38,855 matches
-
în fizică cu acad. prof. Șerban Țițeica, cu teza "„Teoria microscopică a dezintegrării alfa”" (1962). Imediat după absolvirea facultății este repartizat la Secția de Fizică Teoretică a Institutului de Fizică Atomică din București. Aici își desfășoară activitatea în calitate de fizician (1955-1960), cercetător științific (1960-1962), cercetător științific principal (1962-1970), șef secție (1970-1974), cercetător științific principal (1974-1983). În 1964 susține cursuri la Universitatea din Helsinki iar în 1966 la Universitatea din Mainz, RFG, unde a primit titlul universitar "honourable Habilitation", primul pas într-o
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
acad. prof. Șerban Țițeica, cu teza "„Teoria microscopică a dezintegrării alfa”" (1962). Imediat după absolvirea facultății este repartizat la Secția de Fizică Teoretică a Institutului de Fizică Atomică din București. Aici își desfășoară activitatea în calitate de fizician (1955-1960), cercetător științific (1960-1962), cercetător științific principal (1962-1970), șef secție (1970-1974), cercetător științific principal (1974-1983). În 1964 susține cursuri la Universitatea din Helsinki iar în 1966 la Universitatea din Mainz, RFG, unde a primit titlul universitar "honourable Habilitation", primul pas într-o carieră universitară în
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
microscopică a dezintegrării alfa”" (1962). Imediat după absolvirea facultății este repartizat la Secția de Fizică Teoretică a Institutului de Fizică Atomică din București. Aici își desfășoară activitatea în calitate de fizician (1955-1960), cercetător științific (1960-1962), cercetător științific principal (1962-1970), șef secție (1970-1974), cercetător științific principal (1974-1983). În 1964 susține cursuri la Universitatea din Helsinki iar în 1966 la Universitatea din Mainz, RFG, unde a primit titlul universitar "honourable Habilitation", primul pas într-o carieră universitară în Germania, care i-a permis să devină
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
dinastii de mari suverani, dar că nu va avea nicicând privilegiu de a păși în Panonia. Ambele legende au ajuns la noi din și prin codexuri medievale din sec. al XIII-lea adică într-o epocă deja creștină. De aceea cercetătorii istorici consideră că nu ar fi cu totul de exclus faptul ca autorul (sau redactorul) codexurilor medievale să fi preluat elemente dinpovestirile biblice; într-adevăr, sunt evidente asemănările cu Buna-Vestire făcută de înger Mariei și cu narațiunea vieții lui Moise
Álmos () [Corola-website/Science/306896_a_308225]
-
Universale" după o tentativă de sinucidere se angajează portar și in final paznic la Cimitirul Bellu din București. Continuă să adune materiale istorice în conditiile cele mai vitrege. Pentru el istoria era un "modus vivendi", în orice postură, paznic sau cercetător știintific, era același cercetător al trecutului. Nu accepta să se discute despre isorie de pe poziții slab argumentate. De aceea avea multi dușmani iar în plus rușii îl suspectau de românofilie iar românii de rusofilie. S-a prăpădit în 1966 de
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
de sinucidere se angajează portar și in final paznic la Cimitirul Bellu din București. Continuă să adune materiale istorice în conditiile cele mai vitrege. Pentru el istoria era un "modus vivendi", în orice postură, paznic sau cercetător știintific, era același cercetător al trecutului. Nu accepta să se discute despre isorie de pe poziții slab argumentate. De aceea avea multi dușmani iar în plus rușii îl suspectau de românofilie iar românii de rusofilie. S-a prăpădit în 1966 de ciroză. De ce un istoric
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
Eminescu și poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu. A fost publicat în anul 1889, anul morții lui Eminescu, și este prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a operei eminesciene. Așadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercetător și cuceritor al operei eminesciene). Așa cum arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, (vizează „omul” Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui”). Criticul fixează sumar câteva date din
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
din Bayeux (Franța), în care este povestită, în imagini, expediția soțului său, William, de cucerire a Angliei, din anul 1066. Tapiseria este foarte importantă, atât din punct de vedere artistic, cât, mai ales din punct de vedere documentar, întrucât oferă cercetătorilor (și nu numai lor) date deosebit de prețioase privitoare la îmbrăcămintea, accesoriile și armele folosite în secolul al XI-lea, în acea parte a Europei. Matilda a fost încoronată ca regină la 11 mai 1068 la Westminster într-o ceremonie prezidată
