37,690 matches
-
structura și conduita acestor tineri, capabili de orice. în elucidarea cauzelor întâmplării, comparabile doar cu un infern dantesc, s-au invocat un întreg repertoriu de cauze, care au concurat fără îndoială la orchestrarea deznodământului, dar care întrucât gravitează doar în sfera postnatală, nu accesează cauza majoră și subtilă a tragediei. Sonne (2000), fructificând o bogată experiență psihoterapeutică, focusată pe subiecții care intrauterin au trăit cu sabia lui Damocles deasupra capului, adică sub amenințarea de a fi avortați, a pledat cu tărie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
spectrul acestui complex, iar experiența de viață a fiecăruia dintre noi legitimează această aserțiune. Trebuie de semnalat, din start, că apariția Oedipului în acest interval ontogenetic nu semnifică nicidecum un derapaj psihopatologic, menținându-se pentru majoritatea confortabilă a cazurilor, în sfera de cuprindere a normalității. Potențialul său patogen iese din somnolență și se activează periculos doar dacă părinții nu arborează acele atitudini care pot susține și stimula ieșirea din scenă a complexului respectiv și care este scadentă către vârsta de 5
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aparține lui Freudenberger (1974, apud Vekolka, 2004) și desemnează o stare de extenuare generalizată, apărută ca un corolar al unei suprasolicitări cronice la locul de muncă. Fenomenul poate fi reperat în orice profesie, cu prevalență în cele care sunt arondate sferei umane (medicină, psihoterapie, educație, preoție, justiție, poliție). Sectorul medical se plasează însă printre domeniile cele mai expuse la burnout, îndeosebi atunci când este destinat bolnavilor terminali. Desigur și psihologii dezvoltă o vulnerabilitate specială, mai ales, dacă deservesc un asemenea domeniu morbid
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prin schimb de informații și negocieri Între actori. Conform teoriilor de transformare a preferințelor, eficiența deciziei asupra politicilor europene depinde de deliberările dintre experți, care au loc În comitete. Însă aceste deliberări nu sunt neapărat democratice, pentru că se poartă În afara sferei publice. Această abordare are la bază conceptul de supranaționalism deliberativ; „discuțiile continue și schimbul de argumente transformă preferințele statelor membre, făcându-le mai comunitar-compatibile” (Eberlein și Kerwer, 2002). Datorită interdependenței, provocată de dereglementare (În contextul pieței interne), statele membre sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
la nivelul UE. Forme de intervenție A) Standarde de reglementare procedurală și de drept 2. Această formă corespunde unui mixt Între modelul majoritar și cel consensual de democrație 3. Aceste instrumente regulatorii sunt cele care domină piața unică și alte sfere ale vieții sociale (Heritier, Holzinger, Knill și Schafer, apud Knill și Lenschow, 2003). De obicei, aceste standarde prevăd reguli obligatorii și detaliate, care permit Comisiei, cel puțin În teorie, să dețină controlul asupra modului de respectare a prevederilor de către nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
comportamentul statelor membre. Există foarte multe aspecte ale procesului decizional la nivel european, care pot fi interpretate Într-o mare varietate de feluri. Pentru ca lucrurile să fie și mai dificile, nu putem generaliza concluziile pe care le avem despre o sferă de activitate a UE asupra tuturor celorlalte sfere, pentru că fiecare domeniu al integrării este abordat diferit. Ceea ce cred că se poate susține cu foarte mare greutate, În contextul cunoașterii acumulate până În prezent despre UE, este ideea conform căreia nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
procesului decizional la nivel european, care pot fi interpretate Într-o mare varietate de feluri. Pentru ca lucrurile să fie și mai dificile, nu putem generaliza concluziile pe care le avem despre o sferă de activitate a UE asupra tuturor celorlalte sfere, pentru că fiecare domeniu al integrării este abordat diferit. Ceea ce cred că se poate susține cu foarte mare greutate, În contextul cunoașterii acumulate până În prezent despre UE, este ideea conform căreia nu există pluralism decizional. Argumentele care susțin ideea acestui pluralism
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
absenței designului instituțional și a instrumentelor adecvate de implementare; pentru politicile din alt domeniu, considerat neutru din perspectiva genului, că neutralitatea de gen este, de fapt, o „orbire de gen”, care camuflează discriminările ascunse 2. Aceste blocaje și disfuncționalități din sfera politică a echității de gen sunt generate În primul rând de o dezordine conceptuală, explicabilă nu doar prin lipsa de comunicare dintre instituțiile statului și expertiza academică de nivel european din acest domeniu, ci și prin inexistența unui proces de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
