KorAP: Find »[drukola/base=rezolvare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1439 1440 1441 ...1467 >

36,673 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

ale răspunsurilor care invocă drept principal responsabil pentru rezolvarea problemelor statul sau una dintre instituțiile sale se ridică la 85%, în timp ce ponderea celor ce indică populația ca principal actor este de doar 3,7%. Tabelul 1 - Principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale (întrebarea se referă la problema socială considerată de subiect ca fiind cea mai gravă) Procente din total guvernul 49,7 cei care conduc țara 10,4 parlamentul 7,6 statul 6,6 noi toți/populația 3,7 președintele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
noi toți/populația 3,7 președintele 7,2 NS/NR 8,0 primăria 1,2 primul-ministru 1,2 justiția 1,0 alții 3,4 Sursa: Percepții asupra problemelor sociale și sărăcie subiectivă, 1998 Deși statul este actorul principal invocat în rezolvarea problemelor, trebuie pus în discuție raportul individ/stat în furnizarea bunăstării individuale, pentru că am văzut că modelul de bunăstare promovat de statul socialist nu încuraja paternalismul total din partea statului, ci promova un sistem în care responsabilitatea era împărțită între individ

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de capital social, cu precădere a celui de tip bridging. Toate acestea trebuie însă considerate cu precauție, ca elemente complementare în cadrul unui mix mai larg de premise ale dezvoltării. Așa cum notează Putnam, capitalul social nu reprezintă un panaceu universal pentru rezolvarea bolilor societății, investițiile în dezvoltarea lui nefiind o alternativă, ci o parte complementară a unei politici generale de dezvoltare a capitalului economic (fizic și financiar), uman și simbolic. Capital social în România și în Europa: relațiile Societățile tradiționale se caracterizează

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și cu frontiera punctată nu am dispus de date) Modernitatea târzie prin care trec țările nord-vestice își pune mai accentuat amprenta asupra modului în care relațiile sociale sunt concepute și desfășurate. Mobilitatea spațială mai ridicată, afirmarea și acceptarea diferențelor identitare, rezolvarea problemelor subzistenței pentru majoritatea membrilor societății, diversificarea formelor și timpului alocat petrecerii timpului liber au contribuit la și au fost stimulate de dezvoltarea unui model al unei vieți sociale active și intense, al unei semnificații crescute a prietenilor și cunoștințelor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
degrabă rare, ca și relațiile, în ansamblul lor. Exceptând accesul la îngrijire medicală, probabil capitalizat de-a lungul vieții, între 10 și 20% dintre repondenți au declarat în octombrie 2003 că au prieteni sau cunoștințe care îi pot ajuta în rezolvarea diverselor situații de interacțiune cu autoritățile sau de facilitare a accesului la diverse resurse: locuri de muncă, credite, afaceri. Cifrele sunt aproape aceleași și pentru alte valuri ale BOP (mai 2003, mai și noiembrie 2002, 2001). Costul financiar imediat al

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Document). După cum arată însă Goovaerts (2003), ele nu sunt un „panaceu”, ci reprezintă, în fapt, o abordare de tip bottom-up ca alternativă la abordarea dezvoltării economice de tip top-down. Fondurile sociale au fost inițiate în special pentru combaterea sărăciei și rezolvarea unor probleme urgente, critice în comunitățile sărace, „marginale în sistemul economiei de piață” (E. Zamfir, 2000) și asigurarea unor condiții-suport minime pentru bunăstare și dezvoltare: infrastructură (drumuri, poduri, căi de acces, comunicații, acces la utilități publice - apă potabilă, electricitate, canalizare

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
inițiate au fost cele de tip FSU, adresându-se unor situații de criză și promovând o paletă largă de obiective, relativ discrete, dar interrelaționate. În timp, aceste fonduri de tip FSU au evoluat de la focalizarea pe situații de criză și rezolvarea unor probleme punctuale, presante la definirea unor obiective de atins pe termen lung și, astfel, au apărut Fonduri de Dezvoltare Socială. Așadar, distincția principală între aceste două tipuri de fonduri este dată de tipurile de obiective vizate: fonduri sociale ce

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de timp necesar pentru îndeplinirea unor obiective. De asemenea, am văzut care sunt grupurile sociale țintite și categoriile de proiecte pentru care se acordă finanțare. Putem identifica două mari tipuri de obiective, generale (Narayan, Ebe, 1997; Lustig, 2000; Batkin, 2001): rezolvarea/ameliorarea problemelor curente, metaforic exprimată prin „prăpastia nevoi/resurse”, cum ar fi furnizarea unor servicii sociale și beneficii de bază clienților aflați în nevoie acută/situație de risc. „Acoperirea prăpastiei” (bridging the gap) presupune acțiuni eficiente în direcția furnizării unor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
acestora și mai ales în asigurarea continuității și sustenabilității lor după încetarea finanțării externe. Participarea - elementul central al proiectelor comunitare Una dintre temele majore în discursul asupra dezvoltării comunitare prin proiecte se referă la participare. Fondurile sociale au deschis posibilitatea rezolvării unor probleme sociale locale, dar nu oricum, prin finanțare și asistență tehnică necondiționată, ci dimpotrivă (în cele mai multe cazuri), este condiționată de participarea marii majorități a comunității la toate fazele de dezvoltare a proiectului comunitar. Sandu (2005, p. 4), referindu-se

