37,224 matches
-
București, Slavici fiind unul dintre membri, considerat de Maiorescu "cel mai capabil scriitor al întregii Junimi". În același an a finalizat piesa "Bogdan Vodă", dar Negruzzi refuză să o publice cu toate insistențele lui Maiorescu. În această perioadă la București proza sa epică este influențată de lumea meseriașilor, scriind astfel schița "Ac și ață", nuvelele " O viață pierdută" și "Norocul". În anul 1877 Titu Maiorescu preia direcția ziarului "Timpul" și Slavici i se alătură în redacție în speranța că va schimba
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
sub condeiul lui Eminescu, și "Românul", sub semnătura lui Nicolae Xenopol, cât și în revistele ardelene "Familia" din Oradea, "Biserica și școala" din Arad, "Gazeta de Transilvania" din Brașov. Nuvelele sale sunt traduse de Mite Kremnitz într-o colecție de proză românească, iar astfel Slavici devine cel dintâi dintre marii scriitori ai "Junimii" care se afirma în deplinătatea valorii sale, precum afirma Titu Maiorescu în articolul "Literatura română și străinătatea". Creangă, inspirat de nuvela "Budulea Taichii", se apucă să-și scrie
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
autenticitate, arâtând cea mai puternică și sigură străbatere în sufletele omenești, cumpănite, încete, cu multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înțelepte" ... Comedia aduce în literatura română lumea țăranilor transilvăneni văzuți de Slavici, fără idilismul dulceag sau romantismul tenebros al prozei epice apărute până atunci în foile ardelene. Comedia "Toane sau Vorbe de clacă", apărută în 1875, este o farsă fără o valoare deosebită, asemeni comediei "Polipul unchiului", în care procedeele comice sunt comune, precum denominarea personajelor (Frecățel, madam Clevețică), dar
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Basm scris la sfârșitul anului 1870. "Zâna Zorilor" a fost citită la Junimea în aceași seară cu "Ileana Cosânzeana" a lui Miron Pompiliu, iar ambele povești au fost apreciate drept "încântătoare". Slavici s-a remarcat, însă, în literatura română în proză prin nuvelele sale, pe care a început să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cele mai reușite nuvele ale sale sunt "Popa Tanda" (1873), "Scormon" (1875), "La crucea din sat" (1876), "Gura satului" (1878), "Budulea Taichii" (1880), "Moara cu
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
și nehotărât și neputând trece peste convențiile sociale spre a o lua în căsătorie pe Simina, Iorgovan se sinucide. Apariția volumului "Novele din popor", în anul 1881, a fost bine recepționată și a fost considerată un moment decisiv în consolidarea prozei realiste în literatura română. Nicolae Xenopol aprecia că Slavici "a făcut un pas mai departe" și că în proza lui intri "într-o lume pe care puțini au cunoscut-o până acum, într-o lume deosebită de toate celelalte, într-
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Apariția volumului "Novele din popor", în anul 1881, a fost bine recepționată și a fost considerată un moment decisiv în consolidarea prozei realiste în literatura română. Nicolae Xenopol aprecia că Slavici "a făcut un pas mai departe" și că în proza lui intri "într-o lume pe care puțini au cunoscut-o până acum, într-o lume deosebită de toate celelalte, într-o lume în sfârșit despre care poți cu drept zice: aceștia sunt țăranii români." Eminescu a accentuat aceași idee
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
fantasy de vârf". În general, "Eragon" a avut parte de recenzii pozitive, deși a fost criticat pentru natura sa "derivată". Liz Rosenberg de la "The New York Times Book Review" a criticat "clișeele descriptive" din "Eragon", precum și "dialogurile din filmele de mâna a doua ", proza "ciudată, de gașcă" și intriga care "se împiedică și se abia se târăște mai departe, cuprinde erori de logică, uită personaje și le readuce în prim-plan pe neașteptate, sau le inventează în ultima clipă ". Cu toate acestea, ea își
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
românești pentru străinătate, publicată în patru limbi de circulație de către Centrala Editorială. Publică studii, eseuri, cronici literare, recenzii și traduceri în România literară, Steaua, Convorbiri literare, Vatra, Luceafărul, Viața Românească, Astra, ș.a. În 1980 debutează editorial cu o antologie de proză fantastică americană la Editura Albatros. Urmează alte traduceri din literatura americană, însoțite de studii introductive și aparat critic, fiind aleasă ca membră a Uniunii Scriitorilor în 1986. În toamna anului 1989 publică volumul intitulat „Scenarii și limbaje poetice”, care inaugurează
