36,222 matches
-
cu toate problemele nerezolvate. El arăta că sovieticii își doreau "Clauza" și, pentru a înlesni obținerea ei, voiau să negocieze un acord privind datoriile lor de împrumut și închiriere contractate în cel de-al II-lea Război Mondial. În afară de aceasta, voiau să cumpere în următorii cinci ani porumb și cereale în valoare de 1 miliard de dolari 1473. Pe 27 ianuarie 1972, președintele a anunțat demisia lui Stans și intenția de a-l înlocui cu Peter Peterson 1474. Noul șef al
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu Mills nu fuseseră prea fructuoase, Bogdan a apelat la sprijinul lui David Abshire, secretarul adjunct al Congresului pentru Relații. Acesta a încercat să-l determine pe Mills să sprijine ideea acordării "Clauzei" României, dar tot în zadar 1481. Mills voia ca Nixon în persoană să-i ceară să susțină Clauza pentru România. Aceasta i-ar fi satisfăcut orgoliul și l-ar fi făcut pe președinte să i se simtă îndatorat 1482. Președintele, însă, nu avea nici cea mai mică intenție
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
printre ele. Prioritățile lui Nixon erau vizita la Beijing și întrunirea la nivel înalt de la Moscova, ca să nu mai vorbim despre realegerea pentru un nou mandat 1483. Între timp, Consiliul de Consultanți Economici acceptase o întîlnire cu Mănescu 1484. Bogdan voia, totuși, ca economistul român să discute cu președintele 1485. Spera ca, în urma unei conversații directe, Nixon să accepte să-l cheme pe Mills, pentru a-i cere să aducă în discuție proiectul de lege Mondale-Brooke la Camera Reprezentanților. Deși Nixon
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
conversații directe, Nixon să accepte să-l cheme pe Mills, pentru a-i cere să aducă în discuție proiectul de lege Mondale-Brooke la Camera Reprezentanților. Deși Nixon declarase în mod public că este de partea acestui proiect de lege, nu voia să întreprindă ceva ce ar fi putut afecta atmosfera de destindere, care se făcea din ce în ce mai mult simțită între Washington și Moscova. Președintele rupsese odată relațiile cu Moscova prin vizita sa în România, din 1969. Nu intenționa să o facă încă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Congresul asupra planurilor de economie externă 1502. Pe 29 august, Nixon a semnat adoptarea legii. Bucureștiul între Moscova și Washington Între timp, la București, Ceaușescu își continua politica externă de tous azimuts, dar, de astădată, cu mai multă precauție. Nu voia să se mai repete criza din vara precedentă, căci îndepărtarea României de Moscova se putea solda foarte lesne cu izolarea ei. Destinderea sovieto-americană redusese ecoul pe care îl avusese politica externă nonconformistă a Bucureștiului în America. Ca urmare a îmbunătățirii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să-l obțină. Întrunirea de la Moscova a spulberat speranța lui Ceaușescu de a obține Clauza din partea Washingtonului, în viitorul apropiat. Wilbur Mills a refuzat cererile Casei Albe de a autoriza acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" Uniunii Sovietice. El nu voia ca această clauză să se adauge "colac peste pupăză" la măsurile protecționiste aflate în atenția Congresului 1505. Dacă Mills era insensibil la presiunile Casei Albe pentru Moscova, congresmenii aveau să fie și mai puțin receptivi la presiunile pentru Clauza României
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aveau să fie și mai puțin receptivi la presiunile pentru Clauza României. Conștient de faptul că Ceaușescu era, probabil, dezamăgit de evenimentele recent petrecute, Nixon îl trimise pe secretarul de stat Rogers la București, în prima săptămînă din iulie. Președintele voia să-l asigure pe Ceaușescu de faptul că relațiile americano-sovietice nu aveau să se îmbunătățească în detrimentul celor româno-americane. Cu toate acestea, Rogers îi spuse liderului român că în acel an România nu avea să beneficieze de Clauză. Mills era de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Nixon a semnat un tratat de pace care punea capăt războiului din Vietnam. Pe 29 martie, Vietnamul de Nord a eliberat prizonierii de război americani, iar Statele Unite au început să-și retragă trupele din Vietnam. Pe lîngă problema Vietnamului, președintele voia să soluționeze, tot în 1973 și noua lege a comerțului Est-Vest1534. Cei mai mulțumiți de această hotărîre erau Bogdan și Ceaușescu. Întrucît proiectele de lege Mondale-Brooks și Findley fuseseră blocate prin amînarea lucrărilor Congresului, Bucureștiul preconiza că proiectele pentru "Clauză
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