Matilda de Flandra () [Corola-website/Science/306919_a_308248]
-
drepturi în timpul lui Tutankhamon, probabil fiul lui Akhenaton. Interesant este că Tutankhamon și alți faraoni de după restorație au fost excluși din listele viitorilor regi, la fel ca ereticii Akhenaten și Smenkhare. Deși mulți istorici văd această perioadă drept monoteistă, câțiva cercetători nu ne dezvăluie atenismul chiar așa. Ele specifică că oamenii nu îl venerau pe Aten, ci pe membrii familiei regale, ce au format un panteon de zei care au primit puterea divină de la Aten. Acest punct de vedere nu este
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
Ele specifică că oamenii nu îl venerau pe Aten, ci pe membrii familiei regale, ce au format un panteon de zei care au primit puterea divină de la Aten. Acest punct de vedere nu este împărtășit și de comunitatea istorică. Câțiva cercetători merg atât de departe încât să afirme că Akhenaten sau unul din adepții lui era Moise din Biblie. Comunitatea egiptologică consideră aceste afirmații neștiințifice, deoarece nici una din teorii nu se bazează pe dovezi solide și venerarea lui Aten nu are
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
o reclasificare a rorqualilor. Au existat cel puțin 11 cazuri atestate de adulți hibrizi de balenă albastră cu balenă nordică în sălbăticie. Arnason și Gullberg descriu distanța genetică între cele două specii ca fiind aceeași ca între om și gorilă. Cercetătorii ce lucrau în largul coastelor insulelor Fiji cred că au fotografiat un hibrid între o balenă albastră și una cu cocoașă. Prima descriere publicată a balenei albastre provine din "Phalainologia Nova" de Robert Sibbald (1694). În septembrie 1692, Sibbald a
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
Exemplarele din largul coastelor Sri Lankăi au fost înregistrate „cântece” de patru note, cu durate de circa două minute fiecare, ce amintesc de celebrele cântece ale balenei cu cocoașă. Cum acest fenomen nu a mai fost observat la alte populații, cercetătorii cred că este unic subspeciei "B. m. brevicauda" (pigmeu). Motivul vocalizărilor nu este cunoscut. Richardson "et al." (1995) discută șase motive posibile: Balenele albastre nu sunt ușor de capturat sau de ucis. Viteza și forța lor făcea ca ele să
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
inceput membrii de bază ai echipei care aveau să îi ridice mormântul, formată dintr-un architect, un inginer și un sef-constructor. Felul în care muncitorii egipteni tăiau pietrele pentru a le folosi în construcții este încă subiect de studiu pentru cercetători. Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai puțin dure au fost identificate, dar încă se mai încearcă identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi granitul sau dioritul. Forța oamenilor era de ajuns pentru a mișca pietrele foarte grele, în
Piramide egiptene () [Corola-website/Science/306943_a_308272]
-
de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au fost fluviile și râurile mari. Treptat interesul cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate de ape. Hidronimia s-a dezvoltat în special în unele țări din vestul Europei: Franța, Germania și altele. Dintre cercetătorii care au adus contribuții importante pentru dezvoltarea hidronimiei
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
au fost fluviile și râurile mari. Treptat interesul cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate de ape. Hidronimia s-a dezvoltat în special în unele țări din vestul Europei: Franța, Germania și altele. Dintre cercetătorii care au adus contribuții importante pentru dezvoltarea hidronimiei este de remarcat Paul Lebel de la Universitatea din Dijon, Franța. (vezi Paul Lebel, Principes et méthodes d'hydronymie française, Paris 1956). În Germania, Institutul German pentru Lingvistica Gemană (Institut für Deutsche Sprache
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
française, Paris 1956). În Germania, Institutul German pentru Lingvistica Gemană (Institut für Deutsche Sprache - IDS) păstrează la Universitatea din Göttingen, arhiva pentru numele apelor din Germania" (Archiv für Gewässernamen Deutschlands). În Europa de Est, sunt de remarcat preocupările din domeniul hidronomiei ale cercetătorilor slovaci, dintre care unul din cei mai însemnați este Milan Majtan. În România, Universitatea din Timișoara a dovedit un interes deosebit pentru problemele de hidronimie. Dintre lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
