37,224 matches
-
francez de teatru, director și actor, unul dintre maeștrii satirei comice. Organizator al asociației teatrale „L'Illustre Théâtre”, devenită din 1665 trupa lui Ludovic al XIV-lea, a desfășurat o vastă activitate teatrală. În opera să dramatică în versuri și proza, a abordat modalități diferite ale comediei, în genere în forme amestecate, epuizând întreagă gamă a mijloacelor comicului. Prin creația să, a oferit comediei franceze, pornite de la nivelul farsei primitive, al teatrului italian cu măști și comediei de intrigă, valoare autonomă
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
iar Molière a scris cu rapiditate "Don Juan, ou le Festin de Pierre" pentru a o înlocui. A fost o lucrare bizară, derivată dintr-una a lui Tirso de Molina și inspirată de viața lui Giovanni Tenorio, scrisă într-o proza ce pare încă actuala; ea descrie povestea unui ateist care devine un ipocrit religios și pentru aceasta este pedepsit de Dumnezeu. Și această lucrare a fost suspendată degrabă. Regele, demonstrându-și încă o dată protecția, a devenit oficial noul sponsor al
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
Hesiod, cu lucrările sale "Teogonia" (Originea zeilor) și "Munci și zile". Preocupările pentru studierea trecutului s-au amplificat în secolul al VI-lea î.Hr., în orașele din Ionia, unde a apărut o bogată literatură istorico-geografică, ilustrată de logografi (scriitori în proză). Logografii nu erau istorici în sensul propriu al cuvântului, ei oscilau între poezia epică și noul spirit filozofic care se afirma în această epocă, între mitologie și realitate, ceea ce confereau scrierilor lor un caracter mixt. Ei își alegeau subiectele din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
un istoric englez și membru al parlamentului britanic. Cea mai faimoasă lucrare a sa este "Istoria declinului și prăbușirii Imperiului Roman", care a fost publicată în șase volume, între anii 1776 și 1788. Operele sale sunt renumite pentru calitate, ironia prozei, folosirea surselor primare și denigrarea deschisă a religiei organizate. Gottfried Wilhelm von Leibniz (n.1 iulie 1646- d. 14 noiembrie 1716 ) este un filozof și matematician german, unul dintre cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cele mai importante. Unitatea de limbă și conștiința destinului istoric comun devin ingredientele principale ale identităților naționale. Atracția principala va fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Frescă pe alb" (1967), "Academicianul Tarasevici" (1970), "Orașul meu alb" (1973), "Ecoul văii fierbinți" (1974), "Eugeniu Doga" (1983), "Svetlana Toma" (1984), "Grigore Grigoriu", "Durerea" (1985) etc. Emil Loteanu s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. El a debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din București (1949). A publicat apoi volumele de versuri "Zbucium" (1956), "Versuri" (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), "Sufletul ciocârliei" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele "Chemarea stelelor" (Ed. Cartea Moldovenească
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
volumele de versuri "Zbucium" (1956), "Versuri" (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), "Sufletul ciocârliei" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele "Chemarea stelelor" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și "Ritmuri" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965). De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi "Vioara albă" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), "Bucolica" (1966) și "Lăutarii" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor '60, Loteanu a
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
Emil Paraschivoiu și Sorin Preda. A debutat în 1983 în antologia Desant 83, prefațată de Ovid S. Crohmălniceanu (1983; ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000). În prezent este angajat la Muzeul Literaturii Române din București. Colaborează cu poezie, proză scurtă, fragmente de roman și articole teoretice sau de opinie la diferite reviste de cultură din țară. Este prezent cu articole teoretice în antologia "Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice" (1994) și cu proză în antologia "Generația 80 în
Gheorghe Iova () [Corola-website/Science/298962_a_300291]
-