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de elemente necesare dezvoltării unor programe de combatere a sărăciei la nivel comunitar care pot determina și stimularea participării comunitare: utilizarea potențialului autorităților locale; creșterea încrederii populației în autoritățile locale și dezvoltarea capacității acesteia de a se adresa lor în vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă; încurajare și suport în vederea soluționării problemelor - abordare participativă. De asemenea, în studiile lor, Alcázar și Wachtenheim (f.a.), dar și Sandu (2005, p. 33) identifică următorii factori care favorizează participarea: - capacitatea comunității de a se autoorganiza

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
OpenDocument. *** World Development Report 2000, Oxford University Press, The International Bank for Reconstruction and Development/The World Bank. Lideri, participanți și pasivi: resurse individuale pentru participare comunitară Adrian Hatos Introducere. Obiective În ultimele decenii am fost martorii sporirii interesului pentru rezolvarea problemelor comunitare prin acțiune colectivă sau prin participarea beneficiarilor la evaluarea nevoilor și la planificarea, gestiunea și implementarea acțiunilor de acoperire a necesităților colective. Chiar dacă este un rezultat indirect al retragerii statului bunăstării și poate fi, astfel, suspectată ca purtătoare

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în câmpul conceptual al acțiunii colective, am realizat o sinteză a rezultatelor teoretice care reflectă rezultate din domenii aparent eterogene, precum participarea politică, mișcările sociale sau participarea voluntară. Pentru a căuta factorii culturali și factuali asociați participării sau neparticipării la rezolvarea prin acțiune colectivă a problemelor comunitare, am realizat 28 de interviuri cu actori implicați în diverse măsuri în viața a zece scări de bloc din Oradea. Cu ajutorul acestor date, am testat câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
marcat, mai mult decât orice altă direcție de reflecție pe aceste probleme, importanța variabilelor culturale și sociologice pentru explicarea fenomenelor economice și instituționale de bază. În toate orientările menționate, accentul studiului este pus pe indivizi care se angajează voluntar în rezolvarea problemelor colective, la diferite niveluri, mai mult sau mai puțin instituționalizate, mai vaste ori mai restrânse. Folosind alți termeni, în teoretizările menționate mai sus - participare politică, apartenență asociativă sau implicare comunitară - problema comună este cea a implicării voluntare a indivizilor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
unei pături vaste și diverse de locuitori din clasele mijlocii și de jos. Rezultate În contrast cu perspectiva pesimistă a unor colectivități atomizate, incapabile să depășească dilemele sociale, scările de bloc din Oradea în care am realizat cercetarea prezintă capacități consistente de rezolvare a problemelor comune și de producere a unei calități a vieții mai bune pentru membrii lor prin acțiune colectivă. În ultimii cinci ani, care au constituit perioada de referință în această cercetare, multe dintre scări s-au dotat, prin contribuția

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
uman pentru inițiativele comunitare postsocialiste. Un alt mecanism cauzal demn de luat în considerare presupune internalizarea rolurilor de „activist” și de „lider” în perioada activității organizaționale, roluri pe care oamenii le joacă în contextele lor locale atunci când se mobilizează pentru rezolvarea problemelor vecinătăților. Ambele mecanisme cauzale funcționează, cel mai probabil, simultan. Cei care au experiență de lideri, dețin competențele corespunzătoare și se identifică cu roluri de conducători în cadrul comunității se simt obligați să se implice și să preia coordonarea acțiunilor. În

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de ani, locuiesc de câteva decenii în bloc și sunt constituiți într-o rețea densă în cadrul vecinătății pe care eu o denumesc „miezul” scării. Aceștia sunt preocupați de calitatea vieții în cartier, sunt primii care se implică în acțiunile de rezolvare a problemelor comune și se bazează pe ceilalți membri ai „miezului”. Membrii ambelor categorii au dovedit un activism moderat și înalt în tinerețe în cadrul organizațiilor comuniste, ceea ce demonstrează activismul lor latent, dar le-a și îmbunătățit resursele - competențe și identități

