KorAP: Find »[drukola/base=vânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1439 1440 1441 ...1489 >

37,223 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

Ă în lături, comandorule! răcnea un marinar către un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă vînt, liniștită, cu evantaiul cozii sale, chiar lîngă copastia ambarcațiunii noastre. Toate ambarcațiunile sînt înzestrate cu un aparat bizar, născocit cîndva de indienii din Nantucket, botezat „drug“. Două scînduri pătrate și groase, de mărime egală, sînt prinse una de alta, așa

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
despre odraslele pe care le zămislesc, ele trebuie să-și poarte singure de grijă sau, în cel mai bun caz, să se bizuie doar pe ajutorul matern. Căci, aidoma altor amanți omnivori și vagabonzi, domnul Cașalot nu se dă în vînt după leagănele de prunci, oricît i-ar plăcea alcovul; și, fiind un mare călător, își lasă pruncii anonimi în lumea întreagă, fiecare din ei fiind, astfel, o făptură exotică. Cu timpul, însă, pe măsură ce ardoarea tinereții se domolește, iar anii și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să conțină ceva mai bun decît uleiul și anume, ambră... Mă întreb dacă bătrînul nostru s-a gîndit la asta. Ar merita să-ncercăm și noi, da, eu sînt pentru! Și spunînd acestea, porni spre puntea de comandă. între timp, vîntul căzuse, încît Pequod era prins acum în cercul acelei duhori, fără nici o speranță de scăpare, dacă nu începea iar să adie vîntul. Ieșind din cabină, Stubb își chemă oamenii și porni cu ambarcațiunea lui spre corabia franceză. Trecînd pe sub prova

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să-ncercăm și noi, da, eu sînt pentru! Și spunînd acestea, porni spre puntea de comandă. între timp, vîntul căzuse, încît Pequod era prins acum în cercul acelei duhori, fără nici o speranță de scăpare, dacă nu începea iar să adie vîntul. Ieșind din cabină, Stubb își chemă oamenii și porni cu ambarcațiunea lui spre corabia franceză. Trecînd pe sub prova acesteia, observă că - potrivit gustului fantezist al francezilor - partea superioară a etravei era vopsită în verde și sculptată în forma unei enorme

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
într-o anumită fază a tratamentului aplicat post-mortem balenei și dacă v-ați fi plimbat pe punte pînă aproape de cabestan, sînt sigur că ați fi privit cu interes un obiect straniu, misterios, întins acolo, lîngă gaura de drenaj din partea de sub vînt. Nici minunata cisternă din capul uriaș al balenei, nici miracolul fălcii sale de jos, desprinsă din balamale, nici minunea cozii sale simetrice - nimic din toate astea nu te poate uimi mai mult decît vederea acestui con inexplicabil, avînd la bază

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
rugurilor funerare indiene. Duhnește ca aripa stîngă a îngerului trimis să vestească ziua Judecății de Apoi; e încă un argument în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste oceanul alb se lăsase o beznă adîncă. Dar, din timp în timp, era aprinsă de vîlvătăile aprige care se avîntau din coșurile pline de funingine, luminînd fiece parîmă a greementului, aidoma focurilor sacre ale grecilor din vechime

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească, deși mi se părea că mai adineaori privisem

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
întrebam. în somnul meu scurt mă întorsesem pesemne, încît acum mă aflam cu fața spre pupa vasului și cu spatele spre prova și spre compas. într-o clipă, m-am răsucit, la timp pentru a împiedica baleniera să vireze în vînt și, probabil, să se răstoarne. Ce fericit și ce recunoscător am fost să scap de această halucinație nocturnă și de fatala întoarcere a vasului în vînt! Oameni buni, nu priviți prea multă vreme focul! Nu visați niciodată cu mîna pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o clipă, m-am răsucit, la timp pentru a împiedica baleniera să vireze în vînt și, probabil, să se răstoarne. Ce fericit și ce recunoscător am fost să scap de această halucinație nocturnă și de fatala întoarcere a vasului în vînt! Oameni buni, nu priviți prea multă vreme focul! Nu visați niciodată cu mîna pe cîrmă! Nu întoarceți spatele compasului! Acceptați primul avertisment al echei sensibile! Nu vă încredeți în focul artificial, a cărui roșeață dă tuturor lucrurilor o înfățișare spectrală

