36,075 matches
-
etnocratic, condus de oficiali neaoși neatinși de virusul corupător al venetismului, este singura salvare politică a societății naționale românești. Fără îndoială, educația prescrisă de programul statului etnocratic trebuie să crească noile generații "în duhul sacrificiului", injectându-le totodată un "elan creștin și național" constructivist. "Eroii patriei și ai credinței vor fi modelele educației naționale" (Crainic, 1997, p. 255). Pe fondul acestei constelații de factori istorici, economici, politici și culturali ai modelului răsăritean de societate națională a prins contur instituțional și substanță
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
3). Retardul istoric atât de acut prezent în conștiința națională românească nu putea fi minimalizat doar prin elevarea anumitor momente eroice ale trecutului românesc la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor românești [...] a fost determinată de o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor românești [...] a fost determinată de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, p. 217), "Mihai a luptat ca un erou pentru binele Europei creștine" (Constantinescu, 1928, p. 175). Starea obiectivă de înapoiere a societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost determinată de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, p. 217), "Mihai a luptat ca un erou pentru binele Europei creștine" (Constantinescu, 1928, p. 175). Starea obiectivă de înapoiere a societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în ea" (Stăniloae, 1939, p. 66). Pentru a dezamorsa contradicția în care se închid universalismul creștin și particularismul național, Stăniloae recurge la o neașteptată manevră argumentativă, îndumnezeind națiunea. Respingând apodictic doctrina catolică a naționalității ca o însușire suprapusă (deci superficială) umanității, Stăniloae consideră calitatea națională a fi esențială și intrinsecă omului: "calitatea națională a eului omenesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
confecționarea acestei onorante imagini de sine. Iată-l pe Stăniloae, cuprins de febricitatea naționalistă, ridicând poporul român la cea mai înaltă culme a spiritualității ortodoxe: "Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român. El s-a născut creștin. El n-are la bază o altă structură religioasă, care s-o tulbure pe cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN-ul spiritual al poporului român, întrucât "în Dacia, sămânța creștinismului a fost aruncată de coloniștii lui Traian" (Patrașcanu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a românilor. Datorită absorbirii atât de incipiente a creștinismului, este firesc ca poporul român să fie un focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani au primit creștinismul și Barbarii care au trecut pe aici" (Patrașcanu, 1937, p. 38). Teza apostolatului creștin, a misiunii de civilizare prin botezarea întru credință a barbarilor îndeplinită de poporul român este astfel reiterată. Desigur, aripa critică a istoriografiei interbelice este mai precaută atât cu privire la vechimea creștinismului la români, cât și în privința apostolatului românesc. Din sursă iradiantă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
V (Floru, 1923, p. 27). În elaboratul istoriografic al aripii naționalismului de esență tare al interbelicului, un loc central în ocupă teza supraviețuirii românității prin religie. Rămași complet descoperiți pe plan militar după abandonarea provinciei romane la 271, "în religia creștină primită în epoca prigonirilor din Imperiu Daco- Romanii au găsit forța misterioasă care-i făcu în stare să biruie cruntele lovituri ale sorții, ce aveau să primească în acest loc al primejdiei" (Constantinescu, 1928, p. 42). Creștinismul, aspirat incipient în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aici" în timp ce toți vecinii noștri au venit mult mai tâziu în țările pe care le ocupă acuma. Dar nu-i numai vechimea. Dacii sau Geții au fost și un popor de elită al antichității. [...] Suntem apoi cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră. Suntem, în sfârșit, singurul popor în această parte a Europei care a izbutit să aibă o vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rămas pe loc în țara lor, Dacia, și fără vreo sminteală au înfruntat, în timp de o mie de ani, cel mai cumplit vifor de năvăliri barbare așa cum nu s-a mai întâmplat cu alt popor din lume"; c) miracolul creștin, care a definit spiritualitatea românească "cu mult înainte de venirea și creștinarea vecinilor noștri: Ungurii, Bulgarii, Sârbii, Rușii și Polonii" (Constantinescu, 1928, pp. 5-6). În fine, natura miraculoasă a ființei istorice românești și epopeea sa dramatică de-a lungul timpului este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către glorioasa Armată Sovietică" (Roller, 1952, p. 11), este investită simbolic cu statutul de moment fondator al noii epoci istorice de construire a societății socialiste în RPR "după exemplul și cu ajutorul" URSS. În al doilea rând, evidentă este rejectarea sistemului creștin de cronologizare. Introducerea modalității de datare non-religioasă trebuie înțeleasă ca parte integrantă a politicii mult mai ample de ateizare a societății românești. Pentru prima dată în istoriografia românească, după cronologia romană promovată fără succes de A.T. Laurian (1853), își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parte integrantă a politicii mult mai ample de ateizare a societății românești. Pentru prima dată în istoriografia românească, după cronologia romană promovată fără succes de A.T. Laurian (1853), își face apariția un sistem laic de cronologizare. Chiar dacă păstrează numerotația creștină, în care anul I își are obârșia în data tradițională (dar eronată) a nașterii lui Iisus, semnificația religioasă a acestei date este eliminată, după cum reiese din pasajul următor: Astăzi se întrebuințează sistemul de a număra anii "înainte de era noastră" (î