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
cu referire specială la tratatele De Civitate Dei, De Doctrina Christiana, De Trinitate și Enchiridion" de Marius David Cruceru; îndrumător: prof. dr. Lucia Wald 2004, ianuarie — Universitatea din Iași: membru al comisiei de doctorat pentru susținerea tezei "Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler" de Lidia Ciocoiu (Bodea); îndrumător: prof dr. D. Irimia. 2004 — Membru în corpul de experți-evaluatori ai CNCSIS, pentru domeniile lingvistică și limba română. 2003, măi — Universitatea din Craiova: membru al comisiei de concurs pentru ocuparea postului de
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Își slujește cu pasiune și credință profesia până în ultimele zile ale vieții. Realizează emisiuni și transmisiuni speciale despre comunitățile românești din Regiunea Cernăuți (Ucraina), Muntele Athos și Atena (Grecia), Moscova (Federația Rusă) și din Republica Moldova. A scris 9 volume de proză, reportaj și poezie și s-a îngrijit de apariția în primă ediție a 8 volume din opera arhimandritului Dionisie Udișteanu. Volumul de poezii "Libertatea visului" a apărut postmortem, la 24 martie, 2008 la împlinirea a 55 de ani de la nașterea
Mircea Motrici () [Corola-website/Science/311157_a_312486]
-
îndepărtat și dispuse, cu detașare, pe un portativ imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are impregnată în suflet „o vigoare și o asprime primitivă”, iar perseverența
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
se regăsesc în mare parte și în "Edda" lui Snorri Sturluson, această culegere a primit și ea, în mod eronat, numele de "Edda". Începând cu secolul al XVII-lea, "Edda" lui Snorri a ajuns să fie cunoscută drept "Edda în proză", în timp ce textele cuprinse în "Codex Regius" au fost numite "Edda în versuri" sau "Cântecele eddice ale zeilor" respectiv "Cântecele eddice ale eroilor". În mod hazardat, episcopul islandez Brynjólfur Sveinsson (1605-1675) a atribuit textele din "Codex Regius" preotului și poetului Sæmundr
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
UNESCO ca Patrimoniu Mondial al Umanității și cea msai mare parte a acestor situri au un caracter artistic-monumental). În ceea ce privește caracteristicile culturale tipice italiene, se observă în literatură prevalența comediei aupra tragediei și cel puțin până în secolul XIX a liricii asupra prozei. Tipică este Commedia dell'arte cu trăsăturile sale, farse și înțepături (care provin din "italum acetum") și tipizarea personajelor de multe ori în măști. Prevalența liricii a fost legată de un presupus "sentimentalism italian", în special de caracterul scăzut de
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
română (Tudor Vianu, Eugeniu Speranția, Petru Comarnescu etc.) Totodată studiază pianul cu George Ciolac și teoria muzicală cu Marțian Negrea. Din toamna anului 1938 preia cronica muzicală la săptămânalul "Țară Nouă", la "Pagini literare" unde îi apar 17 poeme în proză. Susține mici recitaluri de pian, comentate, la Conservator și în sala Colegiului Academic Universitar. În 1939 publică două lucrări în "Analele Academiei de Știință" și ține prima conferință științifică publică, la Institutul de Biologie, la invitația profesorului Emil Racoviță. În urma
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
20 noiembrie 1920, cu mici întreruperi, a funcționat ca profesor în mai multe școli catolice, apoi, exercită câteva profesii temporare: ziarist, contabil, comis voiajor, angajat la pompe funebre și organist. Din martie 1921 se dedică, în principal, scrisului (critică, publicistică, proză, scenariu) fiind, printre altele, editor la revista "Sport im Bild". La 1 februarie 1927 se retrage împreună cu soția sa, Ilse Jutta, din biserica catolică. Este preocupat de literatură și filosofie, fiind atras de concepțiile lui Nietzsche. În 1920 publică primul
Erich Maria Remarque () [Corola-website/Science/311478_a_312807]
-
1880 apăruse în "Literatorul" articolul intitulat “Despre logica poeziei”, în care erau formulate idei care anticipau anumite judecăți ale lui Mallarmé. Nu numai că se făceau apropieri între poezie și muzică, dar se releva deosebirea de structură dintre poezie și proză. Poezia - accentua Macedonski - își are logica ei particulară, deosebită de logica prozei: ”Logica poeziei e, dacă ne putem exprima astfel, nelogică la modul sublim”. Întrucât tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”. Un
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
