36,395 matches
-
registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre cei mai avizați și mai sensibili comentatori. Textele trădează mai întâi pe degustătorul subțire. Într-o a doua instanță, plăcerea ingenuă a lecturii se convertește în luciditate analitică. Dincolo de diversitatea universurilor poetice cărora li se schițează anatomia - Ileana Mălăncioiu și Dan Laurențiu, Ștefan Aug. Doinaș, A.E. Baconsky și Victoria Ana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Dumnezeu, zicând: Celui ce s-a născut în peșteră.” Cunoscute până în prezent în douăzeci și cinci de manuscrise slavone copiate în țară și în străinătate, din secolul al XV-lea până în al XVII-lea, acestea au fost incluse în cărți tipărite, mai întâi în Sbornicul lui Bozidar Vuković, apărut la Veneția, în 1536, și reprodus de Coresi la Sas-Sebeș în 1580, apoi în culegeri de cântări bisericești și ca anexe la Psaltiri, între care cele de la Vilnius (1586) și Kiev (1624, șase ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
de a alege papi. În capitolele 36 și 37 ale celei de-a treia cărți, Cusanus analizează procedurile de vot. Aceste capitole se referă, mai degrabă, la alegerea împăratului Imperiului Roman mai degrabă decât la alegerea papei. Cusanus discută mai întâi despre nevoia de a preveni comportamentul strategic, apoi își descrie procedura de vot. În ceea ce privește legătura dintre Lull și Cusanus, același autor notează: „Prima întrebare este: câte dintre lucrările lui Lull erau cunoscute de Cusanus? «De Arte Electionis» a fost, și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
au preferințe neseparabile. Dacă acesta este cazul, atunci paradoxul Gibbard reapare. (vezi demonstrația teoremei de imposibilitate Gibbard). Demonstrație [t.3.5.3*]. Să luăm extensia cazului prude vs. lewd. Trebuie verificat dacă preferințele lui prude și lewd sunt separabile. Mai întâi trebuie să determinăm x variantele pentru prude și lewd. 2 (1,0)a este o x variantă a lui 1(1,1)a și 4 (0,0)a este o x variantă a lui 3 (0,1)a ambele grupe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o caracteristică mai puțin evidentă: x aspectele perechilor de pe care se aplică procedura paretiană (cele în care avem unanimitate) sunt incoerente cu x aspectele din decisivitatea(tățile) libertariană(e). Voi explica această idee folosind cazul prude vs. lewd (original). Mai întâi alternativele: x (1,0) - prude citește cartea și lewd nu o citește, y (0,1) - prude nu citește cartea și lewd o citește, și z (0,0) - prude nu citește cartea și lewd nu o citește. Presupunem că prude preferă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
iar lewd preferă în sfera sa personală pe 1 lui 0; în sfera publică (adică în ceea ce privește alternativele care nu se află în sfera personală a nimănui) prude preferă pe 1 lui 0 și lewd pe 0 lui 1. Așadar, mai întâi, prude preferă 0 lui 1 apoi, pe 1 lui 0 și invers, lewd preferă mai întâi pe 1 lui 0, apoi, pe 0 lui 1. Acesta este motivul inconsistenței dintre condiția libertariană, cea Pareto și raționalitatea socială atunci când domeniul funcției
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a exprimă 0 1lP . Se poate observa aceeași inconsistență între preferința paretiană și cele libertariene. [e.6.1.5.2*]: În cazul alegerii cantității de muncă, lucrurile sunt ușor diferite din cauza apariției unei a treia strategii. Mai clar. Discutăm mai întâi decisivitățile libertariene. Descompunem în i-variante pentru 2 3( , )iD a a , raportându-ne la ierarhia lui i: 2 3i i ia Pa , adică 1 0iP , apoi în j-variante pentru 1 4( , )iD a a raportându-ne la ierarhia lui
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
5.1*]: Există o FDS care îndeplinește condițiile U, *L și Pam. Demonstrație [t.6.1.5.1*]. Arătăm că, în toate cazurile în care se poate identifica paradoxul lui Sen, avem preferințe care nu sunt libertariene disjunct-monotone. Luăm, mai întâi, cazul în care există două strategii posibile, cel al lui prude vs. lewd (extins). Indivizilor sunt unanime (așadar, din perechea pe care se aplică procedura paretiană) 2 3i i ia Pa , adică 1 0iP . Dar, din Pldm, dacă 0 1pP