din București. Colaborează cu poezie, proză scurtă, fragmente de roman și articole teoretice sau de opinie la diferite reviste de cultură din țară. Este prezent cu articole teoretice în antologia "Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice" (1994) și cu proză în antologia "Generația 80 în proza scurtă", (Editura Paralela 45, 1998) și în secțiunea antologică a volumului "Experimentul literar românesc postbelic" (1998). Este inclus cu poeme în antologiile: "Poezia română actuală", alcătuită de Marin Mincu (1998) și "Romanian Poets of
Gheorghe Iova () [Corola-website/Science/298962_a_300291]
-
scurtă, fragmente de roman și articole teoretice sau de opinie la diferite reviste de cultură din țară. Este prezent cu articole teoretice în antologia "Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice" (1994) și cu proză în antologia "Generația 80 în proza scurtă", (Editura Paralela 45, 1998) și în secțiunea antologică a volumului "Experimentul literar românesc postbelic" (1998). Este inclus cu poeme în antologiile: "Poezia română actuală", alcătuită de Marin Mincu (1998) și "Romanian Poets of the 80s and 90s", alcătuită de
Gheorghe Iova () [Corola-website/Science/298962_a_300291]
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990 și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO. Între anii 2004 și 2008 a făcut parte din Consiliul Uniunii Scriitorilor iar între 2009 și 2013 din conducerea Filialei de proză a acesteia. A debutat în presă cu o schiță, "Fuga", în revista clujeană "Tribuna" în 1978 ( condusă de D.R. Popescu ), iar editorial în 1983, cu volumul de proză scurtă „Departe, pe jos...“. În paralel, tot în 1978, a debutat în
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
Consiliul Uniunii Scriitorilor iar între 2009 și 2013 din conducerea Filialei de proză a acesteia. A debutat în presă cu o schiță, "Fuga", în revista clujeană "Tribuna" în 1978 ( condusă de D.R. Popescu ), iar editorial în 1983, cu volumul de proză scurtă „Departe, pe jos...“. În paralel, tot în 1978, a debutat în revista "Amfiteatru" cu o recenzie la volumul " Pasărea și umbra", de Sorin Titel. A mai publicat volumele: „Dus-întors“ (1988); „Discheta de demaraj“ (1995); „Distribuția a fost următoarea“ (1995
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
oglinda" (2014), "Cronica ale(r)gătorului" (2015). Împreună cu prozatorul George Cușnarencu a publicat romanul „Dodecaedru“ (1991) și volumul "Exilați în amintiri" (2010) , iar împreună cu Mihaela Iliescu volumele „Cele șapte minuni ale lumii“ (1998) și "Parfumul orașelor" (2004). Este prezent cu proze scurte în antologiile „Desant '83“ (1983; ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000), „Generația '80 în proza scurtă“ (Editura Paralela 45, 1998) și în secțiunea antologică a volumului „Experimentul literar românesc postbelic“ (Editura Paralela 45, 1998). Texte ale sale
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
Exilați în amintiri" (2010) , iar împreună cu Mihaela Iliescu volumele „Cele șapte minuni ale lumii“ (1998) și "Parfumul orașelor" (2004). Este prezent cu proze scurte în antologiile „Desant '83“ (1983; ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000), „Generația '80 în proza scurtă“ (Editura Paralela 45, 1998) și în secțiunea antologică a volumului „Experimentul literar românesc postbelic“ (Editura Paralela 45, 1998). Texte ale sale au fost traduse în limbile germană, franceză, polonă, maghiară, ucrainiană. Are o bogată activitate publicistică, susținând rubrici pe
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003), premii ale revistelor "Tribuna", "Amfiteatru", "Moftul Român" etc. Este decorat cu Ordinul
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003), premii ale revistelor "Tribuna", "Amfiteatru", "Moftul Român" etc. Este decorat cu Ordinul "Pentru Merit", în grad de cavaler, în 2004
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
școlar. După bacalaureat, accesează, în 1965, cursurile Facultății de Chimie a Universității din București. Debutează în acest an cu cinci poezii în „"Povestea vorbei"”, supliment al Revistei Ramuri condusă de Miron Radu Paraschivescu. În perioada 1965 - 1968 scrie foarte mult proză scurtă, teatru și poezie și ca urmare este exmatriculat de la Universitate pe motiv de absenteism. În acești ani o cunoaște pe viitoarea sa soție Cristina Mamali. Urmează o perioadă 1970 - 1973 mai grea, perioadă în care nu-și găsește loc
