36,774 matches
-
de regulă rudimentare; simplecticul și subopercularul lipsesc; centura scapulară este solid fixată de craniu prin posttemporal, prima vertebră este sudată ca bazioccipitalul și cu cele patru vertebre din urma sa; parapofizele sudate cu vertebrele. Siluriformele sunt un grup mare de pești, care cuprinde aproximativ 2867 de specii, repartizate în aproximativ 446 de genuri și 35 de familii. Dintre acestea, aproximativ 1727 de specii (cu excepția celor din familia "Ariidae" care sunt strict marine) sunt răspândite în America, mai ales în America de Sud. Multe
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
de familii. Dintre acestea, aproximativ 1727 de specii (cu excepția celor din familia "Ariidae" care sunt strict marine) sunt răspândite în America, mai ales în America de Sud. Multe specii mici sunt specii obișnuite de acvariu; speciile mari sunt folosite în alimentație. Acești pești sunt cunoscuți începând din cretacic. În clasificările mai vechi siluriformele erau incluse în ordinul cipriniforme, ca un subordin numit Siluroidei. În România sunt răspândite 4 specii de siluriforme:
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
Somnul pitic ("Ameiurus nebulosus") este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, lung de 20-30 cm, greu de circa 200-300 g, cu capul lat, gura mare cu patru perechi de mustăți. Pe spate are o înotătoare adipoasă. A fost importat în Europa apuseană în
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
în Europa apuseană în 1880, de unde s-a răspândit pe cale naturală în multe țări, inclusiv în România. În România există în special în Transilvania. Are valoare economică redusă. , Somn american, Somnicaș, Biș cu coarne, Opt mustăți. Somnul pitic este un pește originar din apele dulci stătătoare mâloase și înierbate din America de Nord (Canada și Statele Unite), de la 25° la 54° latitudine nordică. El este răspândit în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic și în Golful Mexic, de la Noua Scoție si Noul Brunswick până la
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
nordul, vestul și estul Europei, Orientul Mijlociu, Noua Zeelanda, Chile și Puerto Rico (US). El au fost, de asemenea, introdus în vestul Statelor Unite și Columbia Britanică. În Europa apuseană a fost introdus întâi în Germania (1880) apoi în Franța, Austria, Belgia, Iugoslavia ca pește de acvariu și s-a răspândit pe cale naturală în mai multe țări. În România a fost semnalat pentru prima dată în anul 1934. La noi este răspândit în special în Transilvania: în Tisa și afluenții ei: Someș, Crișuri (Crișul Negru
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
de culoare castanie sau neagră. Somnul pitic preferă apele limpezi, puțin adânci, liniștite, cu fundul moale sau nisipos, bogate în vegetație, trăind în grupuri. Iarna și-o petrece îngropat în adânc, încetând a se mai hrăni. Somnul pitic este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
hrăni. Somnul pitic este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște, crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște, crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile lor pentru a localiza hrana. În
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
gropițe săpate în nisip sau mâl, care sunt păzite după fecundare de mascul. Puii ieșiți din ou sunt îndrumați de mascul. Are valoare economică redusă. Carnea somnului pitic este bună și poate fi consumată. Distrugând icrele și consumând puietul altor pești prețioși, somnul pitic este considerat ca o specie dăunătoare.
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
Somnul negru sau somnul pitic negru (Ameiurus melas) este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
sau somnul pitic negru (Ameiurus melas) este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte, crustacee, broaște, plante, icre de pește și pești mici. Somn pitic negru a fost semnalat pentru prima oară în România în 1997 de pescarii sportivi din Valea Ierului. Ulterior, s-a constatat
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
negru (Ameiurus melas) este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte, crustacee, broaște, plante, icre de pește și pești mici. Somn pitic negru a fost semnalat pentru prima oară în România în 1997 de pescarii sportivi din Valea Ierului. Ulterior, s-a constatat prezența acestei specii
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
originar din America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte, crustacee, broaște, plante, icre de pește și pești mici. Somn pitic negru a fost semnalat pentru prima oară în România în 1997 de pescarii sportivi din Valea Ierului. Ulterior, s-a constatat prezența acestei specii și în râul Barcău. Somnul pitic negru a fost importat în
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte, crustacee, broaște, plante, icre de pește și pești mici. Somn pitic negru a fost semnalat pentru prima oară în România în 1997 de pescarii sportivi din Valea Ierului. Ulterior, s-a constatat prezența acestei specii și în râul Barcău. Somnul pitic negru a fost importat în heleșteiele din
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
unde a fost muzeograf principal. Apoi a lucrat la Institutul de Cercetări în Biologie, ca specialist în evoluționism. Teodor Nalbant, de-a lungul a 60 de ani, a desfășurat o vastă activitate de cercetare științifică în domeniul ihtiofaunei, investigând deopotrivă peștii din apele dulci și marine românești, dar și peștii din mările și oceanele planetei, participând la numeroase expediții în regiunile din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A descris împreună cu mentorul său, academicianul Petru Bănărescu 82 de taxoni de pești noi (o
