38,404 matches
-
inclusiv în cursul luptelor din 28 - 29 august, de la Odessa, pentru cucerirea cotei 80, când căzuse în luptă chiar fratele său, colonelul Dumitru Orășanu, comandantul Regimentului 29 Infanterie. Mareșalul Antonescu, conducătorul statului, a aprobat ca să se ridice comanda generalului Orășanu, comandantul Diviziei 8 Infanterie, cu începere din ziua de 1 septembrie 1941 motivând că: "În acțiunea din zilele de 27, 28 și 29 august 1941, în care generalul Orășanu a condus acțiunea Diviziei 8, a dovedit continuu: lipsa de pregătire profesională
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
Emanoil Dumitru Bârzotescu (n. 20 octombrie 1888, Micești, Județul Argeș - d.3 iulie 1968, Pitești) a fost un general (general-maior) român, care a luptat în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, fiind avansat după august 1944 comandant al Corpului VII Armată și Corpului VI Teritorial Cluj, apoi acuzat și condamnat de către comuniști. Tânărul Bârzotescu s-a interesat devreme pentru militărie și a fost participant la Războiul Balcanic (1913), apoi la Primul Război Mondial (1916-1918) ca ofițer. Pe
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
acuzat și condamnat de către comuniști. Tânărul Bârzotescu s-a interesat devreme pentru militărie și a fost participant la Războiul Balcanic (1913), apoi la Primul Război Mondial (1916-1918) ca ofițer. Pe 1 ianuarie 1940 Bârzotescu a devenit general de brigadă și comandantul Diviziei 1 Infanterie al Corpului VI cu reședința la [[Timișoara]]. Acolo, pe 8 Mai 1941, autoritățile militare române din Timișoara au primit primul lot de 800 de prizonieri de origine etnică română din fosta armată iugoslavă, conform înțelegerii cu misiunea
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
a aclamat îndelung și pe generalul care se afla în balconul Comandamentului, încadrat de un grup de ofițeri superiori de la Corpul de Armată, Divizie și Tribunalul Militar. Au urmat vizite ale autorităților în tabere. Duminică, 18 mai, generalii [[Corneliu Dragalina]], comandantul Corpului VI de Armată, împreună cu Emanoil și preotul Adam Fiștea, reprezentantul autorizat al românilor din Banatul de Vest, au fost la [[Remetea Mică, Timiș|Remetea]] și [[Ghiroda]], împreună cu artiștii de la [[Teatrul Național din Timișoara|Teatrul National]] și [[Opera Română]]. După
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
artilerie [[Ioan Mihăescu]], iar la 9 mai, din causa intervenției comandaturii a corpului nr. 11 german, prin generalul [[Constantin Panaitiu]]. După 23 august 1944 Generalul Bârzotescu a fost trecut în rezervă, dar rechemat scurt timp după acea, numit general-maior și comandant al Corpului VII Armată și Corpului VI Teritorial Cluj. A fost arestat însă aprilie 1946 la [[Sibiu]] (în urma unui denunț) și anchetat, incepand la 20 septembrie 1947 până în noiembrie al anului, la Ministerul de Interne în procesul înscenat lui [[Iuliu
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
Bourbon. Tratatul de la Paris de la 30 mai 1814 reduce Franța la frontierele din 1792. După dezastruoasa retragere din Rusia, resturile "Marii Armate" reușesc să treacă fluviul Niemen pe 13 decembrie, urmăriți de o armată rusă superioară numeric dar la fel de epuizată. Comandanții francezii și mai ales comandantul armatei, Mareșalul Murat nu reușesc să reorganizeze trupele pentru a reconstitui o forță militară viabilă, astfel că, neamenințată, Prusia se pregătește de război și se alătură Coaliției. Campania se desfășoară în Saxonia, debutând pe 28
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
30 mai 1814 reduce Franța la frontierele din 1792. După dezastruoasa retragere din Rusia, resturile "Marii Armate" reușesc să treacă fluviul Niemen pe 13 decembrie, urmăriți de o armată rusă superioară numeric dar la fel de epuizată. Comandanții francezii și mai ales comandantul armatei, Mareșalul Murat nu reușesc să reorganizeze trupele pentru a reconstitui o forță militară viabilă, astfel că, neamenințată, Prusia se pregătește de război și se alătură Coaliției. Campania se desfășoară în Saxonia, debutând pe 28 aprilie 1813 la Saale și
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
pentru a reconstitui o forță militară viabilă, astfel că, neamenințată, Prusia se pregătește de război și se alătură Coaliției. Campania se desfășoară în Saxonia, debutând pe 28 aprilie 1813 la Saale și apoi la Weissenfels, în urma căreia Mareșalul francez Bessières, comandant al cavaleriei, este ucis de o ghiulea. Urmează, pe 2 mai, o victorie franceză importantă la Lützen, care însă nu poate fi exploatată, din lipsă de cavalerie. Lipsa cailor, consecință a dezastrului din Rusia, va marca profund soarta acestei campanii
