38,651 matches
-
IV-lea al Béarnului formau centrul; ei erau împărțiți în încă două divizii mai mici, iar câte o divizie de pedestrași mergea în fața fiecăreia. Acest aranjament a fost utilizat și ca linie de luptă lângă Ascalon, centrul armatei fiind între porțile Ierusalim și Iaffa, dreapta aliniată cu coasta Mediteranei, și cu stânga în dreptul porții Iaffa. Conform majorității relatărilor (atât creștine cât și musulmane), fatimizii au fost luați pe nepregătite, iar bătălia a fost scurtă, dar Albert de Aix a spus că
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
mai mici, iar câte o divizie de pedestrași mergea în fața fiecăreia. Acest aranjament a fost utilizat și ca linie de luptă lângă Ascalon, centrul armatei fiind între porțile Ierusalim și Iaffa, dreapta aliniată cu coasta Mediteranei, și cu stânga în dreptul porții Iaffa. Conform majorității relatărilor (atât creștine cât și musulmane), fatimizii au fost luați pe nepregătite, iar bătălia a fost scurtă, dar Albert de Aix a spus că bătălia a durat ceva timp și s-a dat în fața unei armate egiptene
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
speriați au fugit înapoi în siguranța orașului fortificat; Raymond i-a urmărit pe unii din ei în mare, alții s-au urcat în copaci și au fost uciși cu săgeți, în vreme ce alții au fost călcați în picioare în retragerea spre porțile Ascalonului. Al-Afdal și-a lăsat în urmă tabăra și comorile care au fost capturate de Robert și Tancred. Nu se știe câți cruciați au murit, dar egiptenii au pierdut aproximativ 10-12.000 de oameni. Cruciații și-au petrecut noaptea în
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
amintesc dacă cineva purta steagul Casei Orfanilor, dar așa se spune. Era o liniște epuizantă și îngrozitoare. (...) Câțiva dintre copii se țineau de hainele lui Korczak, poate chiar de mână, mergeau purtați parcă de o transă. I-am condus până la poarta Umschlagului...” . Potrivit altor versiuni, copiii au mărșăluit, grupați câte patru, și au purtat steagul cu Regele Maciuś I, eroul romanului scris de profesorul lor. Fiecare copil ducea cu el jucăria sau cartea preferată. Unul dintre băieții aflați în fruntea marșului
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
accelerarea aplicățiilor computaționale de înaltă performanță din domeniul analizei financiare, bioinformaticii și nu în ultimul rând al calculului științific. Altera Nios ÎI și Xilinx MircoBlaze și PowerPC sunt câteva din platformele FPGA ce suporta Impulse C. Datorită numărului enorm al porților logice programabile dintr-un FPGA, o aplicație poate fi segmentata în mai multe nuclee, fiecare rulând în mod paralel pe calea sa hardware din interiorul dispozitivului. FPGA fiind paralele prin natura lor, diferitele procese nu trebuie să concureze pentru aceleași
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
și, în punctul culminant al acțiunii, Judah conjură un golem temporal pentru a îngheța trenul în timp, salvându-l astfel de atacul distructiv al miliției. La finalul romanului, Consiliul de Fier devine un fel de monument public, gata să atace porțile Noului Crobuzon, dar înțepenit pentru un interval de timp necunoscut, necesar golemului să se dizolve. Judah este ucis de Ann Hari pentru că a pus capăt atacului Consiliului, iar Cutter se ascunde din nou în mișcarea de rezistență din Noul Crobuzon
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
a făcut apologia Germaniei și a războiului antisovietic. A fost condamnat de Tribunalul Poporului, pe 1 iunie 1945, la "„20 de ani detențiune rea și 10 ani degradațiune civică, cu confiscarea averii”". A fost închis la Aiud, Dumbrăveni, Jilava, Craiova, Poarta Albă și Gherla. Alexandru Hodoș, " Focurile de pe culme", Editura Minerva, București, 1972
Alexandru Hodoș (ziarist) () [Corola-website/Science/322906_a_324235]
-
colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei (un text precum "Cetățeanca Melinte Aneta" e caracteristic) în
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
de boabe din care este format poate să difere de la o comunitate religioasă la alta, în funcție de specificul devoțiunii catolice. Astfel de suporturi formate din mărgele sau boabe sunt folosite și în alte culturi. Instrumentul similar folosit ca suport pentru rugăciune poarta numele în hinduism, în budhism, și în islam. În tradiția ordotoxă poartă numele de metanii sau mătănii.