civile datorate diferențelor de cultură politică etc.), vizarea situației femeilor ca grup-țintă, În comparație cu cea a bărbaților, dar fără să intenționeze să le aducă la un numitor comun după norme masculine, anularea, prin conținutul politicii, a diviziunii tradiționale a celor două sfere - publică și privată -, neexcluzând bărbații ca subiecți ai politicii. În al treilea rând, În condițiile În care, pe plan european, s-au succedat deja trei generații de politici având la bază același principiu fondator - politici pentru drepturi egale, politici pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
vârstă, handicap, egalitatea ca problemă politică de recomandări privind participarea echilibrată la procesul decizional (Recomandarea Consiliului, 2 decembrie 1996). 3. Contextul publictc "3. Contextul public" Dacă privim spațiul societal ca pe un câmp al interacțiunii dintre câteva componente majore - statul, sfera privată, piața și sfera publică (Habermas, 1989; Janoski, 1998)-, putem defini sfera publică sau spațiul civic drept punctul geometric În care se Întâlnesc și interacționează toate celelalte sfere. Sfera publică ar cuprinde, după Janoski, și organizațiile voluntare: partidele politice, când
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
problemă politică de recomandări privind participarea echilibrată la procesul decizional (Recomandarea Consiliului, 2 decembrie 1996). 3. Contextul publictc "3. Contextul public" Dacă privim spațiul societal ca pe un câmp al interacțiunii dintre câteva componente majore - statul, sfera privată, piața și sfera publică (Habermas, 1989; Janoski, 1998)-, putem defini sfera publică sau spațiul civic drept punctul geometric În care se Întâlnesc și interacționează toate celelalte sfere. Sfera publică ar cuprinde, după Janoski, și organizațiile voluntare: partidele politice, când nu se află la
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
procesul decizional (Recomandarea Consiliului, 2 decembrie 1996). 3. Contextul publictc "3. Contextul public" Dacă privim spațiul societal ca pe un câmp al interacțiunii dintre câteva componente majore - statul, sfera privată, piața și sfera publică (Habermas, 1989; Janoski, 1998)-, putem defini sfera publică sau spațiul civic drept punctul geometric În care se Întâlnesc și interacționează toate celelalte sfere. Sfera publică ar cuprinde, după Janoski, și organizațiile voluntare: partidele politice, când nu se află la guvernare și, În consecință, nu reprezintă statul, grupurile
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
societal ca pe un câmp al interacțiunii dintre câteva componente majore - statul, sfera privată, piața și sfera publică (Habermas, 1989; Janoski, 1998)-, putem defini sfera publică sau spațiul civic drept punctul geometric În care se Întâlnesc și interacționează toate celelalte sfere. Sfera publică ar cuprinde, după Janoski, și organizațiile voluntare: partidele politice, când nu se află la guvernare și, În consecință, nu reprezintă statul, grupurile de interese, organizațiile filantropice (comunitas), mișcările sociale (care se manifestă prin activități de lobby, advocacy, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ca pe un câmp al interacțiunii dintre câteva componente majore - statul, sfera privată, piața și sfera publică (Habermas, 1989; Janoski, 1998)-, putem defini sfera publică sau spațiul civic drept punctul geometric În care se Întâlnesc și interacționează toate celelalte sfere. Sfera publică ar cuprinde, după Janoski, și organizațiile voluntare: partidele politice, când nu se află la guvernare și, În consecință, nu reprezintă statul, grupurile de interese, organizațiile filantropice (comunitas), mișcările sociale (care se manifestă prin activități de lobby, advocacy, prin campanii
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
agenda publică și, evident, actorii acesteia. În acest scop, consider foarte convenabil modelul propus de Börzel și Risse (2003, p. 60), care descrie un cadru de construcție, difuzare și instituționalizare a politicilor Uniunii Europene prin convergența celor trei sisteme societale: sfera publică, sfera politică și sfera politicilor (Polity, Politics și Policy), fiecare fiind definită de discursuri specifice: discursul public, cel politic și cel de legitimare (politica publică este un astfel de discurs din momentul În care fundamentează o decizie). La acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și, evident, actorii acesteia. În acest scop, consider foarte convenabil modelul propus de Börzel și Risse (2003, p. 60), care descrie un cadru de construcție, difuzare și instituționalizare a politicilor Uniunii Europene prin convergența celor trei sisteme societale: sfera publică, sfera politică și sfera politicilor (Polity, Politics și Policy), fiecare fiind definită de discursuri specifice: discursul public, cel politic și cel de legitimare (politica publică este un astfel de discurs din momentul În care fundamentează o decizie). La acestea trebuie adăugați
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
