37,317 matches
-
a schimbat cursul lumii". Pe peretele din stânga sunt pictați, tot pentru prima dată într-o biserică ortodoxă, cei trei mari poeți ai Ardealului: George Coșbuc, Lucian Blaga și Octavian Goga, iar sub reprezentările lor se află inscripția: "Poeți care au plâns durerile Ardealului și au înveșnicit țăranul și satul românesc transilvan". Monumentul istoric reprezentat de zidul cetății din Petrești și de turnul fostei biserici a ajuns să fie mai cunoscut în Germania decat în România. În Petrești activează compania producătoare de
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
își ascunde fața sub o batistă, pentru a evita demoralizarea echipajului. Ajuns la chirurgul William Beatty îi spune "nu poți face nimic pentru mine. Mai am puțin de trăit. Spatele meu e străpuns." Nelson este instalat comod, și după ce se plânge de valuri de căldură și sete, i se dă să bea limonadă și vin amestecat cu apă. Cere de mai multe ori să-l vadă pe Hardy, care supraveghea lupta pe puntea superioară și îi cere lui Beatty să-l
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Hamilton, despre moartea lui Nelson. Regele George al III-lea, la aflarea știrii ar fi spus cu lacrimi în ochi: "am pierdut mai mult decât am câștigat". The Times a scris: "Nu știm dacă trebuie să ne bucurăm sau să plângem. Țara a câștigat cea mai splendidă și decisivă victorie din analele navale ale Angliei, dar a fost greu câștigată". Sicriul lui Nelson sosește în Marea Britanie la bordul lui "Victory". Este descărcat la Nore și este purtat la Greenwich, unde trupul
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
jalnică, soldele costând în doar petice de hârtie datorită deprecierii monedei emisă de Congres. Explozia de nemulțumiri a izbucnit pe 2 ianuarie 1781, când șase regimente din Pennsylvania, sun comanda generalului Wayne, au pornit din Morristown la Philadelphia ca să se plângă Congresului. Ofițerii au încercat să-i oprească, doi dintre ei fiind uciși, alții răniți. În calea regimentelor au ieșit la Princeton un comitet ce a luat la cunoștiință revendicările soldaților. Congresul a promis că vor satisface cerințele și au consimțit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
făceau la porțile închisorilor în speranța de a afla o veste despre cei dragi care se găseau în spatele gratiilor sau de a putea să le transmită un mesaj sau un mic pachet cu alimente. La centrul poemului este durerea mamelor plângându-și copiii care suferă fără a avea vreo vină și deznădejdea lor neștiind dacă îi vor revedea vreodată. Este o imagine a atmosferei opresive, care dăinuia în Rusia în anii „Ejovșcinei”, teroarea declanșată de Nikolai Ejov, temutul șef al NKVD
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
celei de a doua arestări a fiului ei, Lev Gumiliov. Ultimul poem al ciclului trece de la Rusia contemporană la scena Răstignirii lui Christos. Scena nu se concentrează asupra crucii, nici măcar nu zugrăvește crucea, ci descrie doar cele câteva femei care plâng la piciorul crucii. Iar strigătele de jale de la baza crucii par să se unească cu strigătele celor care au suferit pierderi ale unor persoane apropiate în perioada represiunii staliniste. Este în mod specific durerea femeilor, care, ca și Ahmatova erau
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
dârzenie, cu un simț al datoriei. Boris Pasternak scria: Chiar bucuria victoriei este atenuată de jalea provocată de dispariția atâtor persoane dragi. Descrierea Annei Ahmatova nu este cea a armatei victorioase defilând prin Piața Roșie, ci cea a văduvelor care plâng pe mormintele celor căzuți. Din momentul începerii conflictelor până în momentul victoriei, dragostea pentru pământul țării este o dragoste tragică. Ahmatova a fost foarte legată de Sankt Petersburg. Încă din poeziile scrise în 1915 își exprimase clar dragostea și credința pentru
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
fost turnat în anul 1924, în atelierul lui Frigyes (Friedrich) Hönig din Arad, cu inscripția "„Din stimă pentru Neprihănita Zămislire a B.Sz.M. și sacrificiul credincioșilor remeteni din timpul preoției Dr. János Hollanda. Îi chem pe cei vii. Îi plâng pe cei morți, și risipesc norii”". Clopotul cel mic, al morților, cântărește 91 kg și a fost confecționat în 1922 la Arad, tot în atelierul lui Hönig. Inscripția este: "„În amintirea jubileului de 25 de ani al episcopului Gusztáv Károly