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Britanice, al patrulea fiu al Regelui George al III-lea și tatăl Reginei Victoria. Prințul Eduard a fost numit Duce de Kent și Strathearn și Conte de Dublin în 23 aprilie 1799 și, câteva săptămâni mai târziu, numit General și comandant-șef al forțelor Britanice în America de Nord; în 23 martie a fost numit Guvernator al Gibraltarului, funcție pe care a deținut-o nominal până la moarte. Ducele de Kent a fost numit Mareșal al Forțelor 3 Septembrie 1805. El a fost primul
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
Pe 24 aprilie 1799, a fost numit Duce de Kent și Strathearn și Conte de Dublin, a primit mulțumirile parlamentului și un venit de 12,000 £ și a fost mai târziu, în mai, avansat la gradul de general și numit Comandant-șef al Forțelor Britanice în America de Nord. A primit permisiunea parinților săi pe 22 iulie 1799 și a plecat cu vaporul la Halifax. A părăsit Halifax doar 12 luni mai târziu și a ajuns în Anglia pe 31 august 1800 unde
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
ordin expres de la guvern de a restaura disciplina printre trupele bete, dar disciplina sa aspră a provocat dezastru iscând o răscoală printre soldați în regimentul său și al 25-lea Regiment, în Ajunul Crăciunului 1802. Ducele de York, pe atunci Comandant șef al Forțelor, l-a chemat înapoi în mai 1803 după primirea rapoartelor privind răscoala, dar în ciuda ordinului său direct a refuzat să se întoarcă în Anglia până la sosirea noului succesor. I s-a refuzat permisiunea de a se întoarce
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
și Alexandru Flondor, fiind singurii din familia Flondor care au primit acest titlu. După ocuparea Cernăuțiului de către cazacii generalului Dmitri Grigorievici Pavlov (în septembrie 1914), este deportat ca ostatic în imperiul țarist (în Turkestan)și , (în urma unui diferend avut cu comandantul trupelor rusești care ocupaseră Cernăuții), împreună cu Salo von Weisselberger, primarul orașului. În primăvara anului 1916, ca urmare a unui schimb de prizonieri, Nicu se întoarce în țară. Nicu Flondor a fost numit Secretar de Stat pentru afacerile de finanțe în
Nicu Flondor () [Corola-website/Science/315412_a_316741]
-
partea inferioară care era protejată cu un grilaj metalic contra rechinilor. Portelatine și Kientzy au coborât din „Stațiunea adâncă” până la adâncimi de 90...100 m atingâng chiar 110 m. La 8 Iulie a coborât în clădirea principală Simone Cousteau, soția comandantului, devenind prima femeie acvanaut, care a locuit într-o casă submarină. La 13 Iulie Falco și Vanoni însoțiți de Cousteau, sunt primii scafandri care urcă spre suprafață după ce în prealabil au respirat din măști oro-nazale un amestec de 80% oxigen
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
Mughal, „metoda de execuție obișnuită era de a-l avea pe criminal călcat în picioare de un elefant.” Căpitanul de vas Alexander Hamilton, într-o relatare din 1727, a descris cum Shah Jahan, domnitorul Mughalului, a dat ordin ca un comandant militar care greșise cu ceva, să fie dus „la Grădina cu elefanți, unde să fie executat de către un elefant, ceea ce este considerat a fi o moarte rușinoasă și dureroasă”. Împăratul Humayun al Mughalului a dispus executarea unui imam de către un
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
său libertin, îl achiziționează și continuă lucrările după planul original: corpurile centrale sunt terminate, turnul din sud și cele două aripi sunt create. Ultima construcție care a făcut-o Bautru a fost capela, cu ajutorul lui Jules Hardouin Mansart, în memoria comandantului armatei franceze, marchizul Vaubrun, soțul lui Marguerite de Bautru. În 1749, ultima descendentă a lui Guillaume de Bautru este văduvă și fără copii. Ea va vinde castelul lui François Jacques Walsh, fiul căpitanului corsar Philip Walsh, care îl reamenajează: creează
Castelul Serrant () [Corola-website/Science/315478_a_316807]
-
vitejie în războiul dacic și partic și a fost făcut decurion al aceleiași ale de către el (Traian) deoarece l-a capturat pe Decebalus și i-a dus capul la Ranisstorum. A fost lăsat la vatră de către D. Terentius Scaurianus, consular, comandantul noii provincii... (aici piatră e ruptă)" <br>
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
unități militare căzăcești care să intre în compoziția Wehrmachtului și să participe la lupta împotriva Armatei Roșii. Aceste unități militare au fost compuse din membrii ai emigrației albe și din prizonieri de război sovietici. În septembrie 1943, Krasnov era deja comandantul „Direcție generale a trupelor de cazaci” din cadrul „Ministerul Reichului pentru teritoriile ocupate din est” (Reichsministerium für die besetzten Ostgebiete). Krasnov a fost direct implicat în recrutare, antrenarea și formare trupelor de cazaci care au luat parte alături de Wehrmacht la lupta
