37,690 matches
-
anumită vârstă (fie că este vorba despre începutul școlarității, fie mai ales despre debutul maturității,după ieșirea din adolescență), indivizii umani sunt capabili să comunice între ei cel puțin satisfăcător, în toate domeniile vieții de zi cu zi, inclusiv în sfera educației formale, care se folosește din plin de limbajul educabililor ca de un instrument indispensabil, gata elaborat, fără a se preocupa explicit de perfecționarea lui. Între timp, s-a constatat însă că aceasta este o prezumție falsă, dat fiind faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și să exerseze treptat șiîndelung acest lucru. Abilitățile de reflecție și modul critic de a gândi și a evalua sunt strâns legate de conduita comunicațională ce devine, la rândul ei, reflexivă și critică, ceea ce reprezintă în sine certe avantaje pentru sfera educației adulților, bazată, de asemenea, predominant pe comunicare. După cum se știe, a reflecta și a avea o atitudine critică înseamnă a avea discernământ, a fi mereu realist, a judeca neutru lucrurile, situațiile, problemele, apelând (aproape) exclusiv la „creierul rece” (rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
permite, ba chiar reclamă recurgerea la intensificarea strategică a redundanței, tot ca o pârghie intenționată, dar în alt scop, mai ales în ceea ce-l privește pe formator. Totul pleacă de la asumarea și aplicarea de către acesta a principiului de bază în sfera practicii educației adulților, conform căruia experiența și cunoștințele anterioare ale cursanților adulți trebuie valorificate din plin și cu orice prilej, atunci când urmează să se transmită noi cunoștințe, să se elaboreze noi abilități, modele acționale etc. Aceasta impune, practic, reluarea, reevocarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
că ascultătorii adulți, tocmai pentru că sunt înalt instrumentați și versați în acest sens, se diferențiază mult unii de alții, de la mici nuanțe până la puternice specificități individuale, aspect ce trebuie bine cunoscut dinainte de către formatorul de adulți, care va întâlni în sfera educației adulților, în programele de formare, o largă paletă tehnic-atitudinală de tipuri de ascultători, printre care (Hyles și Weaver, 1986): - ascultători leneși; - ascultători defensivi; - ascultători insensibili; - ascultători rivali/competitivi; - ascultători nesiguri; - ascultători dominatori; - ascultători aleatorii; - ascultători selectivi; - ascultători vâscoși; - ascultători
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar până la reconsiderarea radicală a unora dintre ele (de exemplu, predarea, în primul rând, dar și proiectarea și învățarea) și a le reprioriza relevanța procesuală în cofuncționalitatea lor de ansamblu. La fel s-a întâmplat și cu evaluarea, care, în sfera educației adulților, deși îșimenține menirea fundamentală de a identifica, a estima și cuantifica valorile demersului aferent din zona educației finale, preadulte, devine într-o mai mare măsură necesară pentru a regla permanent și a optimiza progresiv întregul itinerariu formativ aladulților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Conceptul integrator de educație permanentă are trei dimensiuni: verticală, orizontală și interioară (Savicevic, 1999, p. 170). Prima dimensiune vizează continuitatea educațională în plan temporal, de la naștere la moarte, de-a lungul întregii vieți (lifelong learning/education); a doua reunește toate sferele cunoașterii și integralitatea cunoștințelor, obținute atât în manieră formală (în sistemul școlar), cât și non-formală sau informală (life-wide education), în timp ce a treia dimensiune vizează multitudinea nevoilor de învățare ale individului. Așadar, educația/învățarea are loc permanent, reunind deopotrivă toate influențele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
noua funcție a cunoașterii și a cunoștințelor, care a devenit resursa-cheie a viitorului. Ideea de bază nu este de a disemina și distribui un stoc determinat de cunoștințe cât mai eficient posibil, nici nu este legată de faptul că toate sferele vieții sociale se sprijină din ce în ce mai mult pe baze științifice, ci este legată de conturarea unui fenomen care, în esență, reclamă dobândirea metacompetenței de a „învăța cum să înveți”, cum să accesezi și să vehiculezi cunoștințele ce se înmulțesc exponențial. Cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
gradul de profesionalism necesar pentru atragerea cetățenilor către acest tip de pregătire, puterea lor de penetrare în rândul cetățenilor fiind limitată. Sunt necesare eforturi și campanii educaționale susținute, care să stimuleze interesul adulților pentru acest tip de educație, deoarece aparține sferei educației generale a adulților. Dar fără dublarea acestora de o voință politică este greu de obținut efectul scontat. De multe ori, adulții nu conștientizează importanța educației pentru democrație, deoarece ea nu răspunde unor nevoi imediate, explicite a acestora; prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
