36,395 matches
-
influența asiriană ca stat-tampon Între Asiria și Egipt. După o nouă dependență de Egipt, regiunea a fost cucerită de Nabucodonosor al II-lea, care a distrus Ascalonul În 604 Î.Hr. Istoria sa coincide apoi cu istoria Palestinei, Înglobată mai Întâi În Imperiul Neobabilonian, iar apoi În cel Persan. Izvorul principal pentru religia filistenilor este Vechiul Testament (unde sunt menționați ca provenind din Creta), dat fiind faptul că izvoarele directe nu furnizează informații explicite În această chestiune. Este vorba despre scurte inscripții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele. Toate acestea nu oferă o mărturie nici În favoarea unei continuități absolute și a unei unități cultuale „minoico-miceniene”, nici În sprijinul unei diferențe profunde. În trecut s-a postulat cu prea multă ușurință o religie „olimpică”, introdusă de micenieni, mai Întâi opusă și apoi amestecată cu o religiozitate „htoniană” practicată la Creta și Întemeiată pe cultul fecundității adus uneia sau mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termenul „mamă” (meter, mamă În greacă), zeiță din a doua generație, caracterizată de o activitate importantă pe plan ritual (subcapitolul 3-4a). La rândul lui, Zeusxe "Zeus", după ce noua ordine a fost instaurată În cosmos, se Îngrijește să o Întărească, mai Întâi căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea, apoi Înghițind-o când era Însărcinată (Hesiod, Teogonia, 881-891) pentru a-și Însuși calitățile ei. Rodul lui Metis va fi Atena, ieșită din capul lui Zeus (ibidem, 924-926), zeiță a ordinii și a Înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aloelor, universul feminin Își află dimensiunea privilegiată În thesmophorii, sărbătoare de la care bărbații erau excluși cu strictețe; cu siguranță această sărbătoare era cea mai răspândită În Întreaga lume elenică. Legate și ele de fertilitatea pământului prin sacrificiul purceilor, aruncați mai Întâi În mègara În cinstea Demetrei și Corei, iar apoi scoși În anul următor, putreziți, ca să fie puși pe altare cu scopul de a obține o recoltă bună, thesmophoriile reprezentau pentru femei și un moment de evadare din rolul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele confirmau și consolidau identitatea și unitatea politică a cetățenilor, În același timp În care le deschideau posibilitatea unei fericiri În lume și un destin privilegiat „dincolo”, la care puteau accede, probabil, și cei care nu erau atenieni. Dar mai Întâi se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaică și care pot fi considerați „preoți ai cuvântului”. În afara locurilor destinate cultului oracular, Grecia cunoscuse, mai ales În perioada arhaică, nu puține figuri de ghicitori itineranți, cum sunt miticii Melampus și Tiresiasxe "Tiresias", și tot itineranți au fost mai Întâi aezii și rapsozii, apoi poeții, ca Simonides sau Pindar, și autorii de tragedii, ca Eschil. Dacă sunt cunoscuți „Homerizii” din Chios, ce trebuie să fi fost o școală sau o „familie” de poeți, și „Asclepiazii” din Cos, care erau, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
condiționat-o puternic pe cea romană, civilizația etruscă face parte, pe bună dreptate, dintre culturile semnificative ale lumii clasice și, ca atare, despre ea avem informații „directe” de natură politico-religioasă tocmai prin intermediul izvoarelor romane. Acest fapt se datorează interesului, mai Întâi politic și apoi cultural și filozofic, pe care Roma l-a nutrit pentru un aspect central al religiozității tireniene, disciplina etrusca, cum au numit romanii arta etruscă a auspiciului, În legătură cu care ne-au transmis o importantă serie de date și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot spune puține lucruri și cu atât mai puține despre devoțiunea țăranului cinstit, ridicată chiar din antichitate la un model legendar. Licinius Crassus Mucianus Dives număra printre cele cinci lucruri mai Însemnate și mai bune pe care le avusese, mai Întâi bogăția și noblețea lui, apoi abilitatea ca orator și ca jurist și, În sfârșit, faptul că fusese pontifex maximus (Gellius, 1, 13, 10; Valerius Maximus, 8, 7, 6). Q. Cecilius Metellus Își slăvește tatăl (mort În 221 Î.Hr.) În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importanță cu totul particulară