KorAP: Find »[drukola/base=vânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1440 1441 1442 ...1489 >

37,223 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

drept streșini, Flask. Mie nu-mi mai trebuie vestoane și mantale ceruite, aș vrea să îmbrac o redingotă și o caschetă. Așa! Hei, ia te uită, mantaua mi s-a dus peste bord! Doamne, Doamne, ce prost crescute mai sînt vînturile astea care vin din cer! Urîtă noapte, băiete! Capitolul CXXI MIEZUL NOPȚII îN GREEMENT. TUNETE ȘI FULGERE Verga gabierului mare. - Tashtego o leagă cu parîmă suplimentară Ă Hm, hm, hm! Oprește-te, tunet! Prea mult tună pe-aici pe sus

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ori la pămînt din pricina mișcărilor ei spasmodice, deși echea fusese legată cu parîme duble - e drept, nu prea strîns, deoarece trebuia să aibă un oarecare joc. Pe-o furtună ca asta, cînd corabia nu-i decît o minge azvîrlită de vînt, e lucru destul de obișnuit să vezi acele compasului răsucindu-se de jur-împrejur pe cadran. Așa se întîmplase cu acele compasului nostru; aproape la fiece rafală, timonierul băgase de seamă cu cîtă repeziciune se învîrteau ele pe roza compasului - o priveliște

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
atît de mult în intensitate, încît datorită eforturilor eroice depuse de Starbuck la prova și de Stubb la pupa, rămășițele ferfenițite ale focului și ale gabierelor mare și mic fură scoase de pe vergi și lăsate să fluture în partea de sub vînt, aidoma penelor smulse din trupul unui albatros care ia în piept furtuna. Cele trei vele de rezervă fură învergate și terțarolate, iar la pupa fu adăugată o velă de furtună, astfel încît corabia începu în curînd să înainteze din nou

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nou cu oarecare precizie, timonierul primind ordinul de a ține, pe cît posibil, direcția est-sud-est, căci pînă atunci cîrmise doar la voia întîmplării. în vreme ce se străduia să îndrepte vasul în direcția stabilită și urmărea acele compasului, iată că - semn bun! - vîntul începu să bată din pupa: vîntul furtunos devenise briză prielnică! Vergile fură numaidecît brațate, în ritmul veselului cîntec: Sus inima, băieți, căci vînturi bune - aveți! Marinarii cîntau de bucurie că o schimbare atît de promițătoare alungase atît de grabnic semnele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ordinul de a ține, pe cît posibil, direcția est-sud-est, căci pînă atunci cîrmise doar la voia întîmplării. în vreme ce se străduia să îndrepte vasul în direcția stabilită și urmărea acele compasului, iată că - semn bun! - vîntul începu să bată din pupa: vîntul furtunos devenise briză prielnică! Vergile fură numaidecît brațate, în ritmul veselului cîntec: Sus inima, băieți, căci vînturi bune - aveți! Marinarii cîntau de bucurie că o schimbare atît de promițătoare alungase atît de grabnic semnele rele de mai înainte. Executînd mașinal

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în vreme ce se străduia să îndrepte vasul în direcția stabilită și urmărea acele compasului, iată că - semn bun! - vîntul începu să bată din pupa: vîntul furtunos devenise briză prielnică! Vergile fură numaidecît brațate, în ritmul veselului cîntec: Sus inima, băieți, căci vînturi bune - aveți! Marinarii cîntau de bucurie că o schimbare atît de promițătoare alungase atît de grabnic semnele rele de mai înainte. Executînd mașinal ordinul comandantului său - de a raporta numaidecît, la orice oră din zi și din noapte, schimbările petrecute

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
O să țin cu curaj în mînă flinta, în vreme ce mă gîndesc... Așadar, am venit aici ca să-i raportez despre briză, o briză prielnică. Dar cît de prielnică? Și pentru ce anume? Pentru moarte și pentru pierzanie! prielnică pentru Moby Dick! Un vînt prielnic doar pentru peștele ăla blestemat! Țin în mînă chiar flinta pe care bătrînul a îndreptat-o spre mine - da, m-ar fi ucis chiar cu ea! Și ar fi fost în stare să ucidă tot echipajul. N-a spus

