38,221 matches
-
Elysèes", "Deutsche Kammerphilharmonie", "Deutsches Symphonie-Orchester Berlin", Orchestra Simfonică de Radio Finlandeză, "Münchner Kammerorchester", Orchestra Simfonică NHK din Tokio, "Philharmonia Orchestra London", Orchestra Simfonică de Radio SWR din Stuttgart, Orchestra Simfonică Ceaikovski din Moscova, Filarmonica Națională Maghiară și "Wiener Philharmoniker". A colaborat cu numeroși șefi de orchestră și dirijori: Andrei Boreiko, Vladimir Fedosseiev, Roy Goodman, Philippe Herreweghe, Mariss Jansons, Neeme Järvi, Paavo Järvi, Alexander Liebreich, Andrew Litton, Andris Nelsons, Sir Roger Norrington, Sakari Oramo, Krzysztof Penderecki, Heinrich Schiff și Stanisław Skrowaczewski. Patricia
Patricia Kopacinskaia () [Corola-website/Science/318000_a_319329]
-
la școala agricolă Mikve Israel din centrul țării. După aceea și-a întreținut existența ca gazetar. A lucrat mai întâi pentru ziarul „Doar Hayom” (Posta zilei), apoi pentru câtva timp la săptămânalul „Hashaar” („Poarta”). În paralel, Alterman a continuat să colaboreze la „Ktuvim” , unde a publicat noi poezii sub pseudonimul „N.He'azati” , în publicațiile „Turim” (Coloane) și la „Haaretz”. În cursul anului 1933 a început să scrie cuplete pentru teatrul muzical „Hamataté” ("Mătura") În iulie ziarul sindical Davar a început
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
în premieră, în traducerea sa, pe scena teatrului Kameri, piesa lui Sami Gronman, Shlomo Hameleh uShlomi hasandlar ("Regele Solomon și Shlomi pantofarul"). Tot pe atunci a publicat și prima sa carte pentru copii, "Haefroah Haasiri". În 1944 a încetat să colaboreze cu ansamblul „Hamatate” și a început să scrie pentru teatrul de revistă „Li La Lo”. Sebastian Costin, în "La marginea cerului", antologie de poeți ebraici contemporani,Cartea Românească,1992 (în ebraică)
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut mai ales după numele (n. ), este un venezuelan condamnat la închisoare pe viață pentru crimă în Franța și care a colaborat cu organizații comuniste, naționaliste arabe și islamiste. Botezat după Vladimir Ilici Lenin de către tatăl său marxist, Ramírez Sánchez s-a alăturat mișcării de tineret a Partidului Comunist din Venezuela. El s-a înscris la o universitate din Moscova celebră pentru
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
anii 1898-1901, a publicat în revista „Sală de Lectură pentru Toți”. Începând cu anul 1990, începe să publice sub numele Janusz Korczak, semnând chiar și scrisori personale cu acest nume, fără să renunțe la celelalte pseudonime. Sub numele Hen-Ryk a colaborat cu săptămânalul satiric „Kolce”. Începând cu anul 1901, începe să scrie foiletoane. În 1905 scoate o selecție de foiletoane publicate de el în „Kolce”, sub titlul „Nimicuri”, și romanul „Copiii străzii” [1901]. Bibliografia lui Korczak cuprinde 24 de cărți și
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
a făcut cunoștință cu mișcarea sionistă, și înțelegea, datorită cunoștințelor sale de germană, și puțin idiș, care era limba maternă a multora dintre evreii din Polonia. Abia în anii ’30 a devenit mai interesat de renașterea națională a evreilor; a colaborat cu ziare ale organizațiilor sioniste de tineret, luând parte la seminariile susținute de acestea. În această periodă, el a trecut și printr-o criză existențială și profesională. Într-o anumită măsură, cele două călătorii în Palestina, în 1934 și 1936
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
1962, la o detenție de 5 ani, sentință executată la Penitenciarul Gherla până la începutul anului 1964, când a beneficiat de amnistia generală. A publicat lucrări de geografie, geopolitică și demografie istorică, de istorie modernă a Transilvaniei și de istoria culturii. Colaborează la publicațiile „Revista istorică”, „Buletinul Societății Regale Române de Geografie”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Cultura Creștină”, „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din CIuj” ș.a.