În epoca elenistică și apoi sub Imperiul Roman. Pentru o Înțelegere adecvată a fenomenului, pentru care cercetarea istorică va trebui să evalueze de la caz la caz modalitățile concrete de dezvoltare și diferitele manifestări, este necesară mai Întâi o analiză a consistenței specifice a contextelor religioase aflate În cauză. Grecii și cvasi-totalitatea popoarelor din Orientul Apropiat și din Occident, cu excepția Iranului zoroastrian și a iudaismului, ce pot fi amândouă situate, cu titlu diferit, În tipologia religiilor „Întemeiate” cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerare intervenția unei religiozități populare ca suport și stimul sau teren de propagandă, dar, În orice caz, factor decisiv pentru evaluarea Întregului tablou. Se discută despre prezența unui sentiment religios autentic drept cauză a omagiilor de tip divin aduse mai Întâi suveranilor elenistici și, mai târziu, Împăratului roman sau despre un simplu oportunism politic din partea indivizilor, a comunităților și chiar a surselor puterii, care ar fi manipulat Într-o măsură mai mare sau mai mică dispozițiile populare cu scopul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consta În pătrunderea celor mai ascunse mistere ale existenței (Gnoli, 1979b, 1987a). 2. ZOROASTRU ȘI MESAJUL SĂUTC "2. ZOROASTRU ȘI MESAJUL SĂU" 1. Zoroastru și G³th³tc "1. Zoroastru și G³th³" În limba iraniană străveche În care s-a transmis, mai Întâi oral, pentru o lungă perioadă de timp, iar apoi În scris, culegerea de texte religioase ale zoroastrismului, numită Avesta, Zarathuștraxe "Zarathuștra" este numele, de origine incertă (compus cu uștra „cămilă”, probabil, „conducător de cămile”), al fondatorului religiei mazdeiste (de la numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În pahlavi, demonstrează că, În orice caz, clerul sasanid era foarte conștient de ruptura tradiției cauzate de căderea primului imperiu persan. Figura lui Alexandru a fost demonizată: faima sa legendară din literatura persană medievală are, În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după o versiune ad hoc care intenționa să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Alexandru, a stăpânirii seleucide și a celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este, cu siguranță, mut mai veche și apare În tradiția zoroastriană cu o continuitate remarcabilă, În izvoare destul de Îndepărtate În timp. Subiectul călătoriei În lumea de „dincolo” este deci urvan sau ruw³n: el Înfruntă mai Întâi cumplita Încercare a podului sufletului, la trei zile de la deces. Atunci se Întâlnește pentru prima oară cu propria sa da¶n³xe "dae>na>" ca imagine a eului său interior și a sumei gândurilor, cuvintelor și faptelor sale realizate În timpul existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doilea fiu, Ohrmazd, va fi dobândit suveranitatea asupra creației. Este probabil vorba despre un mit cult, inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările din această existență, cel puțin În ceea ce privește eonul prezent: răul este conceput ca un principiu activ care domină creația princeps huius mundi (Gnoli
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule era Între ei și, pe când se pregăteau să pornească la luptă, Îi cântau lui mai Întâi, dintre toți vitejii” (Tacitus, Germania, III). În altă parte găsim o informație despre un crâng sacru Închinat lui Hercule („și alte triburi care i se Închină lui Hercule În crângul sacru”, Tacitus, Annales, II, 12). Însă identificarea bazată doar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
garanție și, pentru interesul suprem al tuturor, l-a Înlănțuit Încălcându-și promisiunea și pierzându-și astfel mâna. Deși detaliile nu sunt prea clare, ne aflăm cu siguranță În fața unei tradiții și a unei concepții străvechi. Trebuie să observăm mai Întâi că astfel de mutilări se regăsesc și la personaje din alte mitologii. În Irlanda, Îl găsim pe zeul Nuaduxe "Nuadu" Argatlám, „Nuadu cel cu mâna de argint”, care avea o mână de argint tocmai pentru că mâna sa adevărată fusese mutilată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor (zadarnic vom căuta gustul pentru absurd la țăranul român), acest element nu a putut decât să șocheze, să acționeze ca o puternică traumă. (3) În acest cadru psihologic (al absurdului transformat În realitate) s-a insinuat firesc frica, mai Întâi o frică dispersată, ca notele organizând rețeaua unui leitmotiv al unei simfonii, apoi frica fizică, brută. Psihologia fricii Încă nu s-a scris „științific”. Literatura a transformat frica Într-o chestiune În sine, un paroxism În genul trăirilor lui Kafka