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
după absolvirea liceului, a dat examen de admitere la Facultatea de Geografie a Universității din Cernăuți, dar nu a reușit să devină student. În același an s-a angajat că seismolog la Institutul Geologic din Ucraina de Vest. Cu acordul comandantului militar al institutului, a urmat un curs pentru conducătorii auto. La acel moment, ansamblul vocal-instrumental Smericika avea nevoie de cântăreți tineri. Talentul său muzical a fost observat de către șeful ansamblului și în toamna anului 1969 a început să cânte în
Nazari Iaremciuk () [Corola-website/Science/317341_a_318670]
-
Berlin-Köpenick și al soției sale, Alexandrine Friederike Bertha Leusenthin (1823-1903) din Prusia Răsăriteană. Gronau intră în 1869 în armata prusacă, între anii 1880 - 1882 lucrând la comandamentul general. În anul 1894 este avansat locotenent major, iar în 1903 este numit comandant a diviziei de armată nr.1. În anul 1908 a fost avansat la gradul de "General-Feldzeugmeister", echivalentul pentru artilerie al gradului de general de infanterie. Pentru meritele sale militare, Gronau va primi la 16 iunie 1913, la Berlin, titlul nobiliar
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
de "General-Feldzeugmeister", echivalentul pentru artilerie al gradului de general de infanterie. Pentru meritele sale militare, Gronau va primi la 16 iunie 1913, la Berlin, titlul nobiliar «von Gronau». La izbucnirea primului război mondial, va fi readus din rezervă, fiind numit comandantul Corpului de Rezervă nr.4, cu care ia parte la Prima bătălie de pe Marna. În septembrie 1915 devine comandantul suprem al Corpului de Rezervă XLI, fiind trimis pe Frontul de răsărit. Din 5 august 1916 până la 31 decembrie 1917 este
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
16 iunie 1913, la Berlin, titlul nobiliar «von Gronau». La izbucnirea primului război mondial, va fi readus din rezervă, fiind numit comandantul Corpului de Rezervă nr.4, cu care ia parte la Prima bătălie de pe Marna. În septembrie 1915 devine comandantul suprem al Corpului de Rezervă XLI, fiind trimis pe Frontul de răsărit. Din 5 august 1916 până la 31 decembrie 1917 este comandantul suprem al corpului de armată G (care îi poartă numele) iar în februarie 1919 va trece în rezervă
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
Corpului de Rezervă nr.4, cu care ia parte la Prima bătălie de pe Marna. În septembrie 1915 devine comandantul suprem al Corpului de Rezervă XLI, fiind trimis pe Frontul de răsărit. Din 5 august 1916 până la 31 decembrie 1917 este comandantul suprem al corpului de armată G (care îi poartă numele) iar în februarie 1919 va trece în rezervă. se căsătorește la data de 23 februarie 1890 in Granow cu Luise Gerischer, cu care va avea trei fii, fiul cel mai
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
lupta pentru controlul drumurilor principale pentru a încerca să obțină un avantaj față de adversar. Un alt aspect de reținut este ca, desi ambele părți au fost pregătite în lunile înainte de meci, alegerea amplasamentului a fost o decizie luată repede de comandantul uneia dintre părțile implicate, Ishida Mitsunari, căutând cea mai bună poziție a sa elemente. În mod ironic, același tip de locul unde s-ar juca împotriva lui în momentul în care unele dintre lațurile sale aliații schimbare . Hideyoshi a fost
Bătălia de la Sekigahara () [Corola-website/Science/317351_a_318680]
-
în traducere „dispuși să ajute”) nu s-au aflat niciodată sub comanda sau controlul vreunui comandat rus. Ei s-au aflat tot timpul sub comanda unor ofițeri germani, îndeplinind inițial sarcini auxiliare, nu de luptă. După o vreme, unii dintre comandanții germani au format din rândul acestor voluntari mici unități înarmate, folosite la început pentru combaterea partizanilor sovietici. Adolf Hitler a permis ca ideea existenței Armatei Ruse de Eliberare să fie folosită pentru propagandă, dar nu a permis să se formeze
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
situația tuturor forțelor antisovietice a devenit complicată. La 12 septembrie, Armata a 2-a germană a retras trupe de pe front pentru a face față rebeliunilor și dezertărilor din cadrul unităților de "Hiwis". După e serie de revolte și mai multe dezertări , comandanții germani au decis în septembrie 1942 că gradul de încredere în aceste unități a scăzut foarte mult. În octombrie 1943 comandantul Armatei a 8-a afirma cu tristețe că est-europenii nu mai sunt de încredere . Cu puțin timp înainte fuseseră
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]