37,765 matches
-
articulațiilor precum și valoarea exciziei precoce a tegumentelor arse. Richard Wiseman, în 1676, a scris câteva 1ucrări despre necesitatea imobilizării membrelor arse pentru evitarea riscului dezvoltării cicatricilor retractile postcombustionale. În 1797 Edward Kentish promovează pansamentul ca fiind singura metodă de a proteja arsurile de alte tratamente empirice. În 1799 Richter face prima clasificare în patru grade a arsurilor menționând că profunzimea lor depinde atât de temperatură cât și de timpul de acțiune a agentului vulnerant. Punerea în contact a tegumentelor arse în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
sunt: constituie barieră mecanică și fiziologica; scad pierderea apei și electroliților prin evaporare; scad pierderile de proteine și elernente sanguine; scad pierderea de căldură și reduc necesarul energetic; scad proliferarea microbiană; stimulează neovascularizația și promovează granularea; scad durerea, favorizează mobilizarea; protejează până la autogrefare elementele nobile; stimulează vindecarea arsurilor superficiale; conserva autogrefele. Principalele indicații: acoperire temporară în arsuri intermediare; pansament de protecție a grefelor autologe larg expandate; pansament temporar după excizie precoce; protecție a grefelor autologe larg expandate; pansament temporar după excizie
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
policelui, retracția în flexie a degetelor (camptodactilie) sau inclinarea lor laterală față de ax (clinodactilie) ori contracturi cicatriceale mediopalmare deosebit de grave la copil. Excizia și grefarea precoce a mâinilor arse reprezintă calea sigură pentru a obține o recuperare funcțională maximă. Expunerea protejată cu reluarea imediată a mișcărilor este metodă de ales în arsurile superficiale ale mâinilor. 15.9.3. ARSURILE ELECTRICE Curentul electric lezează țesuturile vii în două moduri : fie indirect prin efectul caloric al flamei fie direct prin trecerea fluxului de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual al sinucigașului, freudianul Doliu și melancolie Îi furnizează liniștea metafizică a celui care se știe protejat de autoritatea imprescriptibilă a Cuvântului. Nimic mistic, totuși, În liniștitul ei drum spre moarte. Imaginile captate de jurnal se succed Într-o agitată monotonie, variante din ce În ce mai negre ale dorinței stereotipe de a se sinucide. Capodopera sa poetică, volumul Ariel, e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lipsa de sens a unei existențe trăită sub sufocantul clopot de sticlă al prea timpuriei ratări. Al treilea certc "Al treilea cer" Sinonimii Intim, intimitate, intimism: cuvinte misterioase, trăind În amăgirea, În aproximația și În iluzia propriei lor adâncimi. A proteja, a ascunde, a tăinui, a camufla. Sinonime ale unei aceleiași imprecizii semantice. A nu depăși superficiul Întâmplărilor, a nu fora În adâncimea lor. A nu agresa intimitatea. A nu coborî prea adânc spre rădăcina lucrurilor. A ignora atât semnificantul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În aparență, a contribuit substanțial la spiritualizarea existentului, la mutarea centrului de greutate dinspre metodele excesiv „maieutizante”, adică deschise speculației și interpretării, spre un tărâm al secretului și al unei atent controlate zone Încercuite În care scriitorul Încearcă să-și protejeze enigmele. Secretul, partea ascunsă, obscuritatea sunt Însă tocmai punctele de forță În care semnificația lucrurilor (adică sistemul de Înțelesuri În care autorul Își proiectează identitatea) se relevă În Întreaga ei plenitudine. La rândul său, intimitatea devine un loc privilegiat al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
termenilor, consolidează o structură alcătuită din materia imponderabilă a atmosferei al cărei prizonier este scriitorul. Închis ca Într-o armură transparentă, el nu e preocupat să se elibereze din captivitatea ei, ci să găsească argumentele că numai ea Îl poate proteja și defini În sensul cerut de majoritatea scrierilor confesive: eliberarea mentală și autoconstrucția. Arcul de cuvinte creat În spațiul intim al jurnalului vorbește de la sine despre servituțile și tragicomedia prin care acesta Își dobândește o identitate. Intimul nu este, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
insuportabile. Viața nu mai este, În acest caz, decât o promisiune pe care scriitorul trebuie să o țină În numele propriului său jurnal. Reflectată În amintirea despre sine și În amintirea fratelui, Katherine Mansfield construiește un spațiu al memoriei care Îi protejează imaginea, o imagine prin ricoșeu: ea, autoarea, e doar copia feminină a fratelui adorat, dubletul desăvârșit prin care-și proiectează propriul chip pe fundalul mitizat al unei copilării eterne: Nu era oare nemaipomenită fericirea noastră atât de adâncă... atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe plaje, în cazul zonelor de litoral. Unul dintre motivele acestei alegeri a practicanților de jogging este și suprafața pe care pot alerga, în aceste locații traseele pe pământ sau pe iarbă oferind o absorbție mai bună a șocului și protejând mai eficient articulațiile și musculatura în timpul alergării. Bineînțeles, sunt de dorit, în anumite condiții ca traseele să fie fără pante și/sau rampe foarte abrupte, care necesită o implicare mai profundă a activității aparatului locomotor și o solicitare mai mare