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a rămas agățată de dinți, deși atunci noi nu ne-am dat seama. Iar cînd am început să tragem de saulă, ne-am pomenit drept pe cocoașa ei, în loc să nimerim pe spinarea celeilalte, care o luase la fugă, în direcția vîntului. Văzînd cum stau lucrurile și dîndu-ne seama ce balenă grozavă era - da, domnule, cea mai mare și mai nobilă balenă pe care-o întâlnisem vreodată! - m-am hotărît să o capturez, în ciuda furiei sale năpraznice. Și, închipuindu-mi că saula

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
rugați să terțaroleze velele-gabier; numai că, eram atît de chercheliți, încît a trebuit să ne legăm cu parîme ca să nu cădem de pe catarge, dar poalele tunicilor ni se încurcau printre vele făcîndu-ne să atîrnăm acolo, terțalorați noi înșine în bătaia vîntului năpraznic. Ce mai, eram niște pilde vii, numai bune să slujească drept avertisment tuturor marinarilor care se-mbată! Cu toate acestea, catargele n-au căzut peste bord și, în curînd, am coborît pe punte, atît de treji, c-a trebuit

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sărind în aceeași lumină aurie, își spunea: Ă Eu sînt Stubb iar Stubb își are povestea lui! Acum, însă, Stubb jură c-a fost întotdeauna vesel! Capitolul CXIV PEQUOD SE îNTÎLNEȘTE CU Burlacul într-adevăr priveliștile și sunetele aduse de vînt, la numai cîteva săptămîni, după sudarea harponului lui Ahab, au fost destul de vesele. O corabie din Nantucket, pe nume Burlacul, care tocmai își vîrîse în cală ultimul baril de ulei, zăvorîndu-și bocaporții gata-gata să plesnească, aluneca veselă și trufașă, în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cala plină și te îndrepți spre patrie, zici? Ei bine, corabia mea e goală și se îndreaptă spre larg. Vezi-ți de drumul dumitale, așadar, iar eu o să-mi văd de-al meu. Hai, băieți, toate pînzele sus, în bătaia vîntului! Și astfel, în timp ce o corabie luneca vesel, mînată de briză, cealaltă lua îndărătnic vîntul în piept; cele două corăbii se despărțiră; echipajul de pe Pequod se uita lung, cu jale, la Burlacul , dar oamenii acestuia erau prea ocupați cu petrecerea lor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și se îndreaptă spre larg. Vezi-ți de drumul dumitale, așadar, iar eu o să-mi văd de-al meu. Hai, băieți, toate pînzele sus, în bătaia vîntului! Și astfel, în timp ce o corabie luneca vesel, mînată de briză, cealaltă lua îndărătnic vîntul în piept; cele două corăbii se despărțiră; echipajul de pe Pequod se uita lung, cu jale, la Burlacul , dar oamenii acestuia erau prea ocupați cu petrecerea lor ca să mai arunce o privire în urmă. Aplecat peste balustrada de la pupa, Ahab își

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe pămînt, dar alăptat de Mare... Deși dealurile și văile mi-au fost mumă, voi, valuri, sînteți surorile mele vitrege! Capitolul CXVI CARTUL BALENEI Cele patru balene omorîte în seara aceea își dăduseră duhul departe unele de altele; una, înspre vînt, foarte departe; alta, ceva mai aproape, sub vînt; a treia în fața noastră, iar a patra în spatele vasului. Ultimele trei balene fură aduse înainte de căderea întunericului lîngă vas, dar la cea dintîi nu am putut ajunge pînă a doua zi dimineață

