perle ale sale este mormântul filozofului Immanuel Kant, al cărui sicriu a fost zidit în peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o privire visătoare. Am jubilat realmente în sinea mea când trenul nostru a părăsit acel loc, în care viitorul este absent, în schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu pentru a „răscoli trecutul” sau pentru a supăra pe unul sau pe altul dintre „noii eroi” ai culturii, care, nu puțini dintre ei, au tendința - românească?! provincială, în panica unei cariere ce, în vremuri de criză, se poate iute zidi?! - de a „uita” tot ce nu vine prompt să le aurească noul blazon, o istorie ce trebuie, ca un bun costum de haine, să li se potrivească „pe măsură”... La urma-urmei, stăm cu fața spre o jumătate de secol, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și filozofilor nemți?!... Întorcând decis spatele franțuzismelor bonjuriștilor și prestigiosului Basil Alecsandri?!... Născându-se astfel nu numai Luceafărul, dar și propensiunea bardului pentru motivul grav și titanic, eliberarea sa de motivele săltărețe ale folclorului, dorința sa, vai, nesatisfăcută, de a zidi o operă monumentală cu titlul Andrei Mureșanu! Atât G. Călinescu, cât și splendidul comparatist care a fost profesorul clujean D. Popovici, citindu-i cu atenție postumele, mai ales, au înțeles în ce rezidă, în fapt, geniul autorului, dar și al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
colectivității harnice și credincioase! N-am fost fatalist sub cele două dictaturi comuniste, prima barbară și a doua vicleană, nu sunt nici azi, când cârduri de tineri fug de un prezent ce-i dezamăgește, de parcă prezentul unei națiuni se poate zidi fără efortul și fără credința lor, tocmai a lor! Patriotism, în acest caz, înseamnă credință, acea facultate de neînvins a spiritului care se bazează pe speranță! Dar nu o speranță măruntă, îngustă, care se năruie aproape zilnic, cu fiecare apus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a lor! Patriotism, în acest caz, înseamnă credință, acea facultate de neînvins a spiritului care se bazează pe speranță! Dar nu o speranță măruntă, îngustă, care se năruie aproape zilnic, cu fiecare apus de soare, ci acea „iluzie” gravă ce zidește piramide și cucerește zeii! Cea care construiește edificiul de cristal al literaturii, semnul de neconfundat al existenței unui individ, a unei națiuni. Eu exist nu atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât, mai ales, prin acele cărți ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Coran, recitată în timpul rugăciunii de vineri. Fugind de persecuția împăratului idolatru roman Decius, șapte tineri din Efes își găsesc adăpost, împreună cu câinele lor, într-o peșteră și, trei secole mai târziu, se trezesc în mod miraculos. Numele acestor adolescenți creștini zidiți de vii, deveniți în Coran "tovarășii din peșteră", sunt talismane pe pământul islamic. Părintele dall'Oglio, instalat aproape de Damasc în mijlocul siriacilor, face des drumul dus-întors între Bretagne și deșert. Îl are drept model pe Louis Massignon și ca punte între
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ciocănel, ferestruică, broască și zăvor se oferă senin vederii, dar ascund mii de mizerii. Cum, în prezența cui, la ce oră, erau împinse cele două canaturi ale ușii principale ajunsă unică de când perechea ei geamănă, din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere fără ceremonial la 4 dimineața, închidere fără ceremonial la 11 noaptea (vai de franciscanul apucat de vreo criză de apendicită în cursul nopții), cer acum prezența simultană a trei dintre gazdele principale ale sanctuarului, un părinte franciscan, un călugăr
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și mănăstirea Neamțului. Munții în negură, trepte trepte, se desfășură până în fund. Zidurile vechi dorm în soarele zilei, și parcă câte ceva din poezia trecutului tot a rămas, deși mâna omului multe a stricat. Beliboi zice că a început să-și zidească hanuri și curți stricând zidăria până ce unul, un boer scăpătat, Alexandru cel Nebun, s-a dus la Domnie la Grigore Ghica și a venit cu ordin către Priveghetor: să iasă fiecare om din satele din jos cu câte trei nuele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]