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rata rezecabilității este de numai 5%, iar în alte studii se consideră că un titru >300 UI/ ml este un criteriu de nerezecabilitate [161,166]. S-a propus ca la pacienții cu un titru >130 UI/ ml să se efectueze întâi o laparoscopie de stadializare, înainte de a hotărî intervenția chirurgicală de rezecție, indiferent de rezultatele explorărilor imagistice [167]. Prin analogie cu evaluarea răspunsului tumorilor solide la chimioși radioterapie pe baza criteriilor RECIST (Response Evalution Criteria in Solid Tumors) [168], care au
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
etc. sunt deopotrivă acceptate pentru că au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bună-rea, este a mea; limba în care am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întâi sunt ai mei. Tot ce este „al meu“ este cel mai aproape de mine și de aceea acordul cu tot ce-mi aparține în chip intim este îndeobște total. Identificarea cu setul de limite al fondului intim-străin se face în mod
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
existenței unor posibilități variate, a căror realizare depinde numai de mine - pe conștiința existenței posibilităților mele. Libertatea este putința de a alege între mai multe posibilități ale mele. Ceea ce înseamnă că, pentru a putea alege, eu trebuie să trec mai întâi în revistă posibilitățile dintre care pot alege. Inventarul posibilităților, care este premisa putinței de a alege și condiția ei, este limita pe care o implică libertatea gravitațională și care o însoțește prin însăși esența ei; pentru că inventarul posibilităților înlăuntrul cărora
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine un instinct negociabil la nivelul libertății. În frică survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este condiționat în mine și necondiționarea mea. În chip real și ferm eu sunt mai întâi condiționat: de faptul de a fi, de conștiința acestui fapt, de finitudinea mea. Fiind condiționat astfel, eu sunt, desigur, condiționat și de libertatea mea. Dar spre deosebire de celelalte condiționări, libertatea este condiționarea care mă face să-mi obțin necondiționarea; ea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
necondiționare, așa cum celelalte condiționări se manifestă în chip spontan drept condiționări. Ea poate foarte bine să nu se manifeste. În acest sens, omul nu este liber „de la natură“; libertatea este în el simplă posibilitate, ca libertate reală ea trebuind mai întâi să fie cucerită. De-abia când e cucerită și devine reală libertatea este afirmare a necondiționării mele. Dar cucerirea libertății se face în dialog cu frica. Pentru că în frică se adună întreaga noastră condiționare sau, mai precis, pentru că în frică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întâi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încâlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă „nehotărâte“, să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
combaterea limitelor exterioare impuse, ci în primul rând în cel al disputei cu limitele pe care ni le-a impus natura din noi și care reprezintă lupta de-o viață a fiecăruia cu el însuși. Libertatea unui individ este mai întâi rezultatul dialogului cu propriile lui limite interioare, capacitatea lui de a trăi în destin sau într-o maladie de destin. Gradul de libertate al unei comunități depinde de capitalul de destin sau de maladii de destin acumulat în istoria ei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-l poate da decât iubirea de sine. Nici o aventură a libertății nu este de imaginat fără această prealabilă evaluare a hotarului ce-mi aparține. Orice iubire adevărată și orice faptă a libertății începe ca iubire a limitei proprii. Trebuie mai întâi să „mă plac“ pentru a mă suporta ca personaj principal al propriei vieți și pentru a face din mine subiectul libertății mele. Fără această împăcare cu sine, fără această cunoaștere și acceptare de sine, orice preluare în proiect rămâne crispată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