acesteia. În acest scop, consider foarte convenabil modelul propus de Börzel și Risse (2003, p. 60), care descrie un cadru de construcție, difuzare și instituționalizare a politicilor Uniunii Europene prin convergența celor trei sisteme societale: sfera publică, sfera politică și sfera politicilor (Polity, Politics și Policy), fiecare fiind definită de discursuri specifice: discursul public, cel politic și cel de legitimare (politica publică este un astfel de discurs din momentul În care fundamentează o decizie). La acestea trebuie adăugați „beneficiarii”, adică femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
prin lege), al sexualității 2. Agenda politică a femeilor și bărbaților În statul socialist nu era nici măcar a statului, ci a Partidului Comunist. Pe de altă parte, retorica discursului socialist despre femei, familie și maternitate trădează menținerea dominației masculine În sfera publică, demobilizându-le și delegitimând activitatea politică a femeilor. Sistemele totalitare, se știe, au fost conduse de către o „nomenclatură” masculină (cu excepții ce Întăresc regula și ale căror modele de comportament În sfera puterii sunt identice cu ale bărbaților, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și maternitate trădează menținerea dominației masculine În sfera publică, demobilizându-le și delegitimând activitatea politică a femeilor. Sistemele totalitare, se știe, au fost conduse de către o „nomenclatură” masculină (cu excepții ce Întăresc regula și ale căror modele de comportament În sfera puterii sunt identice cu ale bărbaților, pe care le adoptă pentru a rezista Într-o sferă consacrat masculină). La aceasta se adaugă și argumentul Mihaelei Miroiu (1998, p. 253) referitor la cetățenia formală pe care femeile au dobândit-o În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
femeilor. Sistemele totalitare, se știe, au fost conduse de către o „nomenclatură” masculină (cu excepții ce Întăresc regula și ale căror modele de comportament În sfera puterii sunt identice cu ale bărbaților, pe care le adoptă pentru a rezista Într-o sferă consacrat masculină). La aceasta se adaugă și argumentul Mihaelei Miroiu (1998, p. 253) referitor la cetățenia formală pe care femeile au dobândit-o În 1948: „Ele au primit acces la putere tocmai atunci când puterea civică devenise vidă de sens”. Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cât și pe cel marxist (M. Miroiu, 2004), marcând deosebirile dintre cele două doctrine: În timp ce prima are ca scop anularea inegalității sociale, a doua se fundamentează politic prin conceptul de revoluție proletară, având ca scop reconfigurarea relațiilor de putere În sfera proprietății. Însă problema care se pune este dacă feminismul de stat socialist este o formă a doctrinelor feministe, socialiste sau marxiste, aplicate prin politici de stat, răspunsul dat de M. Miroiu (2004, p. 189) fiind, În acest sens, tranșant: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
că restructurarea statelor europene are loc pe un teren genizat, În care apar noi forme de muncă, prin care identitățile de gen se redefinesc. Femeile devin „indivizi În economia globală” (Young, 2004, p. 66), confruntându-se cu probleme noi: reconfigurarea sferelor publică și privată, a proceselor de producție și reproducere, inegalitatea În creștere dintre femei, dependența de veniturile sigure, dar foarte mici de la stat, de alocații și ajutoare sociale și, nu În ultimul rând, de absența la nivelul statului a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
politică - să-și identifice interesele politice și să instituie acțiuni politice de promovare a acestora pe agendele publice și instituționale, să creeze În spațiul public forme ale unei guvernanțe feministe 1. Noile „patriarhate publice” preiau unele „dependențe” ale femeilor din sfera privată (servicii de Îngrijire) sau le anulează pe altele (obligația de a munci, avortul, libertatea sexuală), dar și cu alte costuri; de exemplu, pentru a-și permite să apeleze la serviciile de Îngrijire, o femeie autonomă poate alege să muncească
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
muncii și să aleagă angajarea fără carte de muncă, pierzându-și, În consecință, drepturile din domeniul securității sociale (sistemul public de sănătate și pensie), sau poate să presteze servicii sexuale, tot În afara legii, dacă acestea nu sunt legiferate. Intrate În sfera economiei globale, femeile postsocialiste cunosc noi forme ale dependenței de bărbați: aceea de state și de piețe. De exemplu, piața bancară este aproape exclusiv masculină la nivelul deciziei și al capitalului, iar serviciile bancare sunt „supraevaluate”, În vreme ce, pe piața relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de ales tipul de dependență care le convine: de bărbați, ca soții sau Întreținute contra serviciilor sexuale, de stat sau de piața muncii private, inclusiv În sectorul informal 1. Afirmând că statul este „antreprenorul politic” al egalității de gen În sfera feminismului de stat, am În vedere faptul că statele postsocialiste - În special cele din grupul CEEC, implicate În politica de extindere a UE spre Est - au moștenit de la fostele regimuri comuniste un sistem etatist de elaborare a politicilor publice, În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]