excluderii. Accentul cade pe oferirea oportunității de valorificare maximală a potențialului individului, și nu pe asistarea luisocială, pe investiția în capitalul uman, ca precondiție pentru o dezvoltare durabilă, pentru integrare și adaptare socială. Educația pentru/în timpul liber aparține mai mult sferei educației generale a adulților, ce urmărește oferirea oportunităților pentru dezvoltare personală, pentru folosire creativă, regenerativă, pentru optimizarea potențialului indivizilor. Timpul liber (loisir, fr.; leisure, engl.) este acea parte a timpului extraprofesional care îndeplinește, după J. Dumazedier, trei funcții principale, odihnă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cel puțin, scontate. Necesitatea prelungirii duratei învățării pe tot parcursul vieții a produs schimbări în abordarea învățării, a înțelesului și modalităților de realizare ale acesteia. Cele mai semnificative schimbări de accent sunt (Siebert, 2001b, pp. 36-39): a) Extinderea considerabilă a sferei conceptului de învățare Astăzi, învățarea nu se mai referă numai la cea de tip școlar/universitar, ci capătă noi dimensiuni. Raportul lui J. Delors distinge patru dimensiuni ale învățării: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și socială” și că „modelele învățării, ale muncii și cele ale vieții se schimbă rapid”, Comisia și Statele Membre ale CElansează o dezbatere largă, bazată pe o strategie comprehensivă privind „implementarea învățării permanente la nivel individual și instituțional în toate sferele vieții publice și private” (p. 5). În viziunea „Memorandumului”, învățarea permanentă este „umbrela comună sub care sunt reunite toate tipurile de învățare și formare” (p. 6); ea este definită ca activitate intenționată, realizată continuu, cu scopul îmbogățirii cunoștințelor, deprinderilor, competențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
elemente-cheie, respectiv comportamentul spațial, caracteristicile fizice (lumina, aranjamentul mobilierului, zgomotul, decorul etc.), rolul tradiției și experiențele afective trăite de cursant (cum anticipează și cum răspunde acesta la cadrul/contextul în care se realizează activitățile de învățare). Alți autori însă restrâng sfera mediului psihologic/a climatului emoțional, incluzând aici atmosfera suportivă, prietenească, informală, deschisă și stimulatoare, stabilită chiar de laprima întâlnire cu participanții (Galbraith, apud Hiemstra, 1991). Knowles (1980, p. 67) folosește un termen echivalent pentru a descrie acele condiții care facilitează
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
studii realizate cu ajutorul unor teste de vocabular atestă ruta ascensională pe care se angajează capacitatea verbală pe toată durata maturității, reușind să rămână constantă chiar și la 65-70 de ani. Este poate un joc compensatoriu pentru deteriorările ce apar în sfera abilităților perceptive și a celor motrice, deteriorări ce se instalează în perioada de vârstă de 30-40 de ani. În continuare, vom degaja câteva inferențe și cu privire la configurația personalității adultului de vârstă medie. Și anume, dincolo de controversele încă active, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de 30-40 de ani. În continuare, vom degaja câteva inferențe și cu privire la configurația personalității adultului de vârstă medie. Și anume, dincolo de controversele încă active, cea mai frecventă opinie este aceea conform căreia vârsta adultă mijlocie nu generează modificări semnificative în sfera trăsăturilor de personalitate. Referitor la raportul intro/extraversiune, concluziile nu s-au decantat încă tranșant, așa că unii autori semnalează un ascendent al introversiunii, iar alții, pe baza unor studii mai temeinic instrumentate metodologic (deci mai credibile), constată o relativă stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
raport de-a lungul maturității mijlocii. Cât privește locul controlului, solidari cu o serie de cercetări mai recente, vom preciza că, odată cu acumularea anilor, individul se externalizează în privința sănătății, a capacității intelectuale și a evoluției personale și se internalizează în sfera competențelor sociale. Vorbind despre caracter, majoritatea eminențelor din domeniu consideră că acesta se desăvârșește în pragul maturității. Ca expresie de sinteză a întregii personalități, potențialul creativ general aladultului, ca mod de viață, se poate dezvolta mereu, dacă individul este cooptat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de învățare din perspectiva rezultatelor imediate ale sale; - promovarea muncii în echipă și implicarea adultului în ceea ce învață. Principiile acestea acționează sistemic, adică se află în relații de intercondiționare, ca premisă pentru o activitate de formare de calitate și în sfera atât de complexă și integratoare a educației adulților. 4.1.2. Relația dintre predare-învățare și evaluaretc "4.1.2. Relația dintre predare‑învățare și evaluare" Unul dintre elementele importante ale succesului unui demers de proiectare este și alegerea, organizarea, planificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
