38,855 matches
-
următor; elaborarea unui studiu amplu referitor la represiunea împotriva manifestanților în decembrie 1989: implicarea decidentului politic, forțe participante, consecințe, evoluția constituțională a României. Concomitent, prin grija conducerii Institutului, vor fi inițiate dezbateri libere și schimburi de idei referitoare la accesul cercetătorilor Revoluției la sursele documentare autorizate, la fondurile de arhivă create de unități ale Armatei, fostei Securități, fostului Partid Comunist. Pe baza concluziilor din asemenea dezbateri, vor fi inițiate noi discuții cu conducerile unor instituții ale statului, dar rezultatele din convorbirile
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
de complex și amplu. Acum s-au conturat, în linii generale, echipele de lucru pe proiecte de cercetare pentru București, Banat, Transilvania, Dobrogea. Pentru o evaluare corectă a personalului Institutului în activitatea de cercetare, Planul a fost detaliat pe fiecare cercetător în parte, cu menționarea temelor de cercetare repartizate, etapelor de documentare, redactare și publicare a acestora, echipa de documentariști, redactori și tehnoredactori care colaborează la editarea cărții și resursa financiară asigurată. Au fost editate 51 de numere din „Caietele Revoluției
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
de studierea Revoluției Române din Decembrie 1989. În acest sens IRRD a încheiat: Protocoale cu: - Asociația „Cultul Eroilor”; În temeiul acelorași prevederi legale, pentru întărirea legăturilor de colaborare au fost organizate întâlniri de lucru și documentare reciprocă cu: istorici și cercetători de la Institutul „Nicolae Iorga”, Arhivele Naționale, Institutul pentru Studierea Exilului Românesc, Institutul pentru Studiul Totalitarismului, Institutul de Istorie și Teorie Militară, CNSAS; cu redactori șefi și ziariști din presa și editurile profilate pe studiul și promovarea istoriei recente, cu cadre
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
100 de ziariști și autori din țară și străinătate ( Reuters, RFI, RAI, BBC, agenții de presă, redacții și trusturi multimedia din Franța, Germania, Ungaria, Federația Rusă, Ucraina, Austria etc.). În prezent, sectorul P.R. este în contact operativ cu 35 de cercetători și istorici din străinătate și în legătură directă cu 25 de adrese de presă. Înființat în 2006, site-ul poate fi vizitat la adresa: www.irrd.ro (vezi link) Este constituit pe mai multe rubrici, menite să ilustreze activitatea principală a
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
exemplare rare și foarte scumpe. Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Provine din rășina arborilor de pe acele vremuri, care cu timpul s-a solidificat ca o substanță amorfă, fără să fie un mineral. Chihlimbarul prezintă pentru cercetătorii paleontologi o importanță deosebită, prin incluziunile de fosile conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa rășinei. Peștera Cave of El Soplao El Soplao din Cantabria, Spania, conține cel mai mare zăcământ de chihlimbar din Europa, datând de acum
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
Aceasta reprezintă aproximativ de 200 de ori lungimea propriului lor corp, făcând ca puricele să fie printre cei mai buni săritori dintre toate animalele cunoscute (în raport cu dimensiunea corporală), al doilea doar după broasca-săritoare. Potrivit unui articol din revista "Science News", "cercetătorii de la Universitatea Cambridge din Anglia au arătat că puricii sar de la încheietura "tibiae - tarsi" (echivalentul piciorului insectei) și nu de la "trochantera" (șoldul) sau de la genunchi. Cercetătorii și-au expus concluziile studiului în "The Journal of Experimental Biology" din 1 martie
Purice () [Corola-website/Science/308458_a_309787]
-
dimensiunea corporală), al doilea doar după broasca-săritoare. Potrivit unui articol din revista "Science News", "cercetătorii de la Universitatea Cambridge din Anglia au arătat că puricii sar de la încheietura "tibiae - tarsi" (echivalentul piciorului insectei) și nu de la "trochantera" (șoldul) sau de la genunchi. Cercetătorii și-au expus concluziile studiului în "The Journal of Experimental Biology" din 1 martie 2011. S-a făcut cunoscut faptul că puricii nu folosesc puterea musculară, ci energia stocată într-o proteină numită resilină, iar cercetătorii s-au folosit de
Purice () [Corola-website/Science/308458_a_309787]
-
șoldul) sau de la genunchi. Cercetătorii și-au expus concluziile studiului în "The Journal of Experimental Biology" din 1 martie 2011. S-a făcut cunoscut faptul că puricii nu folosesc puterea musculară, ci energia stocată într-o proteină numită resilină, iar cercetătorii s-au folosit de tehnologie video de mare viteză și de modele matematice pentru a descoperi unde, de fapt, are loc acțiunea care creează efectul de arc. Corpurile lor sunt aplatizate pe verticală (în termenii anatomiei umane), fapt care permite
Purice () [Corola-website/Science/308458_a_309787]
-
