37,690 matches
-
partid la cele ale guvernării sau la managerii Întreprinderilor de stat - adică elita politică, birocratică și economică ex-socialistă, dublată de structurile fostelor servicii secrete -, s-au redistribuit, devenind actorii-cheie ai noului stat, ai partidelor care Își dispută puterea și ai sferei economiei private. În consecință, statul, piața, sistemul politic și economia privată s-au reformulat În anii ’90 Într-o atmosferă antietatistă a schimbării de sistem, care nu a dus la o departajare clară Între stat și societate, În sens neoliberal
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unei administrații care, la rândul ei, nu a cunoscut Încă spiritul culturii birocratice de tip weberian - tratamentul egal, imparțialitatea, ierarhizarea, rezolvarea pe cale oficială, documentabilitatea prin acte, principiul fixării În scris și specializarea soluționării - și se vede deja angrenată Într-o sferă a pachetelor de politici comunitare, adică Într-un spațiu Euro-polity În care funcționează cultura administrativă postweberiană a transparenței deciziei, a eficienței, a interacțiunilor orizontale, a parteneriatului public-privat și a negocierii colective a deciziilor. Această administrație este Însă instrumentul operațional al
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
public-privat) suferă de o incultură a comunicării În spațiul public, cu rădăcini adânci În mecanismele identitare pe care le-am descris. Euro-policy pătrunde În spațiul public autohton printr-un proces complex de sincronizare socioculturală, pe fondul căruia se manifestă, În sfera politicilor, și fenomenul de adaptare a politicilor (policy adjustment), În derularea căruia ne aflăm, În momentul de față, Într-o perioadă a „formelor fără fond”. Problema care se pune este următoarea: În ce măsură „pachetele” de politici europene vor produce guvernanți, birocrați
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
condițiile În care, În spațiul comunitar european, s-a trecut de mult de la market citizen la political citizen. 3.2. ...către o cultură politică a guvernanței 1 Fără a exista un consens terminologic asupra conceptului de guvernanță, acesta vine din sfera relațiilor internaționale, unde desemnează forme de guvernare alternative la statul unic (modelul „Westminster”, caracterizat prin suveranitatea Parlamentului, puteri decizionale acordate Guvernului și răspundere ministerială directă), care nu mai corespunde dinamicii și complexității societății de tip global, cu nuclee de influență
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
fundamentează o nouă perspectivă asupra puterii, o dispersare a autorității publice prin rețele interactive și se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei guvernului, implicarea rețelelor de actori autohtoni, mai ales a societății civile, a mediului de afaceri și a beneficiarilor (stakeholders) (Stoker, 1998, p. 22). La nivelul UE, există un cadru politic și instituțional al guvernanței bine definit Încă din anul 2001
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
al Națiunilor Unite ce reprezintă un model de abordare incrementală și participativă a unei probleme de politici, documentul fiind un cadru foarte coerent pentru politicile de cooperare și un foarte bun model pentru politicile cu public. Convenția descrie cele trei sfere de acțiune ale guvernanței: dreptul la informația publică, la participare publică și accesul la justiție, În cazul nerespectării celor două drepturi. Nu simpla prevedere a acestor drepturi este importantă (există texte oficiale mult mai elaborate pe aceste teme), ci modul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
evaluarea, amendarea și implementarea politicilor publice”. Aplicând o analiză de tip ACD celor nouă atribuții enumerate În Art. 2, constatăm că șapte dintre acestea denumesc acțiuni „slabe”4, aflate Într-o relație univocă și necondițională cu puterea decizională, deși, formal, sfera civilă este plasată În interiorul câmpului decizional: a) sesizează și informează prim-ministrul; b) propune instrumente; e) sprijină politicile de integrare; f) propune instrumente; g) recomandă; h) organizează consultări; i) realizează anual rapoarte sau studii. Aceasta Înseamnă că statul nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
rând, În spațiul discursului public, unde sunt necesare reconfigurări și mobilizări În jurul unor politici ale identității colective și normative (necesare, așa cum am arătat, ieșirii din patriarhatul public și intrării Într-o cultură a guvernanței), și, În al doilea rând, În sfera politicilor publice, unde este necesară atât asigurarea know-how-ului privind parteneriatul și transparența decizională, cât și utilizarea instrumentelor specifice, asigurate de legislația În domeniu: audieri, dezbateri publice și consultări cu privire la elaborarea de acte normative, campanii de lobby și advocacy. Rolul societății
