36,774 matches
-
Slastenenko (1955-1956), care a descris 189 de specii. Datele cu privire la biodiversitatea speciilor de pești din Marea Neagră pot fi găsite și în lucrările lui Berg (1949), Rass (1949, 1965), Svetovidov (1964) și Vasileva (2007). Svetovidov (1964) a descris 150 specii de pești marini și diadromi (care întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci și invers) în apele Mării Negre. Vasileva (2007) a descris 176 specii de pești în Marea Neagră. În România ihtiofauna Mării Negre este studiată de Antipa, Borcea, Bănărescu, Oțel etc. Grigore
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
Rass (1949, 1965), Svetovidov (1964) și Vasileva (2007). Svetovidov (1964) a descris 150 specii de pești marini și diadromi (care întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci și invers) în apele Mării Negre. Vasileva (2007) a descris 176 specii de pești în Marea Neagră. În România ihtiofauna Mării Negre este studiată de Antipa, Borcea, Bănărescu, Oțel etc. Grigore Antipa semnalează șipul ("Acipenser sturio") pentru prima oară în Marea Neagră, iar în 1941 publică prima lucrare monografică monumentală asupra Mării Negre intitulată "Marea Neagră și ihtiologia ei
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
intitulată "Marea Neagră și ihtiologia ei". Între 1926 și 1937, Ioan Borcea, profesor la Universitatea din Iași și fondatorul Stațiunii zoologice marine de la Agigea (1926), are o susținută activitate ihtiologică; cercetările sale se referă la biologia și migrațiunile principalelor specii de pești din Marea Neagră, la clupeide, mugilide, gobiide, bleniide și labride. Printre monografiile lui Ioan Borcea se remarcă: "Observations sur la faune des lacs Razelm" (1926); "Fauna Mării Negre pe litoralul Dobrogei" (1928); "Observations sur les poissons migrateurs dans les eaus roumaines de la
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
Mer Noire et particulierement des eaux roumaines" (1934); "Les clupeides de la region littorale roumaine de la Mer Noire des eaux interieurs" (1936). În 1952 iese de sub tipar renumitul „Tratat de ichtiologie” a lui Sergiu Cărăușu, în care sunt descrise speciile de pești din România, cuprinzând și cele din Marea Neagră. În 1964 apare monografia lui Petru Bănărescu „Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși)”, iar în 1969 „Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
iese de sub tipar renumitul „Tratat de ichtiologie” a lui Sergiu Cărăușu, în care sunt descrise speciile de pești din România, cuprinzând și cele din Marea Neagră. În 1964 apare monografia lui Petru Bănărescu „Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși)”, iar în 1969 „Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni)” unde sunt descrise amănunțit toate speciile de pești din România, inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
monografia lui Petru Bănărescu „Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși)”, iar în 1969 „Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni)” unde sunt descrise amănunțit toate speciile de pești din România, inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe și Radu Elena publică în 2008 „Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră”. Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
XII : Fascicula 1: Cyclostomata și Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni)” unde sunt descrise amănunțit toate speciile de pești din România, inclusiv și cele de pe litoralul romînesc al Mării Negre. Radu Gheorghe și Radu Elena publică în 2008 „Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră”. Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN: Toate speciile enumerate mai jos sunt clasificate după originea lor ca native, introduse, invazive și specii accidentale.