crispată. Cel care nu se simte bine între hotarele proprii nu și le poate deschide pentru a-l primi între ele pe altul și nici, primindu-l, nu-l poate face pe cel primit să se simtă bine. Trebuie mai întâi să existe un amour propre pentru ca iubirea de altul, un amour „impropre“, să fie cu putință. Iubirea de sine stă la baza oricărei preluări pozitive în proiect. Iubirea de sine este premisa libertății. Cu toate acestea, iubirea de sine, care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui „a fi“ ca „a fi singur“ și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS 2. Din nou despre însoțirea mâinilor (dialog între eu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
despart, abia atunci aflăm cât de necuprins cu mintea este vizita unui zeu în viața unui om. A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) Legea, frica de destin și destinul colectiv Faptul de a hotărî în privința multora (a tuturor) este mai întâi rezultatul delegării libertății: eu și ceilalți asemenea mie am hotărât ca „altcineva“ să hotărască pentru noi. Delegarea libertății este deci un act liber. Atâta vreme cât eu pot hotărî în privința mea, nimeni nu poate hotărî în locul meu decât dacă eu hotărăsc acest
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai hotărî pentru noi?“ Ori de câte ori se ivește cel dispus să hotărască pentru mulți și toți din exces de libertate, el este precedat de cei dispuși să se supună din frica de destin. Aceștia îl creează pe primul. Este nevoie mai întâi să apară vidul hotărârii proprii pentru ca el să poată fi umplut de înclinația altcuiva de a decide în exces. E nevoie ca frica de destin a celor mulți să se întâlnească în chip armonios cu excesul de libertate al celor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
A iubi libertatea“ nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca indivizii și popoarele să se ridice împotriva celor care le-au răpit libertatea. Pentru ca acest sens al iubirii de libertate să fie cu putință, trebuie mai întâi să existe iubirea de libertate: eu pot să mă mut, cu hotarele mele, în ceva care nu are hotare; eu pot să mă mut în ceva vag. Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă transpun în calitatea de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. Anexe SEMANTISMELE RADICALULUI *PER ȘI COMPLEXUL PERATOLOGIC În limbile indo-europene în general și în cea greacă în special, radicalul *perdeține un loc extrem de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o operațiune legată nemijlocit de traversarea mării, era o desfacere a mărfii „pe țărmul celălalt“. Să examinăm, în primă instanță, câteva familii de cuvinte create pe radicalul *perși născute în nemijlocită legătură cu marele semantism al deplasării maritime. Iată, mai întâi, grupul care dezvoltă un semantism al limitei. Substantivul peras (hom.: peirar, posthom.: peiras) înseamnă „capăt“, „limită“, „extremitate“; verbele denominative sunt peratoo, „a limita“, la pasiv (peratoomai) însemnând, desigur, „a lua sfârșit“, „a se termina“, și peraino, „a împlini, a duce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
rezonanță în idee, care nu a fost pusă până acum în valoare? Și în ce măsură acest lucru ne va da dreptul să vorbim despre o adevărată aură metafizică a complexului peratologic și, în cele din urmă, despre o peratologie? Limita, mai întâi. Eminența ei ontologică este atât de mare, încât putem spune că inexistența limitei exclude nu numai orice discurs ontologic, ci însăși existența ființei ca atare. Limita este un principiu de organizare care explică deopotrivă identitatea lucrurilor și existența oricărui univers
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai cu seamă celor ce produc unelte, vase și podoabe“<ref id=”1”>Ibid., p. 12.</ref>. Acesta este prin excelență domeniul lui techne. Aici mai mult ca oriunde devine clar raportul dintre prealabil și secvent, dintre ceea ce este mai întâi gândit, imaginat, proiectat și ceea ce apoi este înfăptuit, realizat. Sub raza lui techne și deci a zeiței Atena cad toți cei care operează trecerea de la invizibilul formei cunoscute și imaginate în prealabil la realizarea ei. Sub raza lui techne cade
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]