Gewässernamen Deutschlands). În Europa de Est, sunt de remarcat preocupările din domeniul hidronomiei ale cercetătorilor slovaci, dintre care unul din cei mai însemnați este Milan Majtan. În România, Universitatea din Timișoara a dovedit un interes deosebit pentru problemele de hidronimie. Dintre lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
ibn ‘Abd Allah ibn Sīnă al-Balkhī (persana ابوعلى سينا/پورسينا "Abu Ali Șină" sau numele arab: أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Șină sau latinizat ) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic-persană. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lîngă Buhara în Persia (acum în Uzbekistan) și a murit la
Avicenna () [Corola-website/Science/306979_a_308308]
-
Presei Libere nr. 1. A fost înființată curând după revoluția din 1989, printr-un ordin al lui Andrei Pleșu, ministrul culturii din acea vreme; direcția noii instituții, pe scheletul vechii Edituri Politice, a fost încredințată lui Gabriel Liiceanu, scriitor și cercetător în filozofie. Humanitas se definea pe atunci ca „editură de științe umaniste”, de unde și numele ei. În timp, profilul editorial inițial s-a lărgit. A fost privatizată în februarie 1991. a devenit larg cunoscută la începutul anilor 1990 prin publicarea
Editura Humanitas () [Corola-website/Science/307792_a_309121]
-
surse alternative de energie (energie solară, eoliană, hidro) pentru a descompune apa în componentele sale oxigen și hidrogen. Descompunerea poate avea loc pe cale termică sau chimică. În primul caz este aplicată o idee relativ veche care trezește din ce în ce mai mult interesul cercetătorilor și care are șanse bune ca în anii următori să devină competitivă. Punctul critic al cercetării îl constituie găsirea de catalizatori potriviți pentru disocierea termică a apei în cuptoarele solare. In descompunerea chimică, curentul electric generat din surse de energie
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
specialiști în chimie de la UCLA și Universitatea din Michigan au atins o concentrație de înmagazinare a hidrogenului în rețele metalo-organice de până la 7.5% din greutate. De menționat că acest rezultat a fost obținut la 77°K. În anul 2006 cercetători de la Universitatea din Windsor au reușit înmagazinarea reversibilă a hidrogenului în compusul nemetalic borat de fosfoniu . Acest compus înmagazinează hidrogen la temperatura de 25 °C și și presiunea de 1bar și îl cedează la 100 °C. Randamenrul este de 0
Stocarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307832_a_309161]
-
făceau schimburi de mărfuri cu localnici africani, cumpărând fildeș prețios, piei de animale și lemn. Fenicienii au fost cel de-al doilea popor care a adoptat alfabetul , având numai 22 de consoane, dar nici o vocala. Teoria inventării alfabetului provine de la cercetătorii care exclud Sfânta Scriptură și Hronografele ca fiind surse exacte de informație și dezvoltă diferite teorii personale pentru a explica faptele istorice. Dacă însă dorim să fim imparțiali trebuie să pomenim și aceste surse minunate de cunoaștere istorică care sunt
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
cu semnătura: Ștefan Fănuță serdarul. Descoperirea era făcută”". Printre hârtii se aflau și un număr de 38 de poezii scrise în perioada 1828 - 1847, pe care Tocilescu le-a copiat spre publicare. Ele au apărut abia în 1996. În 1938, cercetătorul de arhive Ion Ionașcu s-a ocupat cu studiul documentelor legate de mitropolitul Grigorie Dascălul, exilat la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească (întâi la Chișinău după care i s-a permis să stea la Buzău). Astfel a
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
1796, Ioan îndeplinește funcția de mare staroste de negustori, foarte bine plătită. Este pomenit în acte fie ca Ioan Dobrian, fie ca Ioan Popovici. Într-o epocă în care prezența numelui de familie nu era obligatoriu, această fluctuație, în opinia cercetătorilor, nu e neobișnuită. Primul nume ar fi cel al locului de baștină al tatălui Ioan, iar cel de-al doilea ar desemna meseria bunicului. Bunicul lui Ștefan a fost Fănuță, de la care își va trage și numele de familie. De
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
În 1814, proaspăt ieșit de la stăpân, Ștefănică logofătul, cum este cunoscut acum, împrumută pe un anume Gheorghe Săvescu cu 1.000 de lei, stabilind o dobândă de 5 la pungă pe lună. Presupusa sa bunăstare (relativă) l-a făcut pe cercetătorul Marcel Dumitru Ciucă să bănuiască faptul că Ștefan avea o anume funcție aducătoare de venit. În anii 1837 - 1838 Ștefan Fănuță se va judeca cu Săvescu la Tribunalul Polițienesc din București pentru a-și recupera suma împrumutată, ceea ce va și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]