37,043 matches
-
acesta dobândește un mobil sentimental. Realitatea istorică din spatele mitului este greu de reconstituit. Prezența fenicienilor în Rodos și pretențiile lor hegemonice asupra insulei sau unor părți ale ei sunt menționate și de alte surse, fiind în general acceptate de istoriografia clasică, deși nu puteau fi datate cu precizie. Totuși, dovezile arheologice sunt insuficiente pentru a confirma existența unor comunități feniciene de sine stătătoare, iar studiile mai recente înclină să admită doar conlocuirea ca meteci a unor negustori și artizani levantini, relativ
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
Astfel, aceștia pot interpreta compozițiile compozitorilor baroci (preclasici) precum Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel sau Claudio Monteverdi (roluri masculine de sopran în operele acestora, oratorii, cantate - gen vocal baroc, motete - precum Exsultate, jubilate). De asemenea, Wolfgang Amadeus Mozart (compozitor clasic) a scris muzică pentru acest tip de voce. Exemple de soprani din zilele noastre, vocea lor având la bază diverse probleme medicale, mai mult sau mai puțin cunoscute:
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
Poezia arabă preslamică sau "qașīda" (ar. قصيدة) este una dintre cele mai importante forme de exprimare ale limbii arabe clasice. Studiul limbilor popoarelor a scos la iveală de-a lungul timpului o importantă realitate a vieții, aceea că limba unui popor este poarta către universul său spiritual. În ceea ce privește limba arabă, se poate afirma cu certitudine că aceasta este elementul definitoriu
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
Este considerat o ”punte de trecere” între romantismul lui Namik Kemal și realismul lui Ömer Seyfettin. În ceea ce privește genurile abordate, a atins o paletă largă, scriind atât versuri unde au predominat temele romantice, proză și piese de teatru într-un stil clasic, dar și studii teoretice de literatură care criticau formele tradiționale de exprimare artistică. Singurul său roman, "Araba Sevdası" este primul roman realist din literatura turcă. Activitatea sa literară debutează cu publicarea articolelor sale în gazete precum "Tasvîr-i Efkâr" (la conducerea
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
tinerii muzicieni nici n-ar fi avut în mod normal acces, fiind încă minori. Prin 1968-69, tânărul Jaco economisise suficienți bani pentru a putea să achiziționeze un instrument de calitate. În scurtă vreme însă, a constatat că acesta, un contrabas clasic, se degrada rapid, datorită umidității din Florida, apoi că nu prea corespundea cu interesul muzicianului pentru R&B, în consecință, l-a schimbat cu o ghitară bass electrică Fender, fabricată în 1960. În aceeași perioadă a întâlnit-o pe Tracy
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
unitate digitală MXR, printr-un alt rând de amplificatoare Acoustic. Difuzoarele erau de fabricație Hartke, pe care le-a utilizat cu precădere în ultimii ani ai carierei sale muzicale, datorită conurilor metalice din aluminiu, care produceau sunete mai vii decât clasicele difuzoare cu conuri din carton. De asemenea utiliza o unitate delay comutată pe modul chorus, care producea un pseudoefect stereo. A utilizat adesea efectul fuzz, disponibil pe amplificatoarele Acoustic. Jaco Pastorius a fost de două ori nominalizat pentru Premiile Grammy
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
medievală începând cu secolul al XIII-lea. Cuvântul "Riba" înseamnă dobândă, camătă, creștere sau plus, care în conformitate cu terminologia Sharia nu implică nicio compensație în exces, fără atenția cuvenită (considerarea nu include valoarea timp a banilor). Definiția Riba în jurisprudența islamică clasică a fost "plusvaloare fără contrapartidă", sau "pentru a asigura echivalență în valoare reală", și că "valoarea numerică a fost nesemnificativă". are același scop ca bancile convenționale: de a face bani pentru institutul bancar de creditare de capital. Dar acesta nu
Banca islamică () [Corola-website/Science/331854_a_333183]
-
Prostituția reprezenta una din componentele vieții cotidiene a grecilor antici, din epocile arhaică, clasică și elenistică. În cele mai importante orașe grecești, și în special în porturi, acesta utiliza o proporție semnificativă a populației și, prin urmare, reprezenta una din activitățile economice principale. Era departe de a fi considerată o ocupație ilegală: orașele nu
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
proxeneți în același rând cu hangiii și colectorii de impozite, într-o listă cu profesii obișnuite, dar nu foarte onorabile. Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini ("μέτοικος") să fie proprietari de bordeluri. În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și prezentate ca fiind sclave până la dovedirea contrariului. Acest caz pare a fi fost destul de frecvent deoarece
