37,224 matches
-
trimestrială ""Kultur-Report"". A fost colaborator permanent al stațiilor TV "Westdeutscher Rundfunk", "Ostdeutscher Rundfunk Brandenburg" și al postului de radio "Radio Wien". În prezent trăiește ca scriitor și publicist în Ratingen, lângă Düsseldorf. În România, a publicat piese de teatru, reportaje, proză scurtă, povestiri, romanul "Vormittags" (1970) și nuvela "Ärger wie die Hund’" (1972), pentru care a primit premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România și din care a scos o nouă ediție în 1991 la Editura Rimbaud, cu ISBN 978-3-89086-924-7
Franz Heinz () [Corola-website/Science/310906_a_312235]
-
Radio Wien". În prezent trăiește ca scriitor și publicist în Ratingen, lângă Düsseldorf. În România, a publicat piese de teatru, reportaje, proză scurtă, povestiri, romanul "Vormittags" (1970) și nuvela "Ärger wie die Hund’" (1972), pentru care a primit premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România și din care a scos o nouă ediție în 1991 la Editura Rimbaud, cu ISBN 978-3-89086-924-7., "Begegnung und Verwandlung", "Franz Ferch, Bilder aus dem Banat". În Germania i-au apărut, între altele, studiul monografic "Franz
Franz Heinz () [Corola-website/Science/310906_a_312235]
-
(n. 26 septembrie 1957 la Năsăud) este o scriitoare, jurnalista, realizatoare de televiziune și fost diplomat român. A publicat cărți de poezie, proza,eseuri,critică și inteviuri,memorialistica, note de călătorie, literatura pentru copii.Este absolventa a facultății de cibernetică economică (ASE București, promoția 1980),cursuri de geopolitică,geostrategie,diplomație.Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1979.Membră a UCIN Asociația scenariștilor
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
a fost unul din fondatorii Partidului Liberal Reformator, membru al Biroului Politic Central, președinte al filialei Sălaj iar în 2015 membru fondator al Partidului Alianță Liberalilor și Democraților- ALDE , membru al Biroului Politic Central, președinte al filialei Sălaj. A publicat proza scurtă în revistele literare Conta ("Uniformele blestemate, Vin tractoarele, Jidov Szopony" etc.) și Caiete Silvane ("Parfum de Havana, Ultimul drum de primar" etc.) Este membru al Jockey Club Român.
Gheorghe-Mirel Taloș () [Corola-website/Science/310994_a_312323]
-
reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proză umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc "Solaris", al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. În 1979 creează primele proze de anticipație, gen
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
scriind cu frenezie proză umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc "Solaris", al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. În 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează publicistic peste doi ani, când SLAST îi publică povestirea "Alarmă în sistemele cibernetice", în
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
al doilea volum, "Artele marțiale moderne" (Editura "Celelalte Cuvinte", Bacău, 1990), precum și a altora, de factură tehnică. După 1990, s-a dedicat o vreme activității editoriale, fiind redactor și editor al revistei "Dracula" (1990-1991), precum și al unor antologii SF de proze românești și străine. Tradus peste hotare și inclus în dicționarele de gen, prozatorul a decedat înainte de vreme, la începutul lui octombrie 2004, lăsând în urmă o operă care de abia de acum se impune a fi analizată cu atenție. A
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
mult farmec : poeme alese / Bianca Marcovici ; pref. de Paul Cernat. - Marcovici, Bianca. - București : Hasefer, 2004. - 204 p. ; 21 cm. - 973-630-055-2 COTA: II315576 -Dincolo De Paradis de Bianca Marcovici, ISBN 973-43-0022-9 / 9734300229, Editura Literară, România Cireșe amare sub katiușe : (poeme și proza, jurnale) / Bianca Marcovici. - Marcovici, Bianca. - Haifa : Editură Haifa, 2006. - 99 p. ; 21 cm. - Conține bibliografie COTA: II317199 la Bibliotecă Centrală Universitară București: Bianca MARCOVICI, Țara extremeleor / "Land der Extreme", Poeme, München 1997, ISBN 3-930672-17-0 revista Vatra, nr 4-5, 2007 - blog
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
1974. Colaborarea cu Securitatea a început prin faptul că i s-a cerut să traducă în română și să explice propriile texte. Ulterior, Securitatea i-a cerut să traducă în română și să interpreteze și sensul lucrărilor în versuri sau proză ale celorlați scriitori de limbă germană. În urma deconspirării sale în Germania, Werner Söllner a renunțat la funcția de director al Forumului Literar din landul Hessa.