Ștefan Manciulea () [Corola-website/Science/323470_a_324799]
-
în continuarea serialului Înconjurul lumii în 80 de zile cu Willy Fog (1983). Acest serial îmbină O călătorie spre centrul Pământului și Douăzeci de mii de leghe sub mări de Jules Verne. Având în vedere succesul primei serii, BRB a colaborat zece ani mai târziu cu Wang Film Productions, din Taiwan și a lansat continuarea intitulată simplu "Willy Fog 2". Seria a fost la fel ca prima, 26 de episoade, și a constat din două povești distincte care s-au bazat
Călătorie spre centrul Pământului cu Willy Fogg () [Corola-website/Science/323473_a_324802]
-
a fost la fel ca prima, 26 de episoade, și a constat din două povești distincte care s-au bazat pe romanele originale ale lui Jules Verne. Producția a avut loc în Taiwan, iar studioul japonez cu care BRB a colaborat la prima serie, Nippon Animation, nu a fost implicată în Willy Fog 2, și acest lucru este în mod clar evidențiat de lucrurile și personajele care sunt mai luminoase, mai puțin nuanțate de animație. Seria a utilizat tema de deschidere
Călătorie spre centrul Pământului cu Willy Fogg () [Corola-website/Science/323473_a_324802]
-
sunetelor decât a beat-urilor". În 2004, a apărut la radio sesiunea-ul lui John Peel. Piesele din acest radio session au fost înregistrate și remasterizate în studio și lansate ca un tribut pe EP-ul "Silizium", în 2005. A colaborat cu Ellen Allien în anul 2003, la albumul "Berlinette", și din nou în 2006, la albumul "Orchestra of Bubbles." În 2007, și-a format propria trupă pentru a interpreta live album "Walls". Raz Ohara i sa alăturat, cântând la pianul
Apparat (muzician) () [Corola-website/Science/323498_a_324827]
-
Paralel cu aceste spectacole live, el a continuat să-si interpreteze seturile sale live, în turneu cu Transforma Visuals. În mai 2009, în colaborare cu Modeselektor lansează albumul ce poartă și numele priectului, Moderat, pe label-ul BPitch Control. Ei au colaborat anterior la EP-ul numit "Auf Kosten Der Gesundheit", ce a fost lansat într-un număr limitat, pe vinil de 12 ", în 2002. În aprilie 2009, a obținut Premiul Dancefloor Qwartz (Premiu in Muzica Electronică). Single-ul lui Apparat ”Holdon
Apparat (muzician) () [Corola-website/Science/323498_a_324827]
-
cărei licențiat devine în 1949. Debutul în presă are loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul", iar cel editorial în 1949, cu nuvela "Trenul regal". Reporter la cotidienele „Victoria" (1944-1946) și „România liberă" (1946-1947), colaborează la „Contemporanul", unde în 1947 îi apare prima proză, intitulată Luminătorii satelor, trece redactor la „Rampa" (1947-1948) și „Flacăra" (1948-1950), scrie în „Lumea" (1946) lui G. Călinescu. Ulterior se consacră aproape exclusiv teatrului, filmului și radioului. Director artistic al Studioului
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
redactor-șef al publicației „Probleme de cinematografie" (1951-1953), profesor de estetică la Institutul de Teatru din București (1953-1959), șef al secției de artă și cronicar dramatic la „Contemporanul" (1954-1969), din 1969 până în 1992 este titularul cronicii dramatice la „România literară". Colaborează și la „Astra", „Ateneu", „Cronica", „Familia", „Ramuri", „Teatrul", „Tribuna", „Viața românească" etc. Pentru publicul larg se face cunoscut cu rubrica „Poșta veselă", pe care o susține ani de-a rândul în cadrul emisiunii „Unda veselă" la Radio București. A scris scenarii
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