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
un adevărat conflict armat între plutașii din Remetea și oamenii moșierului. Plutașul Miklós Bege a fost bătut de trei ori de oamenii lui Ádám Rhédei și i-au luat 24 de fire de scânduri de pe zece plute. Miklós Dávid se plângea că la Gornești a fost reținut personal de contele Sándor Teleki timp de șapte zile. I-au fost confiscat două scânduri de pe fiecare plută. Aveau loc și accidente, adesea fatale. Totuși, plutăritul a devenit principala sursă de venit a populației
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
romă: "beda=tribunal" , în v.sl. beda=nevoie, necaz). "Au" se pronunță "or". Ex. au fost la târg= or fost..., că au fost plecați= c'or fost plecați, au gătat cu secera= or gătat cu seceratul. (se)"pciură" (piură)= (se) vaită, plânge, (lat. piulare=plânge). "haba că"= chiar dacă. Ex. ...tăt beceagă îi "haba că" o fost la ișpitari. "ți să cură calea" ori "nu ți să cură calea"=1. trebuie, ti-a venit rândul să faci ceva, ori nu, Ex.(să mergi
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
în v.sl. beda=nevoie, necaz). "Au" se pronunță "or". Ex. au fost la târg= or fost..., că au fost plecați= c'or fost plecați, au gătat cu secera= or gătat cu seceratul. (se)"pciură" (piură)= (se) vaită, plânge, (lat. piulare=plânge). "haba că"= chiar dacă. Ex. ...tăt beceagă îi "haba că" o fost la ișpitari. "ți să cură calea" ori "nu ți să cură calea"=1. trebuie, ti-a venit rândul să faci ceva, ori nu, Ex.(să mergi cu vacile la
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
animalele cu totul. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară.“, „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. `Personificarea` este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie însușiri umane . exemple: norii plâng; soarele râde; stelele clipesc; păsărelele șoptesc; vântul aleargă; sălciile triste; pisica vorbește lin. Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat, mărind sau micșorând, trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
ramurile veștejite, care dobândiseră culoarea vie portocalie ca fundurile dealurilor sterpe în culoarea nisipului fără un singur pom; era o simfonie melancolică, dar nespus de armonioasă. Rătăcind de colo, colo multă vreme, printre tăcute oase a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare, sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată”." ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
deposedarea de pământ. Din acest moment a început bătălia stroeștenilor pentru recâștigarea dreptului de proprietate asupra moșiei lor. O primă reacție împotriva deposedării de drepturi a stroeștenilor datează din 20 mai 1526. Tăbăci cu ceata lui din Stroești s-au plâns domniei și, în urma procesului, voievodul Radu de la Afumați întărește jupâniței Neagoslava, a lui Barbu Craiovescu, stăpânirea asupra satului Stroești. Stroeștenii au pierdut procesul, dar, spre a-i domoli, Neagoslava „"a dăruit Stroeștii toți și trei sălașe de ațigani sfintei mânăstiri
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de proprietate asupra moșiei Stroești. Pricina se judecă la judecătoria județului Argeș la solicitarea egumenului Gavriil și se termină la 5 martie 1832, păstrând învoiala din 2 iulie 1775. Presiunile asupra stroeștenilor cresc și la 3 mai 1835, ei se plâng la domnie că egumenul îi obligă, prin dorobanți, ca să plătească „drepturile proprietății după Regulament”. Ei cer să fie socotiți embaticari, nu clăcași. Departamentul Treburilor din Lăuntru face cuvenita cercetare, iar la 4 iunie 1835 domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a constatat
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
document, din 25 ianuarie 1857, păstrat în arhiva parohiei, cere preotului paroh catolic să intervină la autoritățile civile, pentru a li se îmbunătății soarta: ... pentru că slujbă ne ceri și noi nu avem cu ci... suntem siliți a merge la rând plângând...fără ca să avem măcar o mămăligă de făină pentru copii noștrii...<nowiki>"</nowiki> Centrul parohial in Târgu Trotuș a fost redeschis după începutul sec. al XIX-lea. Iată ce zicea Petru Bogdan (alias Pietro Deodato) Bakšić, vicar apostolic de Sofia
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