Werner Söllner () [Corola-website/Science/309534_a_310863]
-
(n. 29 mai 1901, Târgoviște - d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar. Familia Fernic se va muta la Galați, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va
Ionel Fernic () [Corola-website/Science/309708_a_311037]
-
altor scriitori exilați. Distrugerea patriei sale spirituale Europa ("geistigen Heimat Europa") și lipsa de perspective decursă din această i-au cauzat însă o depresie pe care nu a putut-o depăși. Din opera literară a lui Ștefan Zweig, mai ales proza și biografiile romanțate (Joseph Fouché, Mărie Antoinette) își găsesc și astăzi cititori. Per ansamblu, creația să este caracterizată de un număr mare de nuvele (Schachnovelle, Der Amokläufer etc) și povestiri istorice. Așa se face că personalități istorice precum Lew Tolstoi
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
au păstrat în cufărul lui Pessoa "clipele" pe care scrisul a reușit să le fixeze: de la horoscopul Portugaliei, la răspunsurile pentru o revistă de cuvinte încrucișate ce apărea în Anglia. Dar marea parte a "moștenirii" o constituie poezia, teatrul, eseistica, proza, traducerile, proiectele de filosofie și conspectele de lectură. Personajul real este unul șters, resemnat într-o existență exterioară insignifiantă ale cărui evadări vor fi pur imaginative. Fernando Pessoa începe să scrie în limba engleză în anul 1901. Între anii 1903
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
fost aprobată după doi ani. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania, unde lucrează ca scriitor și publicist liber-profesionist la Berlin. A scris o serie de articole în revista românească Observator cultural. Prezent cu poezii în antologii: Versuri Povestiri Proză scurtă Romane Reportaje de călătorie
Richard Wagner (scriitor) () [Corola-website/Science/309716_a_311045]
-
în limba română în cenaclul literar "M. Eminescu" din Brașov. În 1969 a publicat primul volum de versuri în limba germană (“Frage der Concha”) iar în 1970 a publicat prima carte despre țipțerii din Valea Vasărului (Maramureș). După volumul de proză satirică (“Das Saurierfest”) cu referințe critice la reprezentanții societății în parvenire, pe care îi compară cu “saurieni”, a urmat în 1975 prima carte dedicată istoriei orale a țipțerilor din Bucovina, publicând între 1970-2008 în total 28 culegeri de legende și
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
maghiară în română), poezii ale participanților români și maghiari la Festivalul „Primăvara Poeziei”, organizat anual, la sfârșitul lunii aprilie, în Zalău. Pentru activitatea sa literară a obținut mai multe premii: Premiul Mihai Eminescu (1978, I, limba maghiară), Moștenirea Văcăreștilor (I, proză, 1991), Magyar Szó (Arcus, 1994, mențiune), Tribuna (Cluj, 1997, Festivalul de poezie “Orfeu"). În prezent, lucrează ca profesoară de matematică la Grupul Școlar "Octavian Goga" din Jibou (jud. Sălaj), unde a editat revista școlară "Fițuica" (1995-2003) și coordonează apariția revistei
Simone Györfi () [Corola-website/Science/309747_a_311076]
-
spune că trebuie să plece mai devreme pentru a o vedea pe Villa cum joacă. Totuși, într-un episod viitor, acesta lansează o campanie pentru a salva o echipă locală, "Aston Wanderers". Aston Villa apare în câteva ocazii și în proză. Cartea „Oi, Ref”, a lui Joseph Gallivan, este despre un arbitru care este un suporter al Villei și care dorește să aranjeze semifinala cupei FA în favoarea echipei favorite. Stanley Woolley, un personaj din nuvela lui Derek Robinson, „Goshawk Squadron”, este
Aston Villa FC () [Corola-website/Science/309975_a_311304]
-
Conceptul este axat pe crearea unei comunități agrare autosuficiente. Întreg proiectul poate fi găsit aici:Proiect Eco-Moara lui Assan Moară lui Assan este decorul în care se petrec o parte din povestirile lui Mircea Cărtărescu, din primul său volum de proza, "Nostalgia".