formulate idei care anticipau anumite judecăți ale lui Mallarmé. Nu numai că se făceau apropieri între poezie și muzică, dar se releva deosebirea de structură dintre poezie și proză. Poezia - accentua Macedonski - își are logica ei particulară, deosebită de logica prozei: ”Logica poeziei e, dacă ne putem exprima astfel, nelogică la modul sublim”. Întrucât tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”. Un adevărat manifest presimbolist, apărut în “Literatorul” din 15 iunie 1892, este "Poezia
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
să-și manifeste pasiunea pentru filosofie și pictură. Dealtfel, el și-a expus picturile în 1904, fără prea mare succes. În 1901 începe călătoria sa prin Europa, cu un scurt răgaz la Paris, unde începe să lucreze la culegerea de proză "Spiritele rebele". Este excomunicat din cadrul comunității creștine maronite din care făcea parte, datorită convingerilor sale religioase prea flexibile, poziției împăciuitoare față de religiile creștină și musulmană. În 1903 se stabilește din nou la Boston. Între 1902 și 1903 își pierde mama
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
constituit un adevărat nucleu cultural și național, un cadru de manifestare a talentelor și de păstrare a spiritualității emigrației arabe din Statele Unite, a cărei mare speranță era eliberarea țărilor arabe de sub stăpânirea otomană. În același an îi apare culegerea de proză "Furtunile" și în 1923 publică eseul "Profetul". Djubran s-a stins din viață în la New York pe 10 aprilie 1931, bolnav de ciroză și tuberculoză. Rămășițele sale pământești sunt trimise la Beirut, la 21 august și înmormântate în satul Bisharri
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
traducător, critic și eseist. A fost considerat promotor al realismului social în literatura chineză, prin nuvelele sale de atitudine critică față de moravurile societății contemporane și povestiri satirice cu caracter antifeudal, în care folosește limbajul cotidian. A scris și poeme în proză și scrieri autobiografice.
Lu Xun () [Corola-website/Science/312455_a_313784]
-
(n. 13 februarie 1951 în Sălcuța, Dolj este un scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debut editorial: 1975, la Editura „Scrisul Românesc” din Craiova. A publicat, de asemenea, articole și proze în nenumărate reviste, antologii și almanahuri, a fost în conducerea revistelor „Meridian” și „Exploziv Magazin”, ani de zile a colaborat la Radio Craiova, Radio București etc. În prezent, are în curs de apariție un Jurnal de scriitor sub dictatură, VIAȚA
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
lumea, ci invers: lumea realului imită opera literară”. Îmi place să cred că povestirile și romanele lui Jean Băileșteanu creează o lume verosimilă, adeverind că „veșnicia s-a născut la sat”." (Prefață la romanul Sfântul drac sau Judecata de... acum). („Proza scurtă din nou în atenție”, Steaua, 1977); "„...Agitat și mereu însetat de cunoaștere, curios și vivace, țăranul în cărțile lui Jean Băileșteanu se găsește în centrul unui scăpărător spectacol verbal. Autorul înregistrează cu maximă fidelitate valorile expresive ale vorbirii, compunând
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
centrul unui scăpărător spectacol verbal. Autorul înregistrează cu maximă fidelitate valorile expresive ale vorbirii, compunând caleidoscopic, din datele realului imediat și din recuperarea tradiției, o umanitatea savuroasă și autentică”" („Clasici și contemporani”, Scrisul Românesc, 1987); (Mitografia unui loc, Ramuri, 1988); (Proza românească între milenii, 2000) În această lume vine vestea mununilor lui Petrache Lupu din Maglavit. Cu excepția lui moș Pârvu, sătenii intră în psihoză - combinație de spaimă și speranță. Se face pelerinaj la locul cu pricina, o înscenare (...) aranjată de politicieni
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din Iași", "Revista de filosofie", "Revista generală a învățământului", "Convorbiri literare", "Junimea literară", "Îndreptar", "Preocupări literare", "Revue internationale de sociologie" și în altele. Debutează cu versuri, în revista "Vieața nouă" în 1918. Colaborează cu versuri și proză în revistele "Orizonturi noi", "Sburătorul", "Năzuința", "Cuvântul liber", "Adevărul literar și artistic", "Flacăra", "Viața literară" și în altele Eugen Lovinescu remarcă lirismul primăvăratic și direct, exprimat în versuri ușor romantice, ușor declamatorii, amabile și spontane din poezia lui . Victor Durnea
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate. Sunt excluse orice depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. Se constată fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile cugetării. Narly poate fi revendicat de curentele tradiționaliste. În proza lui, impresionalismul poetic pare mai modern.
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]