ramurile veștejite, care dobândiseră culoarea vie portocalie ca fundurile dealurilor sterpe în culoarea nisipului fără un singur pom; era o simfonie melancolică, dar nespus de armonioasă. Rătăcind de colo, colo multă vreme, printre tăcute oase a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare, sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată”." ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
început, o parte din locuitorii comunei au venit din Ardeal. Astăzi există familii întregi cu numele de Ungureanu, fapt ce întărește ipoteza enunțată. Numele localității a mai fost menționat și în anul 1835 când clăcașii din Chiojdeanca și Trenu se plângeau ocârmuirii județului Saac (Săcuieni), că arendașii moșiilor moșnenești, neprielnice pentru culturi și cereale au măsurat și locuri sterpe, i-au obligat să plăteasca ocaua și pe respectivele suprafețe. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
acest han i-a găzduit pe acesta, ca și pe Gheorghe Tattarescu și pe folcloristul I.C. Fundescu. Ulterior, în 1870 Ștefan Borănescu, moștenitor prin căsătorie al moșiei lui Sibiceanu, a construit un hotel lângă izvoarele minerale. Sătenii localnici s-au plâns la acea vreme că au fost obligați să presteze muncă forțată în folosul construirii hotelului. Stabilimentul avea 28 de camere (câte 14 pe fiecare parte, una cu fața spre grădină, alta cu fața spre râu) și o sală de mese
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
Paris. Hector îl ceartă pe acesta că stă acasă în timp ce au loc asemenea lupte, iar acesta îi răspunde că atunci se pregătea de luptă. Apoi Hector pleaca la casa lui unde Andromaca, soția sa, și fiul său Astyanax îl roagă plângând să nu mai plece la luptă fiindcă se tem de pierirea sa. Însă Hector nu ascultă de rugile acestora și, înainte de a pleca la luptă, îi roagă pe zei să aibă grijă de soția și fiul său. La porțile cetății
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
trebuie țâța și somnul tău”. Dacă se întâmplă totuși să ducă cineva somnul copilului, se fură somn de la porc, aducând un pai din așternutul porcului, când acesta doarme, fără ca el să-l observe pe cel care duce paiul. Când copilul plânge mult, fără un motiv anume, se zice că este „diotiet”(deocheat), deoarece s-a uitat cineva prea insistent la el. I se descântă de deochi sau de sperietură, în cazul în care este speriat prin somn.(Floarea Bolojan) Se consideră
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
al juzilor nobiliari. Documentul din 1332 arată că scaunul de judecată comitatens, în cazul în care la acea dată comitele era altă persoană și nu voievodul Transilvaniei, nu avea competență în cazurile penale ale nobilimii. Nicolae de Șmig s-a plâns mai întâi vicevoievodului Transilvaniei și juzilor nobiliari ai comitatului Alba de o silnicie produsă de Corrard, fiul lui Nicolae de Geoagiu (care avea un domeniu în Geoagiu de Sus, Stremț, județul Alba). Corrard se face vinovat de încălcarea proprietății din
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
degeaba. Nu vor să muncească, nu vor să facă ceva bun în viață. Își irosesc tinerețea, iar abia la bătrînețe si-or da seama ce au făcut“, ne-a mai spus nea Toporaș. Omul mai are o mare durere. Îi plînge inima cînd vede că tot mai puțin pămînt din satul lui e îngrijit și cultivat. Știe că „vină“ o poartă îmbătrînirea populației cătunului și că tineri aproape că nu mai sînt deloc. Așa că puțini sînt cei care își mai îngrijesc
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
ales e greu pentru bieții țărani. Toate-s scumpe, iar bani nu sînt. Înainte, statul îți dădea și de muncă, iti dădea și o bucățică de casă. Acu, nu prea ai unde să te duci. N-aș vrea să mă plîng, că eu, de bine de rău, mi-am încropit o brumă de avere. Și să știți că nu mă dau în lături de la muncă. Acu’ dacă vine unul și mă ia la muncă, mă duc. Nu prea mă mai țin
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
numea cărturarul interbelic Procopie Jitariu, în superba monografie folclorică a satului său natal, Berchișeștii, au dominat secolele cu „neînțelegeri, neîntrerupte sfezi, urmate de reclamații, de judecăți, de recursuri, scrieri de apărare și de fixarea, din nou, a hotarelor”. Ba se plânge Calistru, egumenul de la Voroneț, de purtarea abuzivă a călugărilor lui Teofan, egumenul de la Moldovița, ba se plânge Benedict al Moldoviței de abuzurile călugărilor egumenului Macari de la Voroneț, iar domnii Moldovei trimit ispravnici, ba chiar și un mare căpitan de Soroca
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]