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pe agenda formală nici una dintre numeroasele probleme amplu dezbătute În studii, cercetări și seminarii/sesiuni de comunicare -, fie de organizațiile de femei ale partidelor politice, ale căror agende de lucru nu conțin propuneri de politici de gen, chiar dacă activează În sfera puterii politice. În aceste condiții, vorbim mai degrabă despre politici fără public, rezultate din agende care exclud participarea publicului, agende cu acces interior, acquis-ul comunitar fiind o astfel de agendă (Cobb, Ross și Ross, 1976, p. 136)2. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În timp, prin presiuni adaptative, vor crea și „fondul” necesar, adică o societate radical descentralizată, În care guvernul este doar unul dintre numeroșii actori pe „piața” politicilor. Aceasta este, informal, definiția procesului de europenizare. Dintre toate cele trei sisteme societale - sfera publică, sfera politică și sfera politicilor -, procesul de europenizare Începe cu schimbări majore În sfera politicilor (policy), indiferent de stadiul În care se află procesul de integrare. Convențiile ratificate, Acordul European de Aderare și acquis-ul comunitar sunt cadrele politice strategice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
prin presiuni adaptative, vor crea și „fondul” necesar, adică o societate radical descentralizată, În care guvernul este doar unul dintre numeroșii actori pe „piața” politicilor. Aceasta este, informal, definiția procesului de europenizare. Dintre toate cele trei sisteme societale - sfera publică, sfera politică și sfera politicilor -, procesul de europenizare Începe cu schimbări majore În sfera politicilor (policy), indiferent de stadiul În care se află procesul de integrare. Convențiile ratificate, Acordul European de Aderare și acquis-ul comunitar sunt cadrele politice strategice În care
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
vor crea și „fondul” necesar, adică o societate radical descentralizată, În care guvernul este doar unul dintre numeroșii actori pe „piața” politicilor. Aceasta este, informal, definiția procesului de europenizare. Dintre toate cele trei sisteme societale - sfera publică, sfera politică și sfera politicilor -, procesul de europenizare Începe cu schimbări majore În sfera politicilor (policy), indiferent de stadiul În care se află procesul de integrare. Convențiile ratificate, Acordul European de Aderare și acquis-ul comunitar sunt cadrele politice strategice În care se produce schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În care guvernul este doar unul dintre numeroșii actori pe „piața” politicilor. Aceasta este, informal, definiția procesului de europenizare. Dintre toate cele trei sisteme societale - sfera publică, sfera politică și sfera politicilor -, procesul de europenizare Începe cu schimbări majore În sfera politicilor (policy), indiferent de stadiul În care se află procesul de integrare. Convențiile ratificate, Acordul European de Aderare și acquis-ul comunitar sunt cadrele politice strategice În care se produce schimbarea/inovația În procesul de elaborare a politicilor. Europenizarea, dincolo de multitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
evitând raporturile birocratice dintre guverne și instituțiile europene, care sunt adesea mediate de birocrația greoaie și nespecializată din domeniul complex al politicilor publice. Studiul politicilor de gen, ca fenomen paradigmatic al transferului de politici În contextul mai amplu al europenizării sferei publice, impune, În acest caz, două concluzii importante: prima privește capacitatea politică de a formula și de a implementa politici ale UE În context național, iar a doua are În vedere capacitatea de cooperare Între actorii publici și cei privați
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
actorilor privați. Din perspectiva teoriilor birocrației reprezentative, este importantă măsura În care administratorii politicilor de gen (birocrații din administrația publică) sunt reprezentanți pasivi sau activi ai intereselor femeilor, principala ipoteză fiind aceea că, spre deosebire de alte forme ale reprezentării active În sfera administrației publice - de exemplu, rasială, etnică etc. -, femeile birocrate nu reprezintă voit și conștient interesele femeilor, comportamentul birocratic inhibând identitatea de gen. În acest context, un punct de interes este problema feedbackului instituțional al politicii 1 și cea a arenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
rivale care urmăresc acapararea de resurse și/sau teritorii. În perioada de după Războiul Rece, considerată de o mare parte a analiștilor relațiilor internaționale ca fiind caracterizată de o hegemonie benevolentă a Statelor Unite ale Americii (Layne, 2006), amenințările clasice În privința securității, cele din sfera politică și militară, au ieșit din prim-plan, fiind Înlocuite de amenințări În privința securității din sfera economică (presiunile globalizării economiei mondiale), societale (sărăcia și migrațiile), ecologice (Încălzirea globală, problema mai largă a poluării) sau ideologice (recrudescența fanatismului religios, În special
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
o mare parte a analiștilor relațiilor internaționale ca fiind caracterizată de o hegemonie benevolentă a Statelor Unite ale Americii (Layne, 2006), amenințările clasice În privința securității, cele din sfera politică și militară, au ieșit din prim-plan, fiind Înlocuite de amenințări În privința securității din sfera economică (presiunile globalizării economiei mondiale), societale (sărăcia și migrațiile), ecologice (Încălzirea globală, problema mai largă a poluării) sau ideologice (recrudescența fanatismului religios, În special a militantismului extremist islamic) (Buzan, 2000). Noi modalități, nu neapărat din sfera puterii militare, cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