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de unii ca an de naștere a lui Isus Hristos) (Roller, 1952, p. 8). Reinterpretarea semnificației anului I al istoriei ca al 31-lea an de domnie al împăratului August poate fi luată drept o "spălătură semantică" menită să elimine coloratura creștină din cronologia convențională. Originea. În lungul secol al naționalismului românesc, chestiunea fundamentală a originii a suferit o serie de prefaceri succesive. De la latinismul pur izvorât în paradigma Școlii Ardelene, s-a trecut apoi prin afirmarea tot mai pregnantă a factorului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
creștinismului în general și a Bisericii Ortodoxe în particular sunt reperabile prelungirile interpretative ale istoriografiei critice a interbelicului. Primul căzut sub tirul critic este mitul creștinismului genetic al românilor. Deși concede că "nu încape îndoială că s-au creat comunități creștine pe teritoriul României de azi" încă de pe vremea stăpânirii romane a Daciei, manualul precizează că "nu există însă, până azi, dovezi de o creștinare în masă în acea vreme a întregii populații de pe teritoriul României de azi" (Roller, 1952, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca "azil" al sufletului românesc etc.). Pe de altă parte, manualul lui Roller creditează Biserica răsăriteană pentru meritele avute în lupta pentru independență, în care a stăvilit apostolatul maghiar prin combaterea catolicismului. În versiunea național-comunistă a memoriei istorice românești, spiritualitatea creștină în general și Biserica Ortodoxă în special dispar cu desăvârșire din meta-povestirea istoriei românilor. Motivul monarhic este menținut în unghiul mort al oglinzii retrospective a memoriei național-comuniste. Tema regalității și ideea dinastică, extirpate din memoria românească de îndată ce aceasta a intrat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politică). După '89, operele lui ideologice au revăzut lumina tiparului, publicându-se lucrări precum Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o teologie a neamului (Editura Christiana, 2003) sau Teologie și filosofie: publicistică (1922-1944) (Editura Episcopiei Giurgiului, 2010). În privința literaturii religioase care a irumpt pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
î.Hr. Protoistoria Mil. II î.Hr. Mil. II î.Hr. Antichitatea 3200/3000 î.Hr. Sec. VIII î.Hr. 82 î.Hr. (statul dac sub Burebista) Evul Mediu Sec. III d.Hr. 476 d.Hr. 602 d.Hr. ("când dispare granița dunăreană a Imperiului Roman Creștin") Epoca modernă 1492 1453 1600 Contemporaneitatea 1789 1789 1918 Aceeași schemă este reprodusă și de manualul semnat de L. Lazăr și V. Lupu (2000), cu diferența că din periodizarea acestora din urmă este exclusă "protoistoria", care este asimilată intervalului preistoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
accentuare a identității creștin- ortodoxe a poporului român. Desigur, direcția conservatoare păstrătoare a discursului naționalist din vechiul regim a militat cauza creștin-ortodoxismului românesc. Pe lângă reluarea tezei interbelice a "creștinismului genetic" al românilor, potrivit căreia "Românii s-au născut ca popor creștin" (Scurtu et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cauza creștin-ortodoxismului românesc. Pe lângă reluarea tezei interbelice a "creștinismului genetic" al românilor, potrivit căreia "Românii s-au născut ca popor creștin" (Scurtu et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
î.e.n./e.n." introdusă în 1947 odată cu manualul de Istoria României (acronimizată ulterior în Istoria R.P.R.) al lui M. Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol. În locul ei este repusă în drepturile sale tradiționale formula "î.Hr./d.Hr.". Religia creștină, Biserica (Ortodoxă dar și cea Unită), credința răsăriteană, sunt teme ce apar recursiv și în celelalte direcții discursive (reflexivă, respectiv postmodernă) ocazionate de pluralizarea manualelor. N. Dumitrescu et al. (1999) include creștinismul ca element fundamental al "sintezei spirituale", ca dimensiune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vechimea creștinismului la români" (p. 21). Chiar și manualul lui S. Mitu el al (1999), acuzat de către detractorii lui că atentează la identitatea națională, include creștinismul ca structură identitară centrală a românității: "pe lângă originea latină, identitatea românească cuprinde și componenta creștină. [După Marea Schismă din 1054] românii vor opta pentru ortodoxie. [...] Identitatea românească primea astfel o nouă formulare, devenind o combinație între latinitatea de origine occidentală și ortodoxia răsăriteană" (Mitu et al., 1999, p. 13). Addenda postcomunist. În deplin acord cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Dacă naționalismul se lăsa pradă seducției exercitate de ideea totalizantă a unității, europenismul introduce același tip de distorsiuni, lăsând impresia că românii au fost dintotdeauna europeni. Și nu doar geografic. "Aflați etnic (prin latinitatea lor) și religios (prin credința lor creștină) în Europa, românii au avut și mai au încă de luptat cu ei înșiși și cu diverse forțe exterioare pentru a se afla cu adevărat" în comunitatea europeană (Bozgan et al., 2003, p. 3). Europenismul îl poartă în sânge și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
durata acestei faze de recluziune a fost creștinismul, "a doua noastră durabilă relație cu Europa" pe durata întregului Ev mediu românesc. Sub auspicii istorice nefavorabile, potențate mai departe de Marea Schismă din 1054 care a deschis o fisură în unitatea creștină europeană, românii și-au afirmat sporadic vocația europeană prin alinierea episodică la frontul antiotoman. Perioada fanariotă a reprimat însă pentru un secol voința românească de țâșnire spre Europa, înhămând Țările Române jugului otoman. Eliberarea s-a făcut mai întâi pe cale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Această conversie identitară, desăvârșită prin producerea antropologică a lui homo nationalis, s-a realizat în special prin manualele de istorie națională, care au construit catedrala monumentală a trecutului românesc ai cărui apostoli au fost învățătorii propovăduitori ai pedagogiei națiunii. Țăranii creștini au fost învățați să fie români naționali, uniți în jurul aceluiași pachet de valori secretat de același destin istoric colectiv. Revoluția mnemonică națională a constat în înmănunchiarea trecuturilor provinciale într-un singur trecut românesc, ca fundație istorică pentru dizvolvarea identităților regionale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]