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
punct de vedere, minciunile ajung să fie de mai multe feluri: inofensive, sociale sau altruiste în cazul în care intenția autorului este pozitivă, și grave, mușcătoare, sfruntate sau răutăcioase în cazul în care intenția autorului este negativă. Minciunile menite să protejeze pot fi spuse în interesul unei alte persoane, care ar fi sau nu păcălitul în cauză, însă de cele mai multe ori ele sînt destinate să-l apere pe însăși mincinos, fără ca neapărat să dăuneze altcuiva. Aceste clasificări populare sînt utile însă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este înțelesul pe care Sean Virgo (1981:134) îl dă termenului în povestirea sa "Minciuni inofensive". Propunerea mea este să renunțăm la termenul oarecum analitic. Dacă este să ne referim în mod special la minciuni spuse cu intenția de a proteja interesele celui păcălit, putem să le numim "simple minciuni binevoitoare". Asemenea minciuni nici nu au alte urmări, deoarece autorul lor nu intenționează ca prin ele să afecteze o a treia persoană. Adjectivul "simplu" este necesar, deoarece există și minciuni binevoitoare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
categorie și care pot avea și urmări. Minciuna ipotetică analizată de Kant (1949), în care A îl minte pe B în privința locuinței lui C, pe care B vrea să-l ucidă, este binevoitoare, prin faptul că A încearcă să-l protejeze pe C, însă nu este simplă, deoarece păcălitul este mai degrabă B decît C. Mai mult, deși Kant se referă la acest tip de minciună ca fiind binevoitoare (gutmüthige), intenția pozitivă a lui A îl privește doar pe C și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
presupune că inamicul va încerca să-l păcălească, și la rîndul său, consideră că are dreptul să înșele; totuși, pretinde ca cetățenii propriei națiuni să ia drept adevărate afirmațiile sale. Una din sarcinile tradiționale ale guvernului este de a-și proteja cetățenii de inamic, să "ducă o politică înșelătoare" și să "prevadă șiretlicurile acestuia", cum se spune în terminologia australiană (deși aceste atribuții se consideră că i-ar aparține numai lui Dumnezeu). Pentru a îndeplini aceste lucruri, guvernul se bucură de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
obligația de a minți în scop pozitiv" (Powell 1984:223). Eu cred că majoritatea oamenilor ar fi de acord cu această afirmație; însă nu prea s-ar realiza un consens și în privința naturii "anumitor situații". Este specific guvernelor să se protejeze printr-o discreție oficială, încît cu puțin noroc multe din încercările lor de a-și induce în eroare adversarii și publicul au succes și nu sînt divulgate niciodată. Regulile în privința dezvăluirii documentelor oficiale după trecerea unui anumit număr de ani
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi neadevărat. Între cele două extreme există și o zonă de mijloc în care mesajele false sînt uneori considerate minciuni, alteori adevăruri. În cartea sa Minciuna, Bok enumeră cîteva dintre aceste categorii intermediare: afirmații care au scopul de a-i proteja pe alții sau care sînt în beneficiul publicului sau lucruri care se spun persoanelor bolnave ori muribunde. Unele din aceste afirmații spuse celor care iau parte la experimente în științele sociale sînt neadevărate și pot fi explicate ulterior, cînd experimentul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Există întotdeauna o limită dincolo de care minciuna devine contraproductivă". PUBLICITATEA În economia de piață, reclamele descriu bunuri și servicii în termeni favorabili, a căror veridicitate este aproape imposibil de controlat de către client. Chiar în țările în care există legi care protejează cumpărătorii, unele reclame comerciale sînt înșelătoare. Este specific pentru acest domeniu să se mintă prin omisiune, și nu propriu-zis, făcîndu-se afirmații care, deși sînt adevărate luate mot-à-mot, implică și anumite lucruri care sînt false. De exemplu, în urmă cu cîțiva