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă nu te ucid, bătrîne, cine știe la ce adîncime se va scufunda, de azi într-o săptămînă, trupul lui Starbuck și trupurile tuturor celorlalți din echipaj? Doamne, Dumnezeule, unde ești? Să apăs? să apăs?... Vîntul a căzut și și-a schimbat direcția, domnule căpitan. Gabierul mare și gabierul mic au fost întinse și terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de însăși lumina puternică a dimineții, se ghicea doar după intensitatea razelor lui, strînse ca niște baionete într-un mănunchi. Peste tot străluceau parcă blazoanele unor regi și regine din Babilon. Marea era ca un creuzet cu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pentru a stabili poziția exactă a soarelui; după ce se încredință că acele busolei indicau direcția inversă, dădu ordin ca direcția vasului să fie schimbată în consecință. Vergile fură din nou brațate și astfel Pequod se întoarse iarăși cu prova în vînt, înfruntîndu-l vitejește, căci briza prielnică nu fusese decît o amăgire. între timp, Starbuck - oricare ar fi fost gîndurile sale tainice - nu scosese nici un cuvînt, decît pentru a împărți ordinele cerute; iar, Stubb și Flask, care păreau să-i împărtășească într-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
viteză medie; de cele mai multe ori o fac însă de formă. Așa stăteau lucrurile și pe vasul Pequod. Mosorul de lemn și panoul lui colțuros atîrnau, nefolositoare, chiar sub parapetul de la pupa; ploile și spulberul de spumă le udaseră, soarele și vânturile le zbiciseră - toate stihiile își dăduseră mîna pentru a face să putrezească obiectul acela care atîrna acolo degeaba. Zărind din întîmplare mosorul, la numai cîteva ore după scena cu acele magnetice, Ahab își aminti de sextantul distrus și de jurămîntul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apă! Doi marinari - tahitianul cu părul de aur și omul cărunt de pe insula Man - se prezentară. Ă Unul din voi să ia mosorul, iar eu am să las lochul la apă. Merseră toți trei la pupa, cît mai departe sub vînt, unde, sub presiunea rafalelor lui piezișe, puntea aproape că atingea apa înspumată și vijelioasă. Omul de pe insula Man apucă mosorul și, ținîndu-l de capetele fusului în jurul căruia era înfășurată saula și sub care atîrna lochul, rămase așa pînă ce veni

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
corabie, Rahila, care venea de-a dreptul spre Pequod, cu vergile înțesate de oameni, atîrnați acolo ca niște ciorchini. Pequod tocmai înainta cu o viteză destul de mare, dar corabia străină lată în șolduri, îl ajunse din urmă, fiind mînată de vînt; în clipa aceea pînzele ei trufașe se dezumflară ca niște bășici plesnite, iar de pe coca lovită a corabiei păru să se spulbere orice urmă de viață. Ă Vești proaste, ne aduce vești proaste! bombăni bătrînul de pe insula Man. Dar, pînă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
străine urmăreau de zor un cîrd de balene, ce le atrăseseră la o distanță de patru sau cinci mile de corabie, capul și cocoașa albă a lui Moby Dick ieșiseră pe neașteptate la iveală din marea albastră, nu departe, sub vînt; atunci, fu lăsată grabnic la apă a patra ambarcațiune - cea de rezervă - care, fiind mai rapidă decît celelalte și avînd vînt din pupa, ajunse din urmă balena și izbuti s-o harponeze; cel puțin așa pretindea un om de pe catargul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
capul și cocoașa albă a lui Moby Dick ieșiseră pe neașteptate la iveală din marea albastră, nu departe, sub vînt; atunci, fu lăsată grabnic la apă a patra ambarcațiune - cea de rezervă - care, fiind mai rapidă decît celelalte și avînd vînt din pupa, ajunse din urmă balena și izbuti s-o harponeze; cel puțin așa pretindea un om de pe catargul corabiei: de la distanță, i se păruse că vede ambarcațiunea, redusă la un punct pe apă, apoi un clocot de spumă strălucitoare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și, cît timp Rahila a rămas în cîmpul nostru vizual, am zărit-o abătîndu-se mereu spre cîte un punct întunecat, fie el cît de mic, răsărit pe fața apei. Vergile i se legănau încolo și încoace și făcea volta-n vînt, cînd la babord, cînd la tribord, luînd în piept talazurile sau lăsîndu-se dusă de ele; tot timpul, catargele și vergile ei erau înțesate de oameni, aidoma a trei cireși falnici, în care s-ar fi cocoțat o puzderie de copii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mormîntul lor. Apoi, întorcîndu-se către oamenii din echipajul lui: Sînteți gata? Așezați scîndura pe parapet și ridicați cadavrul. Așa. O, Doamne! Și, înaintînd spre sac, cu mîinile ridicate, adăugă: Ă Fie ca în viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
imensul suspin izbucnit din miezul acelei seninătăți depline. Avînd grijă să nu-l tulbure și să nu fie observat de Ahab, se apropie totuși de el și rămase acolo. Ahab se întoarse. Ă Starbuck! Ă Da, domnule. Ă O, Starbuck, vîntul e blînd, blînd, ca și cerul. într-o zi ca asta, aproape tot atît de dulce, mi-am înfipt harponul în prima mea balenă - eram un băiat de optsprezece ani! Sînt patruzeci de ani de-atunci, patruzeci de ani! Patruzeci