Rozariu () [Corola-website/Science/322994_a_324323]
-
Pe locul actualei capele s-a aflat o mănăstire a călugărilor dominicani, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea în afara zidurilor cetății. Ea se afla în piața formată la capătul străzii Gușteriței (azi 9 Mai), în apropierea fostei porți omonime. În aprilie 1241, în contextul marii invazii mongole, după cucerirea Kievului la 6 decembrie 1240, hoarda condusă de generalul Subotai "bahadur" a asediat Sibiul și a incendiat mănăstirea. Ea a fost refăcută la scurtă vreme după acest tragic eveniment
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
au construit o biserică și o mănăstire și au așezat sub turnul bisericii statuia Sfântului Nepomuk. Cum populația de confesiune evanghelică a orașului nu lua în seamă acest sfânt, ba chiar îl ridiculiza, statuia a fost așezată pe podul din fața Porții Ocnei. Când vechea poartă s-a dărâmat, sfântul a fost îngropat sub ruinele ei. Generalul comandant contele Franz Wallis a ordonat atunci așezarea statuii în Piața Mare."" După amplasarea statuii, sibienii de confesiune luterană au încercat, în repetate rânduri, să
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
și o mănăstire și au așezat sub turnul bisericii statuia Sfântului Nepomuk. Cum populația de confesiune evanghelică a orașului nu lua în seamă acest sfânt, ba chiar îl ridiculiza, statuia a fost așezată pe podul din fața Porții Ocnei. Când vechea poartă s-a dărâmat, sfântul a fost îngropat sub ruinele ei. Generalul comandant contele Franz Wallis a ordonat atunci așezarea statuii în Piața Mare."" După amplasarea statuii, sibienii de confesiune luterană au încercat, în repetate rânduri, să deterioreze statuia. Pentru a
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
perioada 1973-1996) a fost cumpărată pentru suma simbolică de un leu, restaurată și ridicată în curtea interioară a Casei Parohiale Romano-Catolice din Piața Mică, la câteva zeci de metri de fostul ei amplasament. Din cauza faptului că statuia nu încăpea pe poarta cu boltă a casei parohiale, a fost nevoie să se spargă din ziduri. Începând din anul 2002 s-a inițiat un plan de refacere al centrului istoric al Sibiului. În urma cercetărilor arheologice s-a identificat amplasamentul, adâncimea fundației statuii și
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
care războiul pare pierdut. Prezența lui Ettore duce la modificarea raporturilor de forțe. Provocat de ospățul francezilor, Ettore apucă unul dintre puținele animale rămase comestibile în cetate - un purcel (pe care primarul l-a ascuns de populație) -, îl plimbă prin fața porților și-l aruncă pe masa francezilor. Un mercenar al lui Fieramosca este prins de francezi și executat. În semn de răzbunare, Ettore îi prinde pe cei trei cavaleri francezi, responsabili pentru executarea mercenarului și le aduce o ofensă. Unul dintre
Cei 13 de la Barletta () [Corola-website/Science/323907_a_325236]
-
trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
folosite ca mijloace de plată. Monedele emise sub principele Acațiu Barcsai (1619-1661) sunt foarte rare întrucât domnia sa a fost scurtă (1658-1660), au fost bătute doar monede de valori foarte mari, iar întreaga emisiune a fost folosită pentru plata datoriei față de Poarta Otomană.<br> În anul 1602 orașul Brașov a primit de la Sigismund Báthory privilegiul de a bate monedă. Emiterea de monedă în Brașov începuse deja în 1601, pe revers fiind gravată stema orașului. După o pauză de 10 ani, în timpul luptelor
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
cazemate pentru depozitarea muniției și adăpostirea trupelor. Bastionul Haller a fost construit în perioada 1551-1553, în timpul primariatului lui Peter Haller. Lucrările au fost coordonate de meșterii Peter Nürnberger și Georg Waahl. Odată cu el a fost construit și bastionul plasat la Poarta Ocnei (Cizmarilor), astăzi dispărut. Pentru a finaliza cât mai repede această construcție, Dieta Transilvaniei a impus orășenilor și țăranilor români și sași din satele învecinate să presteze muncă obligatorie și să contribuie cu bani. Cu toate acestea, țăranii și orășenii