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
avea inteligența lucrurilor politice”, iar conform lui Plutarh, „ea domina bărbații politici cei mai proeminenți și inspira filosofilor un interes care nu era nici mic, nici de neglijat”. Ne sunt cunoscute câteva nume ale unor astfel de hetaire. Din epoca clasică sunt menționate: "Teodota", concubina lui Alcibiade și Cebes din Teba, cu care Socrate dialoghează în "Memorabile"; "Neera", subiect al unui celebru discurs din Pseudo-Demonestene; "Phryne", modelul Afroditei din Cnidos, capodopera sculptorului Praxitele a cărui amantă era, dar și concubina oratorului
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
de drahme) pentru un număr neprecizat de zile. Menandru menționează că o curtezană câștiga trei mina pe zi (300 de drahme) în afară de alte avantaje, „cât zece "pornai" la un loc”, precizează acesta. Conform istoricului roman Aulus Gellius, curtezanele din epoca clasică elenă câștigau până la 100 de mina (10.000 de drahme) pentru o singură noapte. Uneori este dificil să se facă distincție între hetaire și prostituatele simple, în ambele cazuri femeile respective putând fi libere sau sclave, pe cont propriu sau
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
o monedă din fier care nu era recunoscută nicăieri altundeva - astfel că niciun proxenet nu a găsit profitabil să se instaleze în acest oraș. De fapt, nu se regăsesc mărturii ale practicării prostituției obișnuite în Sparta, pe parcursul epocilor arhaică și clasică (anii 800 - 323 îen.). Singura mărturie contradictorie din această perioadă este un vas din secolul al VI-lea î.e.n. pe care sunt prezentate femei cântând la „aulos” (flaut dublu) la un banchet de bărbați. Totuși, se pare că pe acel
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
lăsa să se creadă în mod egal că este vorba de un banchet ritual în onoarea unei divinități locale legată de fertilitate, cum ar fi Artemis sau Apollo. Cu toate acestea, și Sparta a cunoscut obiceiul curtezanelor (hetaire) în epoca clasică (anii 510 - 323 îen.). Atenaios evocă curtezanele cu care Alcibiade a făcut nunta în timpul exilului său în Sparta (415-414 îen.). Xenofon, relatând despre Conspirația lui Cinadon (începutul secolului al IV-lea î.e.n.), precizează că principalul suspect este îndepărtat din oraș
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
pórnoi", bărbați care se prostituau. Prima apariție atestată a acestui cuvânt s-a găsit pe inscripțiile antice de tip „grafiti” din insula Santorini. O parte dintre aceștia se adresau unei clientele feminine, existența bărbaților „gigolo” fiind atestată încă din epoca clasică prin două mențiuni din opera lui Aristofan. Astfel, în piesa "Pluto", autorul pune în scenă o femeie bătrână care se lamentează că pentru a fi dezmierdată de amantul său tânăr dar constrâns de sărăcie, trebuie să-i dea acestuia în
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
la sfârșitul secolului I d.Hr, ei s-au unit într-o federație tribală cu cetatea de munte Asturica (Astorga), care era capitala lor. Studii recente epigrafice sugerează că aceștia vorbeau limba celtică asemănătoare cu Gallaeci Lucenses și Braccarenses. Conform autorilor clasici, structura lor de familie a fost de linie maternă, prin care femeia moștenea proprietatea. au trăit în forturi de deal, stabilite în domenii strategice și construite cu ziduri rotunde în Asturia de astăzi și zonele de munte din Leon, cu
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
ce apar pe creier. Toate tipurile de tumori cerebrale produc simptome ce variază în funcție de partea implicată a creierului. Acestea pot include dureri de cap, convulsii, tulburări de vedere, stări de vomă și schimbări mentale. Durerea de cap este, în mod clasic, mai puternică dimineața și dispare după vomitare. Mai multe probleme specifice pot include dificultăți la mers, în timpul vorbirii sau senzoriale. Pe măsură ce boala progresează, se pot întâlni cazuri de pierdere a cunoștinței. Cauza celor mai multe dintre aceste cazuri este necunoscută. Factorii de
Tumoare cerebrală () [Corola-website/Science/335552_a_336881]
-
a fost derivat de la cel al primului obiect din această clasă, . Obiectele următoare din această clasă au fost denumite mai întâi QB1-os, apoi "cubewanos". Într-adevăr, "QB-1", în engleză, se pronunță /kju:bi wʌn/. Un cubewano este denumit și « obiect clasic din Centura Kuiper » sau, în engleză, "classical kuiper belt object" (CKBO). Acestea nu sunt obiecte în rezonanță cu Neptun, de care se află la o mare distanță. Orbitele lor rămân totuși stabile întrucât acestea sunt aproape circulare, asemănătoare cu orbitele
Cubewano () [Corola-website/Science/335553_a_336882]