Ducat, Salzburg și Würzburg. S-a întors în Toscana cu tatăl său la 15 septembrie 1814, după prima abdicare a lui Napoleon, bine primit de către supușii săi pentru politica tatălui său, care nu a efectuat epurări asupra celor care au colaborat cu guvernul francez. Tânărul moștenitor al tronului a fost iubit de toscani pentru caracterul lui informal, și chiar a fost poreclit cu afecțiune ""Broncio"", datorită buzei inferioare ușor proeminentă care-i conferea un aer trist (când, de fapt, tânărul prinț
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]
-
în 1999 drept „cel mai important romancier din ultimele două decenii”. Gibson a scris mai mult de 20 de povestiri și 10 romane de succes (dintre care unul în colaborare), și a contribuit cu articole la câteva publicații majore. A colaborat intens cu actori, producători de film și muzicieni. Filozofia lui a influențat scriitori de științifico-fantastic, savanți, oameni de cultură și tehnicieni. William Ford Gibson s-a născut în orașul de coastă Conway, Carolina de Sud și și-a petrecut o
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
de povestiri a lui Shirley, "Heatseeker" (1989). Shirley l-a convins pe Gibson să scrie un scenariu pentru serialul de televiziune "Max Headroom" pentru care Shirley scrisese câteva episoade, dar rețeaua de televiziune a anulat difuzarea. Gibson și Sterling au colaborat din nou la povestirea „The Angel of Goliad” în 1990, pe care au dezvoltat-o curând într-un roman de istorie alternativă, "The Difference Engine" (1990). Cei doi au fost „invitați să viseze în public” (Gibson) într-o conferință ținută
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
a scris o versiune pentru "Alien 3" (care a fost mai târziu caracterizată drept „tarkovskiană”), din care puține elemente au supraviețuit în versiunea finală. Implicarea lui Gibson în industria de film a depășit granița Hollywood-ului. La un moment dat, a colaborat la un scenariu cu regizorul Rashid Nugmanov din Kazahstan după ce un producător american și-a exprimat interesul într-o colaborare sovieto-americană având ca actor principal pe ruso-coreanul Victor Tsoi. Deși era ocupat cu scrierea unui roman, Gibson nu a vrut
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
în drept la București. A optat pentru cariera diplomatică, debutând ca șef de cabinet la Ministerul Afacerilor Externe al României (1926-1927), apoi, secretar de legație și însărcinat cu afaceri al României la Haga și Varșovia. Atras de dreapta naționalistă, a colaborat cu revista „Axa”, editată de grupul de intelectuali legionari Ion I. Moța, Vasile Cristescu, Alexandru Constant, Mihail Polihroniade și Mircea Eliade, care părăsiseră în 1933 cenaclul „Criterion”, condus de Petru Comarnescu, nemulțumiți de orientarea mondialistă a acestuia. A colaborat și
Alexandru Cantacuzino (legionar) () [Corola-website/Science/323909_a_325238]
-
a colaborat cu revista „Axa”, editată de grupul de intelectuali legionari Ion I. Moța, Vasile Cristescu, Alexandru Constant, Mihail Polihroniade și Mircea Eliade, care părăsiseră în 1933 cenaclul „Criterion”, condus de Petru Comarnescu, nemulțumiți de orientarea mondialistă a acestuia. A colaborat și la revistele Convorbiri literare, „Cuvântul studențesc”, „Vestitorii” și „Libertatea”. Cantacuzino a aderat la Mișcarea Legionară și a devenit unul din cei mai apropiați colaboratori ai „Căpitanului” (Corneliu Zelea Codreanu), care i-a acordat gradul cel mai înalt în ierarhia