taxă nominală pentru emigrare 1555. Deși proiectul de lege Mills-Vanik era independent de orice pachet de legi comerciale ale Administrației, nenorocirea bătea la ușă. Congresul a hotărît să includă condiția emigrării în orice proiect de lege prin care Casa Albă voia să acorde Uniunii Sovietice "Clauza națiunii celei mai favorizate". Una din dilemele Administrației era dacă această condiționare trebuia stabilită de Congres sau de către președinte 1556. Nixon voia să se asigure că legislația va rămîne sub controlul Casei Albe. El recunoștea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să includă condiția emigrării în orice proiect de lege prin care Casa Albă voia să acorde Uniunii Sovietice "Clauza națiunii celei mai favorizate". Una din dilemele Administrației era dacă această condiționare trebuia stabilită de Congres sau de către președinte 1556. Nixon voia să se asigure că legislația va rămîne sub controlul Casei Albe. El recunoștea că CPEI nu a reușit să preia asupra sa politica economică externă a Americii. În consecință, îl învesti pe noul secretar al Finanțelor, George Schultz, în funcția
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Congresul își exercita dreptul de veto. Astfel s-ar fi scos chestiunea "Clauzei" pentru Uniunea Sovietică din proiectul de lege comercială și s-ar fi cîștigat timp pentru a negocia cu Moscova taxa de emigrare. Mills, însă, a obiectat. Nu voia să acorde Congresului dreptul de veto, de vreme ce acesta încălca dreptul constituțional al președintelui de a acționa. Dezbaterile ulterioare s-au dovedit a fi zadarnice, așa încît Flanigan și Mills au stabilit să vadă mai întîi ce măsuri vor lua sovieticii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
taxă discreționară și avea să fie aplicată numai în situații "neobișnuite" pentru securitatea de stat. Exact aceasta își dorea Jackson să audă. Dar Dobrînin nu le dădea lui Kissinger sau Nixon dreptul să comunice Congresului această informație 1569. Moscova nu voia ca presa americană să interpreteze revenirea asupra problemei taxei de emigrare ca pe un semn de slăbiciune, căci așa s-ar fi întîmplat, cu siguranță, dacă vestea ar fi ajuns la urechile congresmenilor. Caracterul secret al mesajului făcea ca Administrația
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
România În acest timp, Bogdan și-a continuat eforturile în vederea obținerii Clauzei pentru România. El reușise să stabilească niște contacte chiar și cu cei mai conservatori membri ai Congresului, dar nu și cu AFL-CIO1573. Sindicatul devenise principalul său oponent și voia să mențină o taxă vamală discriminatorie pentru exporturile românești. Diferența dintre taxele pe produsele ce beneficiau de "Clauză" și cele care nu aveau acest avantaj continuase să crească. În 1973, de exemplu, tariful pentru încălțăminte fără Clauză era de 20
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
John Mitchell, ministru de Justiție și procuror general. Congresul vedea în aceasta o ocazie de a profita de pe urma situației jalnice în care se afla puterea executivă. Jackson nu se mulțumea cu promisiunea sovieticilor de suspendare a taxelor de învățămînt. El voia mai mult. Moscova trebuia să garanteze un număr minim anual de vize de ieșire din țară și să reducă restricțiile de emigrare pentru toate naționalitățile 1586. Proiectul pentru legea de reformă comercială și amendamentul Jackson curmau efectiv șansa României de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la celelalte țări comuniste. Amendamentul lui Jackson l-a înfuriat pe Nixon. El i s-a confesat lui Ehrlichman, spunîndu-i că suporterii lui Jackson sînt "evrei sadea... Eu nu sînt un quaker sadea și ei mă urăsc pentru asta". Nixon voia să trateze cu sovieticii printr-o "diplomație tacită" și era conștient că Moscova nu-și putea permite o emigrare în masă a tuturor minorităților din Rusia fără a fi nevoită să "schimbe întregul sistem". El se temea, de asemenea, că
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a acceptat să autorizeze desfășurarea unor aplicații cartografice în România și a întreținut, mai tîrziu, niște convorbiri particulare cu Brejnev. Unul din subiectele abordate a fost interesul României pentru importul de petrol și gaz din Uniunea Sovietică 1595. Președintele român voia, totuși, să dezvolte comerțul cu Washingtonul. Bogdan arăta în rapoartele sale că acțiunile întreprinse în vederea emiterii unei hotărîri separate, prin care să se asigure României Clauza, pierd teren. Pentru a complica lucrurile, Leonard Meeker a demisionat din funcția de ambasador
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