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
surîzător și marea asta adîncă! Uite, vezi thonul acela? Cine-l face să se repeadă la peștele-zburător și să-l sfîșie? Unde se duc ucigașii, omule? Cine va condamna, cînd însuși judecătorul e tîrît la judecată? Dar ce blînd adie vîntul și ce senin e cerul! iar aerul e înmiresmat, de parcă ar fi trecut printr-o poiană de departe - pe undeva au cosit fînul, da, undeva în văile Anzilor, iar cosașii dorm acum printre căpițele de fîn proaspăt. Dorm? Da, Starbuck

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fie balene în preajmă. în curînd, mirosul acela specific, pe care-l emană, uneori de la mare distanță, cașalotul, fu simțit de toți oamenii de cart; și nici un marinar nu se arătă surprins cînd Ahab, după ce privi compasul și cornetul de vînt și după ce stabili cu oarecare precizie direcția de unde venea mirosul, porunci grabnic o ușoară modificare a cursului corabiei și scurtarea velelor. Rostul acestor măsuri se vădi cu destulă claritate în zori, cînd în fața noastră apăru o lungă fîșie de mare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
jeturile balenei. Ă Se pregătește să plonjeze! adăugă el. Coborîți zburătorii, să rămînă numai bonetele! Pregătiți trei ambarcațiuni! Domnule Starbuck, rămîi la bord, nu uita ce-am vorbit, ai grijă de corabie. Hei, timonierule! încă un pic, mai aproape în vînt! Așa, ține-o așa, omule!... Uite-i coada! Ba nu, e doar apa neagră a mării! Gata-s ambarcațiunile? Pregătiți-vă, pregătiți-vă! Domnule Starbuck, dă-mă jos, mai jos și mai jos! Mai repede, mai repede! Și, lunecînd prin

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nu, e doar apa neagră a mării! Gata-s ambarcațiunile? Pregătiți-vă, pregătiți-vă! Domnule Starbuck, dă-mă jos, mai jos și mai jos! Mai repede, mai repede! Și, lunecînd prin văzduh, coborî pe punte. Ă Se duce drept sub vînt, domnule căpitan! exclamă Stubb. Se depărtează de noi, deși încă n-a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă - toate, afară de cea a lui Starbuck; pînzele lor fură întinse, iar vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste o clipă, ochii părură să i se rostogolească în cap, cercetînd de jur-împrejur orizontul acvatic. Briza începuse să se întețească, iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă Tashtego. Păsările albe, aliniate în șir indian, aidoma bîtlanilor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]