propagării experienței în domeniul tehnologiilor informaționale optice și optoelectronice și cuprinde 65 de țări. Sub egida SPIE anual în lume se organizează mai mult de 200 de simpozioane și conferințe internaționale. “SPIE-Moldova” întrunește, în calitate de membri, savanți de la UTM, USM, ASM, cercetători și specialiști de la diferite întreprinderi. A inițiat crearea în Moldova a fundației de susținere a științei, constituită în anul 2000 cu denumirea MRDA („Moldavian Research and Development Association”), finanțată de Guvernul SUA prin fundația americană CRDF („Civilian Research and Development
Veaceslav Leontie Perju () [Corola-website/Science/308493_a_309822]
-
să fie: observația, experimentul și matematica. A menționat în scrierile sale existența unor substanțe chimice complexe cum ar fi praful de pușcă și a dovedit, pe cale experimentală, că arderea nu poate avea loc în absența aerului. Însă în secolele XI-XIII, cercetătorii și filozofii scolastici acordau atenție concepțiilor teologice și nu faptelor experimentale, astfel că acest lucru a rămas neobservat, fiind doar un fapt izolat în domeniul chimei experimentale. Deși nu și-a îndeplinit dezideratele (transformarea metalelor în aur și obținerea tinereții
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
mineralogiei. Contribuții semnificative în domeniul metalurgiei sunt aduse și de învățatul italian Vannoccio Biringuccio (1480-c. 1539). Astfel, în lucrarea intitulată "Pirotechnia" (1540), descrie unele procedee tehnice, legate de dezargintarea minereurilor de cupru argentifere, de călirea oțelului, de carbonizare a lemnului. Cercetătorul german Andreas Libavius (1555 - 1616), în lucrarea "Alchemia e dispersis passim optimorum auctorum collecta" ("Alchimie adunată de la cei mai buni autori de pretutindeni", 1597), descrie majoritatea substanțelor cunoscute în acea epocă și pe cele sintetizate de el însuși, cum ar
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
a dat amănunte exacte asupra locului unde ar fi fost descoperită „gemma”. Este probabil ca piesa să fi fost importată din alte părți ale imperiului roman, unde existau ateliere specializate în tehnica șlefuirii onixului, o piatră cu duritate deosebit de mare. Cercetătorii istorici au datat „gemma” ca provenind probabil din secolul IV. B.Mitrea a arătat că simbolurile creștine prezentate pe „gemma” apar chiar înainte de secolul IV . În jurul corăbiei de pe „gemma” apare bine cunoscutul acrostih creștin IXΘYC. I (Iota = I), Iêsoüs = Iisus
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
1936. Guvernul tasmanian a introdus specia pe lista animalelor protejate prin lege abia pe 10 iulie 1936, la 59 de zile după decesul ultimului exemplar. Rezultatul cercetărilor ulterioare a indicat o rată mare a posibilității supraviețuirii speciei până în anii 1960. Cercetătorii Eric Guiler și David Fleay au descoperit în NV Tasmaniei urme și excremente care ar fi putut aparține lupului marsupial, au auzit sunete asemănătoare celor produse de specie și au cules mărturii conform cărora încă există exemplare libere vii. În ciuda
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
fost zărit în Australia, în timp ce "Centrul Australian de Cercetări al Animalelor Misterioase" (Mystery Animal Research Centre of Australia) a înregistrat 138 până în 1998, iar "Departamentul Mediului și Conservării" (Department of Conservation and Land Management) a primit 65 în aceeași perioadă. Cercetătorii independenți specializați în lupi marsupiali, Buck și Joan Emburg, de asemenea, au primit 360 de declarații de pe insula Tasmania și 269 din Australia legate de apariția lupului marsupial după extincția sa. Cele mai frecvente observări de pe continent provin din Australia
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
și Liz Doyle au filmat zece secunde, pe un film de 8 mm, un animal neidentificat fugind de-a lungul unei șosele din sudul Australiei. Încercările de a identifica creatura au eșuat din cauza calității slabe a filmului. În 1982, un cercetător de la "Serviciul Tasmanian al Parcurilor, Florei și Faunei" (Tasmania Parks and Wildlife Service), Hans Naarding, a observat timp de trei minute, într-o noapte în apropierea râului Arthur din nord-vestul Tasmaniei, ceea ce credea el a fi un lup marsupial. Declarația
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
doar un truc publicitar, iar profesorul Mike Archer, principalul susținător al acestui proiect, a fost nominalizat în 2002 pentru premiul scepticilor australieni "Bent Spoon Award" (Premiul „Lingura îndoită”) pentru „cea mai absurdă idee paranormală sau pseudoștiințifică”. Către sfârșitul anului 2001, cercetătorii au reușit să extragă ADN de la unele exemplare. Pe 15 februarie 2005, muzeul a anunțat oprirea proiectului după ce s-a descoperit că ADN-ul prelevat era prea degradat pentru a putea fi folosit. În mai 2005, profesorul universitar Michael Archer
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
finalizată în aprilie 2005, fiind rezultatul a patru ani de cercetări pentru a cataloga și fotografia ditigal toate exemplarele de lup marsupial aflate în muzee, universități și colecții private. Documentele originale sunt deținute de Zoological Society of London. În 2008, cercetătorii Andrew J. Pask și Marilyn B. Renfree de la Universitatea Melbourne și Richard R. Behringer de la Universitatea Texas au anunțat că au reușit să demonstreze funcționalitatea regiunii "enhancer" a genei "Col2A1", obținută din țesuturile unui exemplar vechi de 100 de ani