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
absenteism. În acești ani o cunoaște pe viitoarea sa soție Cristina Mamali. Urmează o perioadă 1970 - 1973 mai grea, perioadă în care nu-și găsește loc de muncă și este întreținut de către tatăl său, dă meditații și scrie volumul de proză scurtă „"În după amiaza aceea"” pe care-l depune spre publicare la Editura Cartea Românească, dar pe care-l retrage din cauza apariției „"Tezelor din iulie"” ale lui Nicolae Ceaușescu. În această perioadă îi cunoaște pe poeții Valeriu Pantazi și Iolanda
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
îl determină pe acesta din urmă să citească romanul „Ziua mâniei” și să-l publice la Editura Cartea Românească în 1979. Publică „Tache de catifea” în 1981, romanul „"Tobbit"” în 1983, „"Manualul întâmplărilor"” în 1984 pentru care ia Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor. Ștefan Agopian are doi copii Ioan Agopian (n. 1979) și Ana Agopian (n. 26 septembrie 1983). Anul debutului literar este 1979, moment când este publicat romanul „Ziua mâniei”, roman care va beneficia de critică literară din partea lui
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
în prezent redactor la revista Cațavencii, unde publică un serial numit "Scriitor în comunism", recenzii și alte articole ocazionale. A fost de asemenea colaborator la 24-FUN. Din mai 2002 a fost redactor șef la suplimentul „Ziua literară” a ziarului „Ziua”. Proza lui Ștefan Agopian a fost comparată cu realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez. În general, întâmplările cărților sale sunt situate în trecutul istoric, fapt despre care Agopian declara într-un interviu din 2006: „Am început cu Primul Război Mondial
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
în 2000, redactor-șef al redacției de medicină a aceluiași grup editorial și, din 2000 pînă în 2003, din nou redactor la Editura Allfa. Din 2004 pînă în prezent, este redactor la Editura Curtea Veche. "Grădina de vară", Cartea Românească, proză scurtă (1989), premiul Fundației Liviu Rebreanu "Eclipsa", Cartea Românească, proză scurtă (1993), premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului. Într-o după-amiază de vineri" Cartea Românească, proză scurtă (1997), premiul Cartea Anului la Salonul Național
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
grup editorial și, din 2000 pînă în 2003, din nou redactor la Editura Allfa. Din 2004 pînă în prezent, este redactor la Editura Curtea Veche. "Grădina de vară", Cartea Românească, proză scurtă (1989), premiul Fundației Liviu Rebreanu "Eclipsa", Cartea Românească, proză scurtă (1993), premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului. Într-o după-amiază de vineri" Cartea Românească, proză scurtă (1997), premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
Editura Allfa. Din 2004 pînă în prezent, este redactor la Editura Curtea Veche. "Grădina de vară", Cartea Românească, proză scurtă (1989), premiul Fundației Liviu Rebreanu "Eclipsa", Cartea Românească, proză scurtă (1993), premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului. Într-o după-amiază de vineri" Cartea Românească, proză scurtă (1997), premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de proză a anului și premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
Editura Curtea Veche. "Grădina de vară", Cartea Românească, proză scurtă (1989), premiul Fundației Liviu Rebreanu "Eclipsa", Cartea Românească, proză scurtă (1993), premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului. Într-o după-amiază de vineri" Cartea Românească, proză scurtă (1997), premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de proză a anului și premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București. "Foxtrot XX", Cartea Românească, jurnal și publicistică (2008
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului. Într-o după-amiază de vineri" Cartea Românească, proză scurtă (1997), premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de proză a anului și premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București. "Foxtrot XX", Cartea Românească, jurnal și publicistică (2008), premiul pentru proză pe anul 2008, acordat de Radio România Cultural, "Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini", Curtea Veche Publishing, interviuri
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]