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și văile mi-au fost mumă, voi, valuri, sînteți surorile mele vitrege! Capitolul CXVI CARTUL BALENEI Cele patru balene omorîte în seara aceea își dăduseră duhul departe unele de altele; una, înspre vînt, foarte departe; alta, ceva mai aproape, sub vînt; a treia în fața noastră, iar a patra în spatele vasului. Ultimele trei balene fură aduse înainte de căderea întunericului lîngă vas, dar la cea dintîi nu am putut ajunge pînă a doua zi dimineață. Ambarcațiunea care-o vînase, trebui așadar să rămînă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ce-l viza pe el însuși. Se ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o bombă care explodează pe neașteptate deasupra unui orășel adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia catargele avariate, pe care fluturau ici-colo zdrențele lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vremea asta, Stubb și Flask împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea lui Ahab, cea mai expusă vîntului, nu putu scăpa. Un talaz uriaș, abătîndu-se peste copastia vasului ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
întrebarea celuilalt - cel mai scurt drum spre Nantucket este în jurul Capului Bunei Speranțe. Furtuna care ne tot ciocăne corabia ca să ne-o sfărîme, s-ar putea preface într-o briză prielnică, numai bună să ne ducă spre casă. Acolo, în vînt, totu-i întunecat, ca bezna pierzaniei; pe cînd în partea de sub vînt, e drumul spre casă - acolo văd că se luminează și nu din pricina fulgerelor! în clipa aceea, într-una din pauzele de întuneric dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Speranțe. Furtuna care ne tot ciocăne corabia ca să ne-o sfărîme, s-ar putea preface într-o briză prielnică, numai bună să ne ducă spre casă. Acolo, în vînt, totu-i întunecat, ca bezna pierzaniei; pe cînd în partea de sub vînt, e drumul spre casă - acolo văd că se luminează și nu din pricina fulgerelor! în clipa aceea, într-una din pauzele de întuneric dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el un glas, urmat numaidecît de o salvă de tunete, drept deasupra capului

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dintre marinari fugiră de lîngă el, îngroziți. Capitolul CXIX PUNTEA, SPRE SFÎRȘITUL PRIMULUI CART DE NOAPTE Ahab stă lîngă timonă, Starbuck se apropie de el. ĂTrebuie să dăm jos verga gabierului mare, domnule căpitan. Parîmele au slăbit, iar balansina de sub vînt e pe jumătate desprinsă. S-o dau jos, domnule? Ă Nu da jos nimic, leag-o! Aș înălța arboretul contra-rîndunicii, dacă-aș avea vreunul. Ă Pentru numele lui Dumnezeu, domnule căpitan! Ă Ce e? Ă Ancorele derapează, domnule. Să le trag

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
leag-o! Aș înălța arboretul contra-rîndunicii, dacă-aș avea vreunul. Ă Pentru numele lui Dumnezeu, domnule căpitan! Ă Ce e? Ă Ancorele derapează, domnule. Să le trag la bord? Ă Nu trage nimic și nu te-atinge de nimic, leagă totul! Vîntul se stîrnește, dar încă n-a ajuns pe platourile mele. Hai, repede! La treabă! Omul ăsta mă ia, zău, drept căpitanul cocoșat al unui vas de cabotaj! Auzi, să dea jos verga gabierului mare! Nu. limbricule, află de la mine că

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe platourile mele. Hai, repede! La treabă! Omul ăsta mă ia, zău, drept căpitanul cocoșat al unui vas de cabotaj! Auzi, să dea jos verga gabierului mare! Nu. limbricule, află de la mine că cele mai înalte catarge sînt făcute pentru vînturile cele mai cumplite, iar catargul creierului meu lunecă acum printre nori. Să-i dau jos pînzele? Numai fricoșii își dau jos pînzele din cuget pe vreme de furtună. Ce-i gălăgia asta, colo sus? Ar putea să mi se pară

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]