amenințări În privința securității din sfera economică (presiunile globalizării economiei mondiale), societale (sărăcia și migrațiile), ecologice (Încălzirea globală, problema mai largă a poluării) sau ideologice (recrudescența fanatismului religios, În special a militantismului extremist islamic) (Buzan, 2000). Noi modalități, nu neapărat din sfera puterii militare, cât mai degrabă din sferele economice și chiar ideatice, sunt necesare pentru a face față acestor tipuri de pericole. Altfel spus, dimensiunea contemporană a securității naționale a statelor democratice din America de Nord și Europa vizează apărarea valorilor comunității de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
globalizării economiei mondiale), societale (sărăcia și migrațiile), ecologice (Încălzirea globală, problema mai largă a poluării) sau ideologice (recrudescența fanatismului religios, În special a militantismului extremist islamic) (Buzan, 2000). Noi modalități, nu neapărat din sfera puterii militare, cât mai degrabă din sferele economice și chiar ideatice, sunt necesare pentru a face față acestor tipuri de pericole. Altfel spus, dimensiunea contemporană a securității naționale a statelor democratice din America de Nord și Europa vizează apărarea valorilor comunității de securitate din care fac parte, precum și pararea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și interesele și capacitățile comunității de securitate. Consecințele acestor transformări pot fi rezumate În felul următor: a) consecințe teoretico-strategice: mai există un nivel național al politicii de apărare pentru puterile minore membre ale NATO? Răspunsul la această Întrebare cade În afara sferei acoperite de capitolul nostru, dar interogația rămâne permanent În fundal; b) consecințe pragmatice: politica de Înzestrare, organizare și instruire nu trebuie centrată pe ideea parării unei agresiuni convenționale (de acest aspect se vor ocupa prioritar marile puteri membre NATO). Politica
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sociologice a realităților sociale. Și în ceea ce ne privește, considerăm că, în perioada postmodernă pe care o parcurge în evoluția sa, știința juridică trebuie să fie o știință globală, ceea ce, referitor la Teoria generală a dreptului, are semnificația includerii în sfera ei și a preocupărilor specifice filosofiei dreptului și sociologiei juridice. Jean Carbonnier 22 considera că legiferarea este o componentă majoră a procesului decizional juridic, reprezentând o operație complexă care implică inteligență și voință, operație asupra căreia legiuitorul trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
moderne. Codul civil de la 1864 a rămas în vigoare și după cel de-al doilea război mondial, dar în perioada regimului comunist a suferit numeroase știrbiri și limitări. După 1989, în condițiile extinderii privatizării, codul civil și-a revenit la sfera sa de aplicabilitate inițială, fiind completat cu dispozițiile unor legi speciale, adoptate în perioada de tranziție. Codul comercial a rămas și el în vigoare, dar sfera sa de aplicabilitate s-a restrâns aproape total, fiind doar teoretic aplicabil în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și limitări. După 1989, în condițiile extinderii privatizării, codul civil și-a revenit la sfera sa de aplicabilitate inițială, fiind completat cu dispozițiile unor legi speciale, adoptate în perioada de tranziție. Codul comercial a rămas și el în vigoare, dar sfera sa de aplicabilitate s-a restrâns aproape total, fiind doar teoretic aplicabil în relațiile de comerț exterior. După 1989, el a fost modificat printr-o serie de legi comerciale care au creat un fond legislativ adecvat economiei de piață. În
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
integrarea) într-un singur act, de mare amploare, a mai multor reglementari (acte) dintr-un anumit domeniu sau ramură de drept, iar între actele care sunt cuprinse în acțiunea de codificare trebuind să existe conexiune, determinată, în primul rând, de sfera raporturilor pe care le reglementează. Se poate observa, deci, că nu este vorba numai de conexiuni determinate de specificul raporturilor reglementate criteriu folosit în delimitarea ramurilor dreptului. Ulterior și la alți cunoscuți autori de tehnică legislativă 37, întâlnim o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a tuturor actelor normative din domeniul care constituie obiect de reglementare al viitorului cod, o altă operațiune pe care o apreciază ca dintre cele mai importante, și anume, analiza de conținut a actelor normative inventariate și desprinderea concluziilor corespunzătoare. În sfera obiectului analizei de conținut, sunt incluse: instituțiile juridice, conceptele și noțiunile fundamentale, exprimate prin actele juridice normative inventariate. Aplicarea analizei de conținut în activitatea de codificare constituie un aspect de interes științific care credem că merită a fi aprofundat. Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]