37,442 matches
-
cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii și de vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fiind "nesemnificative", "non-valoare", deși adevărul e altul. Acesta e motivul, probabil, pentru care, la Iași, se vor aduce, sub luminile rampei, piese românești contemporane. Primul pas va fi făcut duminică, 18 iunie, cînd, începînd cu orele 18,00, "Mașina de vînt" (autor și regizor CONSTANTIN POPA, actor al Naționalului, profesor univ. la Universitatea de Arte "G. Enescu") va cunoaște emoția primului spectacol. MAȘINA DE VÎNT se constituie într-un mesaj al intelectualului sugrumat de regimul Ceaușescu, nevoit să se comporte conform
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Primul pas va fi făcut duminică, 18 iunie, cînd, începînd cu orele 18,00, "Mașina de vînt" (autor și regizor CONSTANTIN POPA, actor al Naționalului, profesor univ. la Universitatea de Arte "G. Enescu") va cunoaște emoția primului spectacol. MAȘINA DE VÎNT se constituie într-un mesaj al intelectualului sugrumat de regimul Ceaușescu, nevoit să se comporte conform "principiilor de clasă", dar care, de fapt, în universul său interior, e un răzvrătit, lucid și moral fiind. Actualitatea mesajului este dată de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adică poate fi oricine. Bogat în metaforă, idee, textul vine în întîmpinarea actorului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a se desfășura liber, fără constrîngeri de substrat, fără trimiteri obositoare la o filosofie de "mare anvergură". Cu alte cuvinte, "Mașina de vînt" e o piesă pentru actori, care-și așteaptă spectatorii în SALA STUDIO a Naționalului, în acest iunie incendiar la "rivalitate" cu fotbalul. Anca Negruți Din cronici Spectacolul "readuce în atenție problematica regimului comunist și a puteri politice devoratoare, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la "rivalitate" cu fotbalul. Anca Negruți Din cronici Spectacolul "readuce în atenție problematica regimului comunist și a puteri politice devoratoare, care se infiltrează, lent sau cu brutalitate, în intimitatea indivizilor, distrugîndu-le căsniciile, sufletele, viața. Scrisă înainte de '90, piesa " Mașina de vînt" de Constantin Popa surprinde o situație de criză din interiorul unei familii în care El și Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
familii în care El și Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care realismul și metafora, poezia și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade de tranziție; un spectacol în care fiecare dintre noi se poate regăsi; un spectacol împotriva uitării unui sistem concentraționar, a "mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care nu distruge doar "celula de bază a societății", ci minează din interior echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram ("Monitorul", 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina de vînt", nefiind nici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care nu distruge doar "celula de bază a societății", ci minează din interior echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram ("Monitorul", 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina de vînt", nefiind nici publicată, nici jucată, e o piesă care, deocamdată, se sprijină pe opiniile lectorilor ocazionali și pe convingerile mele estetice și etice ceea ce o recomandă și pentru publicare, și pentru montarea scenică.* Regimul vroia un om nou, murdar, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un fleac. Asta se întîmplă în "Mașina de vînt"; în numele unei morale și al unei etici socialiste, adică în numele unui sistem care n-are nici o etică și nici o morală, slujitorul, absurd în gînduri și fapte, provoacă vîrtejul, uraganul care răstoarnă, strică, otrăvește și nu lasă nimic pe unde activează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin Popa Personajele: El 1: Cea care își caută numele, dar nu reușește Ea 1: Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nou pare a se gîndi la cele spuse de El n; încă nu e dumirită; se duce la masa de scris și, cu prudență, începe să răscolească hîrtiile; auzindu-se ușa intrare, se retrage spre mijlocul camerei) Unde umbli pe vîntul ăsta? El 1: (total nedumerit) Care vînt?! Ea 2: Cum care vînt?! El 1: (privind-o atent) Afară nu mișcă frunza. Ea 2: Pe dracu' nu mișcă. Atunci îmi bate mie vîntul în cap. Mi-o fi bătînd, că aici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spuse de El n; încă nu e dumirită; se duce la masa de scris și, cu prudență, începe să răscolească hîrtiile; auzindu-se ușa intrare, se retrage spre mijlocul camerei) Unde umbli pe vîntul ăsta? El 1: (total nedumerit) Care vînt?! Ea 2: Cum care vînt?! El 1: (privind-o atent) Afară nu mișcă frunza. Ea 2: Pe dracu' nu mișcă. Atunci îmi bate mie vîntul în cap. Mi-o fi bătînd, că aici m-ai adus tu. (după o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu e dumirită; se duce la masa de scris și, cu prudență, începe să răscolească hîrtiile; auzindu-se ușa intrare, se retrage spre mijlocul camerei) Unde umbli pe vîntul ăsta? El 1: (total nedumerit) Care vînt?! Ea 2: Cum care vînt?! El 1: (privind-o atent) Afară nu mișcă frunza. Ea 2: Pe dracu' nu mișcă. Atunci îmi bate mie vîntul în cap. Mi-o fi bătînd, că aici m-ai adus tu. (după o clipă în care e speriată) Adică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se retrage spre mijlocul camerei) Unde umbli pe vîntul ăsta? El 1: (total nedumerit) Care vînt?! Ea 2: Cum care vînt?! El 1: (privind-o atent) Afară nu mișcă frunza. Ea 2: Pe dracu' nu mișcă. Atunci îmi bate mie vîntul în cap. Mi-o fi bătînd, că aici m-ai adus tu. (după o clipă în care e speriată) Adică vorbești serios? Afară nu bate vîntul? El 1: (bun) Cred că ești prea obosită. Ar trebui să te culci. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Afară nu mișcă frunza. Ea 2: Pe dracu' nu mișcă. Atunci îmi bate mie vîntul în cap. Mi-o fi bătînd, că aici m-ai adus tu. (după o clipă în care e speriată) Adică vorbești serios? Afară nu bate vîntul? El 1: (bun) Cred că ești prea obosită. Ar trebui să te culci. Ea 2: (încă derutată) Totuși... sau poate că... Da, așa e, ai dreptate... sînt prea obosită. (după o respirație profundă) Dar nu atît de obosită ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
știe toată lumea... El 1: Nu se poate altfel, crede-mă. Ea 1: (după cîteva clipe în care ar trebui să se audă cum se fărîmițează lumina) E frig... sau mi-e frig mie! El 1: (foarte atent) Simți că bate vîntul? Ea 1: (privindu-l și neînțelegîndu-i crisparea) Nu... nu cred că bate vîntul...sau poate... El 1: Ne vedem mîine? Ea 1: Unde? În pădure, în alt oraș, unde? El 1: Aici. Ea 1: Dar ne va vedea lumea! El
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cîteva clipe în care ar trebui să se audă cum se fărîmițează lumina) E frig... sau mi-e frig mie! El 1: (foarte atent) Simți că bate vîntul? Ea 1: (privindu-l și neînțelegîndu-i crisparea) Nu... nu cred că bate vîntul...sau poate... El 1: Ne vedem mîine? Ea 1: Unde? În pădure, în alt oraș, unde? El 1: Aici. Ea 1: Dar ne va vedea lumea! El 1: O să fim mai atenți. Ea 1: (oare cine o fi omul asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mă întreb ce poezie ai putea să scrii în seara asta?! (pleacă) El 1: (întrebarea îi bate în tîmple; e singur și de două ori vinovat; se freacă pe brațe a frig) Adevărul e că nu e nici urmă de vînt...! TABLOUL IV (El 1, e la masa de lucru; El n, e așezat în fotoliu și citește de pe niște pagini) El n: Frumos! Chiar foarte frumos! Și ce titlu o să aibă cartea? El 1: Încă nu știu. El n: Văd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
1: Da... poate... dar merită. El n: Nu merită. E prea incomod. Da, mă rog. Am plecat. Nu uita ce ți-am spus. E spre binele tău. El 1: (după o pauză în care consumă plecarea lui El n; bate vîntul?!) Bine că a plecat! A plecat, dar naibii a mai rămas...! TABLOUL V (El n tocmai o ajută pe Ea 2 să-și îmbrace un halat de casă care, se vede, e mult peste talia ei; apoi îi aranjează părul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și nimic mai mult. El n: Înseamnă că te-au mutat din rubrică... Și să nu-ți închipui că mutarea asta n-are nici o legătură cu... Și e păcat. Spune și tu dacă merită. El 1: (adunîndu-se în el) Bate vîntul? El n: Nu bate nici un vînt... sau dacă bate să știi că bate din partea aia (adică pe unde a ieșit Ea 1) Și o să bată din ce în ce mai tare și dacă n-o să te dai la o parte, o să te ia... Auzi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Înseamnă că te-au mutat din rubrică... Și să nu-ți închipui că mutarea asta n-are nici o legătură cu... Și e păcat. Spune și tu dacă merită. El 1: (adunîndu-se în el) Bate vîntul? El n: Nu bate nici un vînt... sau dacă bate să știi că bate din partea aia (adică pe unde a ieșit Ea 1) Și o să bată din ce în ce mai tare și dacă n-o să te dai la o parte, o să te ia... Auzi, poate că n-ar strica să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în ținuta de "mizerie") Ei! El n: E bine. Uite, ia bilețelul ăsta și vezi poate găsești în el cîte ceva de folos. (pleacă) Ea 2: (privește în urma lui apoi desface bilețelul, citește, timp în care o rafală puternică de vînt face să se miște perdeaua de la fereastră; închide fereastra) Și vîntul ăsta care tot pornește din senin! (se oprește din mișcare, realizează că poartă hainele "lucru", se privește în oglindă; izbucnește) Prostii! Teatru de amatori! Circ! Și la ce bun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bilețelul ăsta și vezi poate găsești în el cîte ceva de folos. (pleacă) Ea 2: (privește în urma lui apoi desface bilețelul, citește, timp în care o rafală puternică de vînt face să se miște perdeaua de la fereastră; închide fereastra) Și vîntul ăsta care tot pornește din senin! (se oprește din mișcare, realizează că poartă hainele "lucru", se privește în oglindă; izbucnește) Prostii! Teatru de amatori! Circ! Și la ce bun! Ce merge prost, o să meargă prost! (pauză în care liniștea de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ta. Cît despre mine, ți-am spus, nici o concesie de-acum înainte. El 1: Da... sigur... sigur... Știi ce te rog, dă-mi să mă mai uit puțin pe scrisorile alea. (le ia, le răsfoiește) Are scris frumos (pauză) Bate vîntul? Ea 2: Cine are scris frumos? Parcă bate...! Cine are, domnule, scris frumos? El 1: Omul de lîngă noi... dintre... de printre noi... din noi... Ea 2: Fugi de-aici cu polițienismele astea. Nu vezi că semnează un grup? El
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]