jumătăți a proiectului, dar mai avea de lucrat la Capitolul V, ce trata "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru țările comuniste și la Capitolul VI, referitor la regimul preferențial generalizat de taxe vamale pentru țările în curs de dezvoltare. Președintele voia să discute cu Ullman și cu adjunctul său, Herman Schneebeli, congresman republican de Pennsylvania, înainte de a încheia analiza Capitolului V1598. La această întrunire de pe 12 septembrie, Nixon le-a explicat membrilor Congresului ceea ce-l preocupa la noua lege. În urma convorbirilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aprofunda posibilitatea unui acord pe termen lung cu Statele Unite. Pe 14 noiembrie, Grupul de Lucru al Comitetului de Politică Comercială Est-Vest al Departamentului de Stat a purtat discuții privind cererea României de încheiere a unui acord pe termen lung. Ceaușescu voia să semneze acorduri de cooperare economică, industrială și tehnologică pe termen lung, similare celor încheiate cu Germania Federală în iunie. Comitetul vedea în aceste acorduri cea mai avantajoasă alternativă comercială pentru Ceaușescu, în lipsa Clauzei. Printr-un astfel de acord, Bucureștiul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de a-și achita datoriile externe pînă în 19801611. Ambele obiective necesitau, însă, o creștere substanțială a exporturilor, și Ceaușescu se aștepta ca în 1974, volumul acestora să înregistreze o creștere mai mare de 140% față de cel din 19731612. El voia ca o parte cît mai mare din această creștere să provină din vînzările de produse românești către SUA. Pe 4 decembrie, Ceaușescu a sosit la Washington, cu daruri pentru președintele Nixon. În spiritul tradiției inițiate în 1969, o dată cu vizita lui
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
președintele român să nu ajungă "la chestiuni de detaliu, precum vizele. Discutați despre subiecte mai ample". Președintele nu a urmat, însă, sfatul lui Bogdan și întîlnirea "n-a decurs prea bine". Ceaușescu "avea prea multă încredere în Nixon și nu voia să asculte de nici o persoană care-i spunea că Nixon este în pericolul de a fi pus sub acuzație"1616. Între timp, în prima zi a vizitei lui Ceaușescu, reprezentanții români și cei americani au reușit să pregătească patru acorduri
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de la Camera Reprezentanților la Senat O dată recăpătat controlul asupra Războiului din Orientul Mijlociu, Casa Albă a trebuit să ia o atitudine în privința proiectului Legii de reformă comercială. La sfîrșitul lunii noiembrie, Kissinger încercase să ajungă la o înțelegere cu Jackson. El voia ca senatorul să se folosească de influența sa pentru a accepta proiectul de lege fără Capitolul IV, care includea prevederile formulate de Jackson-Vanik. Jackson a refuzat, promițînd, însă, că atunci cînd proiectul va fi supus atenției Senatului, el va fi
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
li se va aproba cererea. Jackson putea fi receptiv la o "înțelegere confidențială", care să permită anumite modificări în amendament 1637. Raportul lui Eberle se încheia cu o notă primită de la Jackson, în care acesta enumera cîteva întrebări la care voia ca sovieticii să răspundă. Una dintre ele se referea la regulile și procedurile folosite de sovietici pentru a aproba emigrarea, pentru a stabili durata necesară aprobării sau respingerii unei cereri, pentru a exclude cazurile speciale trimise de Washington către Moscova
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
era dispus să recurgă prea ușor la compromisuri 1640. Kissinger i-a sugerat ideea ca Senatul să le acorde sovieticilor "Clauza națiunii celei mai favorizate" și să le revizuiască procedurile de emigrare o dată la doi ani. Jackson a refuzat. El voia o garanție scrisă că Moscova își va spori substanțial numărul de emigranți 1641. În ziua următoare, secretarul de stat a făcut o depoziție în fața Comitetului de Finanțe al Senatului. Pledoaria sa nu reflecta interes pentru compromisul pe care i-l
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
-i da președintelui flexibilitatea de care are nevoie ca să reducă barierele comerciale și să normalizeze relațiile între Statele Unite și țările din estul Europei și Uniunea Sovietică. Avînd în vedere criza de energie datorată embargoului impus țărilor arabe privind petrolul, Kissinger voia ca președintele să aibă puterea de a restabili economia internațională la nivel multilateral și de a termina cu negocierile bilaterale determinate de embargo 1642. Kissinger era categoric împotriva Capitolului IV. Înțelegea problema drepturilor omului, dar considera că politica externă americană
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu acuratețe atitudinea Casei Albe, atunci nici nu se putea o măsură mai bună decît condiționarea comerțului de emigrare. În acest caz, Jackson ar fi pierdut teren. Mai mult decît atît, insistențele lui ar fi stîrnit oprobriul multor congresmeni care voiau să înlăture deficitul comercial al Americii, dînd președintelui instrumentele necesare pentru a pătrunde pe piețe mai largi. Pe 15 martie, Kissinger s-a întîlnit cu Jackson și Ribicoff. Jackson voia ca Moscova să garanteze în scris că va elibera 100
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]