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
vorbește Biblia ori au existat ori credem în himere. Este într-adevăr dificil să ieșim din această dilemă. 2. A scrie un roman sau a scrie precum în romane? Ajunși la acest punct, trebuie să introducem o distincție importantă, mai întâi pentru a ne asigura, dar apoi și pentru a face un pas înainte în înțelegerea Bibliei. A spune că Biblia utilizează unele mijloace literare pe care le regăsim astăzi în romanul modern nu înseamnă sub nici o formă că Biblia este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de locuri și temple, Dumnezeul patriarhilor ar fi atașat în special de persoane. Acest fel de religie ar fi tipic nomazilor. Teoria a fost însă contestată. Textele biblice și paralelismele extrabiblice sunt recente. Cât privește textele biblice, scopul lor este întâi de toate să dovedească continuitatea dintre Dumnezeul celor trei patriarhi și Dumnezeul exodului. Aceste texte sunt în mare parte redactate pentru a crea o legătură teologică și literară între diferitele părți ale Pentateuhului actual. Totuși, nu este posibil să obținem
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
populate ale țării Canaanului în anotimpul secetos, din aprilie în octombrie, în căutare de pășuni pentru turmele lor. Puțin câte puțin, au ocupat teritoriile mai puțin populate, în special colinele. Astfel, triburile lui Israel s-ar fi stabilit progresiv mai întâi în zona înaltă și în părțile mai puțin primitoare ale țării, apoi în câmpiile mai fertile. În final, în timpul monarhiei, ar fi luat puterea și cucerit cetățile cananeene. 3. Răscoala țărănească împotriva cetăților cananeene A treia teorie încearcă să explice
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sfârșitul culturii cananeene, bazată în special pe cetăți fortificate și apărate de o armată dotată cu care și cai, și începutul culturii mai agricole și pastorale a lui Israel. Pentru unii specialiști, sistemul cananean s-a epuizat de la sine. Mai întâi s-a fărâmițat și apoi s-a prăbușit. Construirea și întreținerea zidurilor, întreținerea unei armate de profesie și a efectivelor de cai apăsa puternic asupra economiei unei țări în care resursele erau mai degrabă limitate. Taxele prea apăsătoare, războaiele, nesiguranța
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
foarte clar că israeliții nu au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți locuitorii cetăților. După cum am văzut mai sus, nu este sigur nici măcar dacă Israel a cucerit cu armele teritoriul țării Canaanului. De ce atunci să descrie evenimentele în acest fel? Întâi de toate, după mentalitatea epocii, pentru a se înzestra cu o epopee națională. Israel a făcut din Iosue un „campeador” sau un „conquistador” pentru a rivaliza cu alte națiuni care se lăudau cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lucru din palatul și faimosul templu al lui Solomon. În realitate, descrierea acestui templu este probabil o reconstrucție tardivă și idealizată. Există și alte rațiuni care ne obligă să recitim mai critic imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. Întâi de toate, un regat important nu se naște în una sau două generații. Pentru a crea o structură politică, economică și militară de o anumită importanță este nevoie de mai mult timp. Puțin probabil ca regatul lui David și Solomon
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
PANĂ, Zahu (Zaharia) (21.VIII.1921, Beala de Sus, Macedonia - 11.III.2001, New York), poet. Este fiul Paraschivei (n. Simacu) și al lui Vasile Pană, negustor. Familia emigrând în România în 1926, P. învață mai întâi în comuna Cocina, urmează liceul la Silistra, venind apoi la București, unde se alătură mișcării legionare. După o detenție la Aiud (1941- 1942), trece prin experiența frontului și a prizonieratului. Întors acasă, frecventeză cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale (1945-1948
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]