-
Acestea nu sunt obiecte în rezonanță cu Neptun, de care se află la o mare distanță. Orbitele lor rămân totuși stabile întrucât acestea sunt aproape circulare, asemănătoare cu orbitele planetele: această similitudine cu planetele le-a oferit denumirea de "obiecte „clasice” ale Centurii Kuiper". Raza lor medie de revoluție este cuprinsă între 42 și 48 u.a. Teoria formării lor este identică celei a planetelor, prin acreție lentă a materiei discului protoplanetar. Totuși, slaba densitate a materiei detectate în această regiune
Cubewano () [Corola-website/Science/335553_a_336882]
-
Nicolae Petrescu și-a ales singur subiectele și textele care le însoțeau. Coperta Albumului "Contimporani" are pe copertă un autoportret al autorului care țintește cu penelul ultimul „i” al titlului. Cele 25 de caricaturi care fac obiectul albumului încep cu clasica portretizare a lui Constantin I. Stăncescu în chip grotesc, cu joben de bonjurist, cu urechi de faun și cu mâinile băgate în buzunarele pantalonilor. Această caricatură a fost reluată de către Petrescu ani în șir, doar cu mici deosebiri. Nicolae Petrescu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Cântece și coruri". București, Edit. Muzicală, 1958 "Cântece și coruri pentru copii". București, Edit. Muzicală, 1958 "Coruri pentru copii și tineret". București, Edit. Muzicală, 1959 "Coruri pentru școlari și tineret". București, Edit. Muzicală, 1960 "Album de lieduri din creația compozitorilor clasici". București, Edit. Muzicală, 1961 (VoI. 1), 1962 (VoI. 2) "Coruri din creația compozitorilor clasici". București, Edit. Muzicală, 1961 (în colaborare cu Costică Andrei) "Cărticica mea". București, Edit. Muzicală, 1962 (ediția I), 1964 (ediția a II-a), 1967 (ediția a III
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
Muzicală, 1958 "Coruri pentru copii și tineret". București, Edit. Muzicală, 1959 "Coruri pentru școlari și tineret". București, Edit. Muzicală, 1960 "Album de lieduri din creația compozitorilor clasici". București, Edit. Muzicală, 1961 (VoI. 1), 1962 (VoI. 2) "Coruri din creația compozitorilor clasici". București, Edit. Muzicală, 1961 (în colaborare cu Costică Andrei) "Cărticica mea". București, Edit. Muzicală, 1962 (ediția I), 1964 (ediția a II-a), 1967 (ediția a III-a); "Emil Monția - 111 Doine și cântece poporale românești". București, Edit. Muzicală, 1966 "George
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
când președintele democrat, Barack Obama, încheia acordul cu Iranul în 2014) SUA a traversat mai multe faze în politică externă, transformându-se treptat și atipic de la o putere minoră la o superputere din ce în ce mai puternică, devenind o putere economică de tip clasic. Statele Unite s-au format într-un context special. Principalii lideri din acele timpuri au pus SUA într-o poziție unică, izolată de politică externă. Americanii trebuiau să nu se implice în afacerile europene pentru a-și păstra libertatea după cum susținea
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
dintre președinte și instituții au fost sinuoase și au depins de caracterul președintelui. Au fost secretari de stat activi care negociau cu congresul, președintele ocupându-se de viață politică internă. Departamentul de stat are o structura piramidală, fiind o birocrație clasică. Birourile mari substructurale se ocupă de probleme privind armamentul și drepturile omului și sunt împărțite geografic, că European and Eurasian Affairs. Deciziile sunt luate de secretari, subsecretari, adjuncți și directorii misiunilor. Au existat situații când congresul s-a aflat în
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
din 2008. Cercetarea lui Voelpel se axează pe domeniille: conducere, eficacitate a echipei, si a , gestionare a și . Articolul său intitulat „Creșterea cunoștințelor spre gestinoarea atenției” (”The rise of knowledge towards attention management”) a fost recunoscut că unul dintre citațiile clasice în domeniul gestionării cunoștințeor, basat pe numărul de citații pe care l-a avut. În 2009 și 2012, a fost clasat printre primii 100 cercetători sub 40 de ani, de către . A fost de asemenea clasat, prin productivitatea individuală, pe locul
Sven Voelpel () [Corola-website/Science/335586_a_336915]
-
același timp, au dorit să încurajeze oamenii să cumpere jocul. El a adăugat că demo-ul creat nu reprezintă jocul final, deoarece jocul final este presupus a fi o experiență diferită. Williams s-a așteptat ca jocul să devină un cult clasic, nu un succes comercial, el considerând jocul ca fiind „captivant” și „cireașa de pe tort” a industriei. "Spec Ops: The Line" a fost primit cu reacții pozitive, mulți critici lăudând povestea, tematica, și abordarea violenței într-un joc video, dar au
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]