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ajung să se implice în asemenea înșelătorii, situațiile sînt considerate scandaluri și se bucură de o largă publicitate. Atunci cînd sîntem indignați de aceste scandaluri, ar trebui să ne amintim că înșelăciunea, în special minciuna care are scopul de a proteja confidențialitatea informației, este o trăsătură acceptată a activității birocratice. Asemeni guvernului sau membrilor poliției, birocraților li se cere să fie cinstiți și mincinoși în același timp. ISTORIA ȘI TRADIȚIA Dacă putem fi păcăliți în legătură cu ceea ce se întîmplă în prezent în jurul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să poată susține la nevoie că în principiu sînt perfect adevărate. În război, minciunile sînt luate drept adevăruri; în politică, se știe că minciunile apar frecvent, însă atunci cînd sînt descoperite sînt regretate; în birocrație, minciunile cu scopul de a proteja sînt autorizate, însă nu și cele care au alte scopuri; în mediul academic se presupune că scrisorile de recomandare, favorabile sau nu, au fost scrise cu bună credință, chiar dacă valabilitatea lor este pusă la îndoială. Cînd oamenii se transferă de la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cele mai cooperante persoane anchetate, cercetarea socială are și acte de înșelătorie intenționată. Cei care furnizează informațiile îi pot minți pe cercetători, iar cercetătorii, la rîndul lor, pe aceștia. Dacă există încredere reciprocă, atunci ei pot minți pentru a se proteja unii pe ceilalți, pe cînd, dacă încrederea lipsește, minciunile răuvoitoare sînt mai frecvente. Încă din 1909 Yerkes și Berry (1909) au raportat cum unii dintre studenții lor de la Harvard au încercat să-i păcălească în timp ce participau la experimente psihologice. Passin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parte alături de aceștia la punerea la cale a unei înșelătorii, însă în același timp pot cădea și drept victime. În capitolul 3 am menționat felul în care birocrații și oamenii cu alte profesii își mint partenerii de viață pentru a proteja confidențialitatea activității lor profesionale. Acest gen de înșelătorie autorizată nu se restrînge numai la relațiile dintre soți. Aubert (1965:307) descrie cum, pe timpul ocupației germane, membrii mișcării de rezistență norvegiene foloseau minciuna pentru a păstra secrete activitățile lor față de rude
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sine și despre lumea sa, precum și faptului că personalitatea lui... este o minciună vitală. Goleman (1985:16, 22), scriind dintr-un punct de vedere psihologic mai ortodox, afirmă aproape același lucru, susținînd că în cazul majorității oamenilor, "mintea se poate proteja împotriva stării de neliniște trecînd cu vederea anumite adevăruri" și apelînd la "minciuni vitale", "mitul de familie care ia locul unui adevăr mai puțin confortabil". De asemenea, Dr. Relling, în piesa lui Ibsen (1960:227) Rața sălbatică, afirmă: "Lipsește-l
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar fi strigat la mine tot timpul". Am continuat să mă justific față de mine însămi pentru atitudinea mea. La început... nici măcar nu m-am gîndit că mințeam. Pur și simplu am crezut că doar îi ascund adevărul, pentru a-l proteja. Această situație, ca multe altele semnalate de Werth și Flaherty, arată modul în care o femeie minte pentru a menține o relație pe care încă o prețuiește, în ciuda imperfecțiunii acesteia. În lipsa unei asemenea evaluări, n-ar avea nici un rost să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însoțesc "intenția conștientă de a minți". În cazul Pentagonului, nu era nici un pericol ca aceste semne involuntare să fie observate de anchetatori sau de aparatele de detectat minciuni; televiziunea și funcționarii care se ocupau de relațiile cu publicul i-au protejat pe mincinoși dacă acesta este termenul corect și s-au asigurat că minciunile aveau să fie prezentate publicului și Congresului în forma cea mai credibilă cu putință. Dacă Arendt are dreptate cînd spune că factorii de decizie din Pentagon au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Budismul include o obligativitate intransigentă de a nu minți (Gombrich 1971:65, 255). Prima poruncă a religiei druze cere sinceritate credincioșilor, însă de asemenea, include posibilitatea minciunilor adresate celor care nu fac parte din tagma aceasta, cu scopul de a proteja secretul credinței, conform doctrinei taqiyah (cf. Patai 1987; Patton 1920:458). Un exemplu de condamnare a minciunii de către creștinism este oferit de Sfîntul Augustin, care atacă priscilianiștii (Deferrari 1952; cf. Forrester 1989:152) în anul 420 e.n. și în scurta
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Sfîntul Augustin, care atacă priscilianiștii (Deferrari 1952; cf. Forrester 1989:152) în anul 420 e.n. și în scurta sa lucrare De mendacio. Augustin a dezaprobat doctrina prisciliană care presupunea că era voie să se mintă în privința apartenenței religioase, pentru a proteja credința de cei din afară. Mai tîrziu, el s-a îndoit de claritatea tezei sale, însă, cu toate acestea, lucrarea a ajuns să fie un punct de reper în creștinismul medieval ca analiză a minciunii (Augustin 1952:60-66, 86-88, 146-170
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]