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
Independența. Începând din 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Printre elementele componente ale acestei incinte este inclus și Bastionul Gros, azi teatru, situat între
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
de construire a Turnului Gros. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, pe măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile orașului Sibiu au fost întărite cu rondele de artilerie și cu bastioane. Astfel, în perioada 1540-1552 au fost construite câteva rondele de artilerie în fața porților Turnului Cisnădiei, precum și pe alte câteva străzi din centrul istoric al Sibiului (pe strada Rotarilor, strada Bastionului și pe bulevardul Corneliu Coposu). Singura rondelă care a rezistat peste timp este Turnul Gros, situat pe strada Cetății, dar care se întinde
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
Sibiu, precum și cetatea bastionară din Oradea (1569-1618). În a doua jumătate a secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului al XVII-lea au fost construite cinci bastioane și anume: Bastionul Haller, bastionul din fața Porții Ocnei (Cizmarilor), bastionul din fața Porții Turnului, bastionul din fața Porții Cisnădiei și Bastionul Soldisch. Dintre acestea, mai există doar bastioanele Haller și Soldisch. Bastionul Soldisch (al Mercenarilor) a fost construit în perioada 1622-1627, fiind ultimul dintre cele cinci bastioane (din punct de vedere cronologic). Construirea sa
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
din Oradea (1569-1618). În a doua jumătate a secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului al XVII-lea au fost construite cinci bastioane și anume: Bastionul Haller, bastionul din fața Porții Ocnei (Cizmarilor), bastionul din fața Porții Turnului, bastionul din fața Porții Cisnădiei și Bastionul Soldisch. Dintre acestea, mai există doar bastioanele Haller și Soldisch. Bastionul Soldisch (al Mercenarilor) a fost construit în perioada 1622-1627, fiind ultimul dintre cele cinci bastioane (din punct de vedere cronologic). Construirea sa avea ca obiectiv apărarea
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
fost înzestrată cu o centură dublă de ziduri începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, la fel ca și latura sudică. Odată cu bastionul, s-au construit și curtine care au legat noul bastion de bastionul amplasat în fața Porții Cisnădiei. Acestea au reprezentat ultimele lucrări de fortificare a orașului Sibiu. Bastionul Soldisch a fost folosit în timpul luptelor cu turcii din secolul al XVII-lea, scăpând intact. În anul 1660, el a fost asediat de Gheorghe Rákóczi al II-lea
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
ceva rău, dar nu mai apucă să dea alte detalii. Deși imunizată la bolile care afectaseră anul 1320, Kivrin se trezește în trecut grav bolnavă. În starea în care se află este inacapabilă să rețină locul în care se deschisese poarta timpului și în care ar trbui să ajungă după două săptămâni, pentru a reveni în epoca ei. Salvată de un localnic, ea este dusă și tratată în conacul unui sat din apropiere. Acolo descoperă că engleza medie pe care o
Cartea Judecății de Apoi () [Corola-website/Science/323940_a_325269]
-
(în ) a fost un turn construit în secolul al XIV-lea în orașul Sibiu și care făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul se afla deasupra Porții Cisnădiei (una dintre cele patru porți ale orașului) și proteja această poartă de acces în cetate, fiind apărat de breasla măcelarilor. El se afla la capătul vestic al străzii Cisnădiei (azi "Nicolae Bălcescu"), la intersecție cu strada Tribunei. Lovită de
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]