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
Institutul de Cercetări în Biologie, ca specialist în evoluționism. Teodor Nalbant, de-a lungul a 60 de ani, a desfășurat o vastă activitate de cercetare științifică în domeniul ihtiofaunei, investigând deopotrivă peștii din apele dulci și marine românești, dar și peștii din mările și oceanele planetei, participând la numeroase expediții în regiunile din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A descris împreună cu mentorul său, academicianul Petru Bănărescu 82 de taxoni de pești noi (o subfamilie, 23 de genuri și subgenuri și 58 de
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
investigând deopotrivă peștii din apele dulci și marine românești, dar și peștii din mările și oceanele planetei, participând la numeroase expediții în regiunile din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A descris împreună cu mentorul său, academicianul Petru Bănărescu 82 de taxoni de pești noi (o subfamilie, 23 de genuri și subgenuri și 58 de specii). A studiat mai ales sistematica, filogenia și zoografia peștilor din familiile Cyprinidae și Cobitidae. În 1965 a descoperit un fenomen unic de migrație speciei "Caspialosa pontica", care are
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
în regiunile din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A descris împreună cu mentorul său, academicianul Petru Bănărescu 82 de taxoni de pești noi (o subfamilie, 23 de genuri și subgenuri și 58 de specii). A studiat mai ales sistematica, filogenia și zoografia peștilor din familiile Cyprinidae și Cobitidae. În 1965 a descoperit un fenomen unic de migrație speciei "Caspialosa pontica", care are loc o dată la 10-12 ani. A scris în calitate de autor și coautor peste 150 de lucrări de sistematică, faunistică, ecologie, etologie, zoogeografie
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
Caspialosa pontica", care are loc o dată la 10-12 ani. A scris în calitate de autor și coautor peste 150 de lucrări de sistematică, faunistică, ecologie, etologie, zoogeografie, paleontologie, protecția naturii, publicate în țară și străinătate. A participat la constituirea Colecției științifice de Pești “Bănărescu-Nalbant” donată Muzeului Grigore Antipa, care însumează peste 20.000 de exemplare, fiind considerată cea mai bogată și mai completă colecție de "Cobitidae" din lume. Teodor Nalbant a studiat și fauna exotică din nordul oceanului Pacific, oceanul Atlantic și Indian
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
mai completă colecție de "Cobitidae" din lume. Teodor Nalbant a studiat și fauna exotică din nordul oceanului Pacific, oceanul Atlantic și Indian și din râurile din Africa Centrală, Afghanistan, Himalaya, India, Iran, Turcia, Cuba. Există genuri, subgenuri și specii de pești care îi poartă numele: genul "Nalbantichtys" (Schultz, 1967), "Nalbantius" (Mauge and Bauchot, 1984) și speciile "Schistura nalbanti" (Mîrza and Bănărescu, 1979) și "Cyclaspis nalbanti" (Petrescu, 1998).
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
Boul de mare (Uranoscopus scaber) este un pește marin, din familia uranoscopidelor, care trăiește pe funduri nisipoase sau pietroase, din Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră. Lungimea până la 40 cm. Are corpul foarte lat și comprimat dorso-ventral în partea anterioară și îngustat spre coadă, astfel încât are aspectul unui
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
în când din gură o excrescență filiformă, fixată pe partea internă a mandibulei, lungă de 2,0-2,5 cm, care îi servește pentru a atrage prada, pe care o apucă fără a ieși din nisip. Se hrănește cu pui de pește, pești mai mici, moluște, echinoderme, anelide, alge și plante. Depune icre pelagice transparente, în iulie-septembrie. Are importanță economică redusă. Se pescuiește în cantități mici.
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
când din gură o excrescență filiformă, fixată pe partea internă a mandibulei, lungă de 2,0-2,5 cm, care îi servește pentru a atrage prada, pe care o apucă fără a ieși din nisip. Se hrănește cu pui de pește, pești mai mici, moluște, echinoderme, anelide, alge și plante. Depune icre pelagice transparente, în iulie-septembrie. Are importanță economică redusă. Se pescuiește în cantități mici.
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
cunoscut drept „peștele umblător mexican” sau Ambystoma mexicanum, conform denumirii științifice, este o specie de salamandra care trăiește în Xochimilco - "Grădinile plutitoare" din apropierea capitalei Mexicului, Ciudad de México. Spre deosebire de alti amfibieni, axolotl nu dezvolta plămâni și își păstrează branhiile externe care îi permit
Axolotl () [Corola-website/Science/331084_a_332413]
-
mult, e capabil să se reproducă în stadiul de larva, prezentând deci fenomenul de neotenie. -ul crește până la 30 de cm. în lungime, își folosește cele patru picioare pentru a se deplasa pe fundul apei și coadă pentru a înota. „Peștele umblător mexican” se hrănește cu insecte, pești mici și crustacee, preferând apele cu temperaturi mai scăzute. Ambystoma mexicanum este inclusă în lista speciilor pe cale de dispariție cu mențiunea "în pericol critic". Conform Academiei Mexicane de Stiinte, în 1998 erau 6000
Axolotl () [Corola-website/Science/331084_a_332413]