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Texas au anunțat că au reușit să demonstreze funcționalitatea regiunii "enhancer" a genei "Col2A1", obținută din țesuturile unui exemplar vechi de 100 de ani ținut în etanol. Demonstrarea funcționalității materialul genetic a fost realizată la șoareci transgenici. Astfel, dacă sperantele cercetătorilor privind recrearea speciei nu au crescut, cunoștințele astfel acumulate ar putea servi speciilor pe cale de dispariție. În același an, alt grup de cercetători a reușit cu succes secvențierea genomului mitocondrial de la două specimene de lup marsupial aflate în muzee. Succesul
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
ani ținut în etanol. Demonstrarea funcționalității materialul genetic a fost realizată la șoareci transgenici. Astfel, dacă sperantele cercetătorilor privind recrearea speciei nu au crescut, cunoștințele astfel acumulate ar putea servi speciilor pe cale de dispariție. În același an, alt grup de cercetători a reușit cu succes secvențierea genomului mitocondrial de la două specimene de lup marsupial aflate în muzee. Succesul acestui grup sugerează că este posibilă secvențierea completă a genomului nuclear de la specimenele expuse în muzeu. Rezultatele lor au fost publicate în 2009
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Filologie a Universității din Cluj, 1957 - 1962. Între 1962-1985 redactor cultural la studioul [[Radio Cluj]], șef de secție, realizator al celor mai prestigioase cicluri de emisiuni culturale: "Acusticon Studio", "Teatru la microfon", "File de aur", "Incunabulum" și altele. Între 1985-2005, cercetător științific la Institutul de Istorie "George Bariț" din Cluj, secretar științific al Institutului și profesor conducător de doctorate în cadrul Academiei Române. Din anul 2005 director al Bibliotecii Academiei din Cluj. Studii superioare: doctorat în filologie în 1976, avându-l ca magistru
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
literar în „Tribuna”, cu schițele "Bărbosul" și "Melchior" (1967), opțiune abandonată în favoarea istoriei literare. Debut editorial cu vol. "Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian" (coautor cu [[Iosif Pervain]]), în 1972. Propensiune interdisciplinară între literatură și istorie, adâncită după 1985, când devine cercetător la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj. A editat un număr mare de opere rămase în manuscris sau scrieri mai puțin cunoscute ale reprezentanților Școlii Ardelene, în publicațiide specialitate și în volume. Astfel sunt edițiile princeps ale "Arhieraticonului" lui
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
din 1795, manifestare de vârf a celebrului curent de idei din literatura noastră veche. Editor coordonator al lucrării, este totodată autorul masivului studiu introductiv, adevărată monografie a vieții cultural-literare ardelene din secolul al XVIII-lea. C. se raliază concepției unor cercetători mai vechi (Ion Breazu, [[Iosif Pervain]], George M. Marica și alții), care echivalează generația spirituală de la 1848 cu o a doua vârstă a Școlii Ardelene. În această a doua generație s-au manifestat marile spirite prepașoptiste și pașoptiste ardelene, corespunzând
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
zirconiu. A efectuat cercetări în domeniul sistemelor metalo-ceramice, rezultatele fiind aplicate atât în industria aerospațiala cât și în domeniul oxizilor superconductori. La inițiativa să a fost creată o școală de cercetări interdisciplinare, la care au participat, sub conducerea să, mari cercetători din Franța, Germania, S.U.A și Japonia. A publicat peste 500 de lucrări publicate în prestigioase reviste de specialitate ( Phys.Rev. Letters, Phys.Rev B, Nature, J. Phys. Cond. Matter, J. Cryst. Growth...)
Alexandre Revcolevschi () [Corola-website/Science/307402_a_308731]
-
Direcției Organizare Instructaj din D.S.P.A. (dec. 1950 - sept. 1952), comandant al Marinei Militare (20 sept. 1952 - 13 apr. 1954 și 30 martie 1959 - 19 apr. 1961), șef de stat major al Comandamentului Central al Gărzilor Muncitorești (1956 - martie 1959) și cercetător militar principal științific la Secția Istorică din M.St.M (sept. 1966 - mai 1968). A decedat la 20 septembrie 1980 la București.
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
se refereau la manele, ci la muzici de inspirație orientală în general, explicând că eroarea s-a produs prin citarea unor surse intermediare care nu au ținut cont de această diferențiere. În fapt, termenul „manea” nu a fost depistat de cercetător decât în texte de după 1820. Conținutul muzical al manelei din această perioadă nu este cunoscut. Se pare că ea se auzea la curțile domnești și a fost mai apoi preluată de către boieri. Maneaua a fost uitată până la sfârșitul secolului, una
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]