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
a avut ca profesori printre alte ilustre personalități pe Nina Façon, Alexandru Balaci, George Lăzărescu, Doina Derer și pe Marco Cugno (secția italiană și română). Lucrarea să de diplomă a fost primul studiu din lumea noastră universitară despre poezia și proza lui Cesare Pavese. A lucrat ca profesor de țară (1967-1971), bibliotecar la serviciul de schimburi internaționale al Bibliotecii Naționale (1971-1990), după 1990 redactor de pagina culturală la cotidianul "Dimineață" și apoi la săptămânalul "Baricada" (1991-1996); în prezent colaborează la câteva
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
a ajutat mulți intelectuali ruși (în special pe Vladimir Nabokov și Serghei Rahmaninov) ca să scape de persecuțiile naziste și să se stabilească în America. Contele Aleksei Nicolaevici Tolstoi (1883 — 1945) a aparținut unei ramuri diferite a familiei. Primele lucrări de proză scurtă ale lui, publicate în 1910, au fost puse la zid de critici pentru excesivul naturalism și erotism destrabalat. Alexei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917 în timpul revoluției bolșevice din octombrie și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
conte”" și opera sa recunoscută ca fiind una dintre lucrările clasice ale literaturii sovietice. În general, reputația sa a scăzut o dată cu cea a realismul socialist. Nepoata sa Tatiana Tolstaia (n. în 1951) este printre cei mai importanți autori ruși de proză scurtă. Alt membru în viață este Nicolai Tolstoi-Miloslavski (n. în 1935), un istoric britanic controversat. Viktoria Tolstoy (n. 29 iulie 1974 în Stockholm, Suedia) este o cântăreață suedeză de jazz. Ea este fiica lui Erik Kjellberg și stră stră nepoata
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
deșteptă (conform spuselor contemporanilor), Maria a avut o copilărie promițătoare. La curtea Franței ea a fost favorita tuturor, cu excepția soției regelui Henric al II-lea, Caterina de Medici. Maria a învățat să cânte la lăută și virginal, era competentă la proză, poezie, echitație, vânătoarea cu șoimi, lucrul de mână și a învățat franceza, italiana, latina, spaniola și greaca. Viitoarea ei cumnată, Elisabeta de Valois, i-a devenit prietenă apropiată. Bunica ei maternă, Antoinette de Bourbon, a avut o influență puternică asupra
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
comune de imagini abstruze, idee neajunsă la exprimare, vrăjitorie fără vrajă și incantație fără cântec. Paradoxul conformismului în inconformism le subminează fatal tinerețea și poezia. Și mirarea cea mai legitimă este că mai toate revistele de literatură, după ce au cultivat proza rimată, ritmată sau doar ușor metaforizată, cultivă de câțiva ani această poezie, în uniformă, de data asta europeană“. După câteva edificatoare exemple, autorul își încheie articolul cu un verdict ce merită să fie memorat: „Poesis nu este însă Pythia care
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
explicat concepția privind valul realist în literatură, spunând că:În plus, autorul afirmă: Eça de Queirós și-a început cariera literară cu o serie de foiletoane publicate în "Gazeta de Portugal" (1866 — 1867), reunite mai târziu în volumul "Prosas Bárbaras" (Proze barbare). Este vorba de un fel de poeme în proza scrisă într-un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Eça de Queirós
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
plus, autorul afirmă: Eça de Queirós și-a început cariera literară cu o serie de foiletoane publicate în "Gazeta de Portugal" (1866 — 1867), reunite mai târziu în volumul "Prosas Bárbaras" (Proze barbare). Este vorba de un fel de poeme în proza scrisă într-un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Eça de Queirós introducea în literatura portugheză un romantism de inspirație germană (Michelet
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
secolul al XIX-lea. Realismul lui Maupassant, cu importante contaminări naturaliste în ceea ce privește predilecția pentru patologic, monstruos, macabru, mai ales în nuvele și povestiri, se fundamentează - după exprimarea proprie - pe „viziunea cea mai complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”. Proza sa scurtă se caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]