Alexandru Cantacuzino (legionar) () [Corola-website/Science/323909_a_325238]
-
dintre puținele povestiri cu Holmes în care o amprentă digitală reprezintă un indiciu în rezolvarea problemei. Un element important al acestei povestiri a fost furnizat de Bertram Fletcher Robinson (1870-1907). Înainte de publicarea acestei povestiri la 31 octombrie 1903, Robinson a colaborat și la conceperea intrigii romanului "Câinele din Baskerville" (1901). La începutul povestirii, Watson menționează două cazuri inedite pe care le-a investigat Sherlock Holmes după întoarcerea sa la Londra în primăvara anului 1894 ("Casa pustie") și înainte de această anchetă ("") care
Constructorul din Norwood () [Corola-website/Science/323913_a_325242]
-
2010, "How to Train Your Dragon" i-a adus prima nominalizare la Premiile Oscar, la cea de-a 83-a ediție a Premiilor Oscar. Este un membru important al studioului de muzică al lui Hans Zimmer, Remote Control Productions, si colaborează frecvent cu compozitori de la acest studio, inclusiv cu Harry Gregson-Williams și cu Zimmer însuși. Powell s-a născut în Londra. Copil fiind, a început să studieze vioară după care a studiat la Trinity College of Music. Mai tarziu s-a
John Powell () [Corola-website/Science/323955_a_325284]
-
a mutat în Statele Unite și a compus prima sa coloana sonoră importantă în 1998 pentru filmul "Antz", primul film produs de Dreamworks Animation a cărei coloana sonoră a compus-o alături de Harry Gregson-Williams. Doi ani mai tarziu, cei doi au colaborat pentru "Chicken Run" iar în anul următor pentru "Shrek", film care a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film de animație. Totuși, toate filmele Shrek ulterioare, au avut muzică compusă doar de Harry Gregson-Williams. În 2001, a compus muzică
John Powell () [Corola-website/Science/323955_a_325284]
-
muzică pentru toate filmele ulterioare ale regizorului Doug Liman. S-a întors și pentru a compune muzică din celelalte două filme din serie, "The Bourne Supremacy" și "The Bourne Ultimatum", ambele regizare de Paul Greengrass. După filmele Bourne, Powell a colaborat cu Liman din nou pentru a compune muzică pentru filmul din 2005 "Mr. and Mrs. Smith". În același an a compus și muzica pentru "Robots". În 2006 a compus muzică din filmul lui Greengrass, "United 93". În același an a
John Powell () [Corola-website/Science/323955_a_325284]
-
The Last Stând" și "Happy Feet", pentru care a câștigat un premiu Film & TV Music Award pentru cea mai bună coloana sonoră pentru un film de animație. În anul următor a compus muzică pentru "The Bourne Ultimatum". În 2008 a colaborat cu compozitorul Hans Zimmer pentru a compune muzică din "Kung Fu Panda" și, în același an, a compus muzică pentru "Jumper", "Hancock" și "Bolț". În 2009 a compus muzică pentru al treilea și cel mai popular film din seria "Ice
John Powell () [Corola-website/Science/323955_a_325284]
-
Alimpiu Barboloviciu a fost cel mai longeviv în funcția de vicar foraneu al Salajului a fost (1873-1913); i-a urmat în funcție Alexandru Ghetie (1914-1922). A ținut o corespondență continua cu George Bariț și cu alte personalități ale vremii. A colaborat la mai multe publicații: „Sionul Român”, „Amvonul”, „Foaia bisericească, literară și scolastica” etc. Barboloviciu a avut 3 copii : Virgil sub-judecator ; Cornel mașinist; Simion teolog - la Gherla. Soția sa, membră activă în comitetul Reuniunii Femeilor Sălăjene, a decedat la 27 iunie
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]