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
180 metri pătrați. Datarea lui s-a făcut și cu ajutorul monedelor antice găsite cu acest prilej, cele mai recente dintre ele fiind din timpul domniei împăratului Dioclețian (284-305). Mozaicul este compus din covoare colorate cu imagini amănunțite de mamifere, păsări, pești, plante și corăbii de epocă. Nu conține inscripții, și de aceea se apreciază ca făcea parte nu dintr-un edificiu public, ci dintr-o vilă particulară, poate a unui armator sau comerciant. Mozaicul s-a conservat neobișnuit de bine, excepție
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
le (s) sunt un ordin de pești osoși acantopterigieni de talie mică cu corpul alungit la care înaintea înotătoarei dorsale se găsesc 2-17 țepi (spini) izolați, înotătoarele ventrale așezate puțin înapoia celor pectorale au o radie spinoasă și 0-2 radii articulate divizate și înotătoarea anală este opusă
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
fără solzi, este acoperit cu scuturi (plăci) osoase, mai ales pe flancuri. Au gura mică și protractilă, așezată în vârful unui bot de regulă alungit în formă de tub. Ordinul gasterosteiforme cuprinde 5 familii, 11 genuri și 29 specii de pești răspândite în mările și apele salmastre și dulci din zona temperată a emisferei nordice. Fauna României conține 2 specii actuale, ghidrinul ("Gasterosteus aculeatus") și pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de Techirghiol ("Gasterosteus
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
temperată a emisferei nordice. Fauna României conține 2 specii actuale, ghidrinul ("Gasterosteus aculeatus") și pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de Techirghiol ("Gasterosteus crenobiontus"). Gasterosteiformele fosile se cunosc din cretacicul superior. Gasterosteiformele sunt pești cu o talie mijlocie și au o lungime de 3-18 cm. Corpul este fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate ramificate, se găsesc 2 până la 17 țepi izolați, mobili și liberi
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
piesă osoasă de membrană, numită de diverși autori: ectocoracoid, interclavicular sau infraclavicular. Între cleitru și claviculă există un orificiu. Centura pelviană nu este legată direct de cea scapulară (respectiv de cleitru). Vertebrele anterioare au o formă normală. Coastele prezente. Sunt peștii fizocliști. Au 1-5 raze branhiostege. Branhiile sunt mai mult sau mai puțin reduse. Apendicele pilorice lipsesc. Ordinul gasterosteiforme în prezent cuprinde 5 familii ("Aulorhynchidae", "Gasterosteidae", "Hypoptychidae", "Indostomidae" și "Pegasidae"), 11 genuri și 29 specii. În trecut în acest ordin era
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
Peștele ventuză comun (Lepadogaster lepadogaster) este un pește carnivor marin din familia gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos sau nisipos din vecinătatea țărmului, mișcându-se destul de greoi, printre alge. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
Peștele ventuză comun (Lepadogaster lepadogaster) este un pește carnivor marin din familia gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos sau nisipos din vecinătatea țărmului, mișcându-se destul de greoi, printre alge. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră. În România, a fost semnalat
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos sau nisipos din vecinătatea țărmului, mișcându-se destul de greoi, printre alge. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră. În România, a fost semnalat la Agigea. Este un pește mic, având o lungime de până la 8-10 cm. Poate trăi până la 5 ani. Corpul alungit, ușor turtit dorsoventral anterior și lateral posterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul mare și moderat deprimat. Botul turtit și larg, sub forma
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
de culoare galbenă sau albastră tivite cu negru. Pe laturile capului câteva dungi albastre. Înotătoarele mediane (dorsală, anală și caudală) de culoare carmin, tivite cu galben. Se hrănesc cu mici crustacee, gasteropode și moluște bivalve, dar și cu icre de pești și pești mici. Ponta este depusă pe sub pietre în mai-iunie și este alcătuită din pături de câte 200-250 de ouă, dispuse pe un singur rând și păzită de către ambele sexe. Ouăle (icrele) de culoare galben-aurie aderă la substrat și au
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