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
spre poziții de conducere, în unele situații, sau activismul este o formă eșuată a leadership-ului. Concluzii Studiul inițiativelor de acțiune colectivă la nivelul scării de bloc a arătat, în primul rând, că în colectivitățile urbane din România există resurse pentru rezolvarea problemelor colective și producere de bunuri publice. Un instrument conceptual util pentru înțelegerea acestor inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local sunt mobilizați prin rețele sociale care sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
sociale care sunt produsele unor procese și interacțiuni de lungă durată. Cei mai activi membri ai unei colectivități sunt cei care au timp, sănătate, competențe civice, simțul eficacității personale și un fel de activism fundamental. Persoanele cele mai angajate în rezolvarea problemelor colective au percepții pozitive despre ele însele și se raportează la norme pentru a-și justifica acțiunile. Rețelele și normele importante pentru succesul acțiunilor colective constituie esența a ceea ce este denumit îndeobște capital social. Studiul meu permite înțelegerea modului

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
boli răspândite pentru care nu există încă tratament la nivel mondial (printre care cele mai cunoscute sunt infecția cu HIV și cancerul), legate de poluarea mediului, de consumul de droguri etc. Acestea au demonstrat că unele probleme nu își au rezolvarea doar în creșterea economică și au incitat discuții despre ce ar însemna o dezvoltare socială eficientă și prin ce mecanisme sociale ar putea fi rezolvate aceste probleme. De asemenea, fiecare sistem sanitar adoptat în Europa se dovedește a avea avantajele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
timp, o societate bolnavă e mai puțin productivă, ceea ce este o stavilă în dezvoltarea economică și impune costuri ridicate pentru tratare, suportate tot de beneficiari, finalmente. O societate bolnavă poate costa bugetul mai mult prin consecințele pe termen lung decât rezolvarea unor probleme de sănătate în punctele-țintă în prezent. Țări cu o dezvoltare economică asemănătoare alocă totuși sănătății sau educației un procent diferit din buget sau PIB. O astfel de investiție în sănătatea populației este amânată de unele state sărace pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
apărut în 2003). Disparități în oferta de servicii și probleme de acces la serviciile de sănătate Dincolo de problemele legate de nivelul de finanțare redus al sistemului, alte distorsiuni din sistem limitează calitatea, echitatea și accesibilitatea serviciilor, cu efect asupra întârzierii rezolvării problemelor de sănătate ale populației. În România, în perioada de tranziție, o accesibilitate scăzută la servicii medicale a populației defavorizate social și economic s-a manifestat (conform unui studiu realizat de ICCV și Facultatea de Sociologie, Polarizarea serviciilor de sănătate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Nu a existat nici o politică eficientă de atragere prin stimulente financiare serioase a personalului medical în zonele rurale. În acest context, trebuie avute în vedere pentru viitor o serie de politici eficiente care să țintească printr-o implicare financiară crescută rezolvarea principalelor puncte slabe ale stării de sănătate în România: îmbolnăvirile cu TBC, îngrijirea mai eficientă a mamei și a nou-născutului, investirea în copii și în educare pentru prevenire, asistența primară în mediul rural. De asemenea pentru grupurile sărace, găsirea unor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
set de măsuri este destinat problematicii învățământului rural și reducerii diferențelor dintre învățământul din acest mediu și cel din mediul urban - deși sunt menționate soluții privind asigurarea accesului către școli al elevilor din localități în care unitățile școlare nu funcționează, rezolvarea problemelor învățământului rural presupune măsuri complexe de ordin financiar și educațional, cum ar fi: alocarea unor resurse financiare destinate reparării, renovării și dotării unităților de învățământ, asigurarea personalului didactic profesionist și acordarea unor facilități care să încurajeze profesorii să opteze

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
22 374,98 356,58 431,63 765,61 1231,00 629,00 1860,00 Sursa: Aquis Comunitar, capitolul 7, „Agricultura” Discuții și concluzii Cei mai mulți dintre săracii lumii trăiesc în mediul rural. Dezvoltarea rurală este considerată o posibilă soluție pentru rezolvarea sărăciei mondiale. Ritmul în care crește sărăcia lumii este însă mult mai rapid decât ritmul în care organizațiile internaționale reușesc să implementeze programele pentru reducerea ei. Aceste structurile internaționale care promovează politici de dezvoltarea rurală impun uneori proceduri greoaie, întârziate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
categorie se regăsesc slujbele obținute pe Internet, slujbele pentru care tinerii sunt recrutați în urma experienței într-o companie multinațională sau străină etc. Destinațiile sunt, probabil, numeroase (deși există state care au dezvoltat programe care garantează facilități speciale pentru această categorie: rezolvarea mult mai rapidă a procedurilor de procesare a actelor, spre exemplu, tocmai în ideea de a atrage acești indivizi). Migrația pentru studii este un tip de deplasare care se instalează în spațiul românesc, în mod firesc am spune, imediat după

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]