anumită vârstă (fie că este vorba despre începutul școlarității, fie mai ales despre debutul maturității,după ieșirea din adolescență), indivizii umani sunt capabili să comunice între ei cel puțin satisfăcător, în toate domeniile vieții de zi cu zi, inclusiv în sfera educației formale, care se folosește din plin de limbajul educabililor ca de un instrument indispensabil, gata elaborat, fără a se preocupa explicit de perfecționarea lui. Între timp, s-a constatat însă că aceasta este o prezumție falsă, dat fiind faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și să exerseze treptat șiîndelung acest lucru. Abilitățile de reflecție și modul critic de a gândi și a evalua sunt strâns legate de conduita comunicațională ce devine, la rândul ei, reflexivă și critică, ceea ce reprezintă în sine certe avantaje pentru sfera educației adulților, bazată, de asemenea, predominant pe comunicare. După cum se știe, a reflecta și a avea o atitudine critică înseamnă a avea discernământ, a fi mereu realist, a judeca neutru lucrurile, situațiile, problemele, apelând (aproape) exclusiv la „creierul rece” (rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
permite, ba chiar reclamă recurgerea la intensificarea strategică a redundanței, tot ca o pârghie intenționată, dar în alt scop, mai ales în ceea ce-l privește pe formator. Totul pleacă de la asumarea și aplicarea de către acesta a principiului de bază în sfera practicii educației adulților, conform căruia experiența și cunoștințele anterioare ale cursanților adulți trebuie valorificate din plin și cu orice prilej, atunci când urmează să se transmită noi cunoștințe, să se elaboreze noi abilități, modele acționale etc. Aceasta impune, practic, reluarea, reevocarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
că ascultătorii adulți, tocmai pentru că sunt înalt instrumentați și versați în acest sens, se diferențiază mult unii de alții, de la mici nuanțe până la puternice specificități individuale, aspect ce trebuie bine cunoscut dinainte de către formatorul de adulți, care va întâlni în sfera educației adulților, în programele de formare, o largă paletă tehnic-atitudinală de tipuri de ascultători, printre care (Hyles și Weaver, 1986): - ascultători leneși; - ascultători defensivi; - ascultători insensibili; - ascultători rivali/competitivi; - ascultători nesiguri; - ascultători dominatori; - ascultători aleatorii; - ascultători selectivi; - ascultători vâscoși; - ascultători
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar până la reconsiderarea radicală a unora dintre ele (de exemplu, predarea, în primul rând, dar și proiectarea și învățarea) și a le reprioriza relevanța procesuală în cofuncționalitatea lor de ansamblu. La fel s-a întâmplat și cu evaluarea, care, în sfera educației adulților, deși îșimenține menirea fundamentală de a identifica, a estima și cuantifica valorile demersului aferent din zona educației finale, preadulte, devine într-o mai mare măsură necesară pentru a regla permanent și a optimiza progresiv întregul itinerariu formativ aladulților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Se manifesta în el un neastâmpăr greu de temperat, dar întotdeauna armonios. Echilibrat, deși vibrând continuu. Era ca și cum Visarion ar fi avut un fel de motoraș feeric în interiorul lui un motoraș care se declanșa la cea mai mică atingere cu sfera teatrului, a scenei. Alexa Visarion mi-a îngăduit să particip la câteva din repetițiile cu Unchiul Vanea și Meșterul Manole. M-a frapat, dintru început, amestecul de autoritate și gingășie cu care dirija actorii și, în general, întreg procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
concluzia pe care o predic inspirația duce la revelații personale, adică înțelegeri despre ce am trăit sau ce am făcut. Iar aceste revelații produc schimbare și dau direcție sinelui. Maestrul m-a inspirat să îmi depășesc convingerile și abordările din sfera în care profesez, producând filme inspiraționale cu mesaj social puternic. Evident, contactul cu Maestrul nu s-a legat strict de latura profesională. De aia e Maestru. Pentru că înglobează în acest termen un mentor, un prieten. Pe măsură ce sufletele se conectează, asemeni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de propriile sale căutari prin adâncimile unui text, de imaginile care îl bântuie, de neliniștile unor creații încă nenăscute. A-l întâlni înseamnă a părăsi preț de o vreme contextul imediat al realității și a pătrunde, împreună cu el, într-o sferă privilegiată, în care tot ce contează e valoare, inspirație, frumos, teatru, poezie. Ce fascinație! Alexa Visarion transformă orice discuție într-o întâlnire de gând și emoție, presărată cu povești despre Ingmar Bergman, Aura Buzescu, Richard Schechner, Tudor Vianu, Aureliu Manea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacolului, care se exclamă pe sine în scenă ca un fante irezistibil, huligan de "parlament", jurnalist plin de cacofonii și absurdități incredibile, eșuat pe un maidan unde visează o aventură facilă și se trezește amenințat cu moartea, proiectează dezbaterea în sfera periculoasă a "politicii cu delicatesuri". Retragerea sa din scenă, în final, e o amenințare. El va putea reveni! Florin Zamfirescu își ridică personajul dincolo de condiția umilă și timidă a vechilor interpretări și-l face demn de condiția unui adevărat vânzător
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]