galbenă sau albastră tivite cu negru. Pe laturile capului câteva dungi albastre. Înotătoarele mediane (dorsală, anală și caudală) de culoare carmin, tivite cu galben. Se hrănesc cu mici crustacee, gasteropode și moluște bivalve, dar și cu icre de pești și pești mici. Ponta este depusă pe sub pietre în mai-iunie și este alcătuită din pături de câte 200-250 de ouă, dispuse pe un singur rând și păzită de către ambele sexe. Ouăle (icrele) de culoare galben-aurie aderă la substrat și au o formă
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
Peștele ventuză Candolle (Lepadogaster candolii) este un pește carnivor marin din familia gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos din zona litorală printre alge, la 1-2 m adâncime. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic (de la insulele Canare până la țărmul
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
Peștele ventuză Candolle (Lepadogaster candolii) este un pește carnivor marin din familia gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos din zona litorală printre alge, la 1-2 m adâncime. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic (de la insulele Canare până la țărmul Angliei), Marea Mediterană, Marea Neagră pe coastele Caucazului, Crimeei
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
printre alge, la 1-2 m adâncime. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic (de la insulele Canare până la țărmul Angliei), Marea Mediterană, Marea Neagră pe coastele Caucazului, Crimeei, Bulgariei, Turciei. Posibil să existe și pe litoralul românesc al Marii Negre. Este un pește mic, având o lungime de până la 10-12 cm, de obicei 6-8 cm. Corpul alungit, turtit dorsoventral anterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul triunghiular, moderat deprimat. Botul lat, cu vârful rotunjit, sub forma unui cioc de rață. Ochii
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
pot depune icrele pe teritoriul unui mascul. Ponta este păzită de mascul. Icrele, sunt mici și au diametrul mare de 1,2 mm și un colorit auriu. Larve eclozează după 2 săptămâni, ele sunt planctonice și se hrănesc cu zooplancton. Peștele ventuză Candolle nu prezintă importanță din punct de vedere economic. A fost numit în 1810 de Risso în onoarea botanistului elvețian Augustin Pyrame de Candolle (1778 -1841).
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
Doar blocajul transformărilor morfosintactice nu este total în cazul lor. Unii autori consideră și caracterul metaforic sau figurat al întregii expresii o condiție necesară pentru ca aceasta să fie idiomatică. Exemple: "a tăia frunză la câini" (metaforă), "a se zbate ca peștele pe uscat" (comparație cu ambii termeni figurați). Locuțiunea este o unitate frazeologică ce prezintă un grad relativ mare de fixitate semantică, lexicală și morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere, constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
a doua jumătate a anilor 2000. Este o metodă simplă și foarte eficace, pentru că momitorul poartă nada în mod constant în aceeași arie, si pentru că momeală se află în imediata apropiere sau chiar îngropată în nada, ca o capcană pentru pești. De asemenea este o metodă ușor de asimilat, practic oricine a pescuit în trecut cu o lanseta nu va întâmpina dificultăți în adoptarea pescuitului la feeder. Numărul relativ redus al accesoriilor, și costul decent al echipamentelor folosite nu poate fi
Pescuit la feeder () [Corola-website/Science/335240_a_336569]
-
la aceeași lanseta putem monta alternativ vârfuri mai tari sau mai moi, din fibră de sticlă sau din carbon, vârfuri care se comportă diferit . Acest lucru este datorat faptului că în pescuitul la feeder, vârful este elementul semnalizator al trăsăturii peștelui, si sensibilitatea acestuia trebuie să fie un pe care pescarul să o adapteze diferitelor situații de pescuit. Din punct de vedere al sensibilității sau a rigidității vârfurilor, acestea sunt măsurate în uncii (oz, în limba engleză), avem de la 0.5
Pescuit la feeder () [Corola-website/Science/335240_a_336569]
-
28 grame. Că în mai tot ceea privește pescuitul, alegerea unui anume vârf se face având în minte găsirea unui echilibru cât mai bun între restul bâtului, mulineta, coșulețe, grosimea firului principal și a strunei, tipul de apă și talia peștelui. Dacă la Dunăre pescuind ciortan se pretează vârfuri de la 2 oz în sus, pe baltă putem pescui același peste cu vârfuri de 1 oz. Coșulețele momitoare, momitoarele arc, sau plăcuțele tip method, sunt denumite generic momitoare. Coșulețele au de regulă
Pescuit la feeder () [Corola-website/Science/335240_a_336569]