36,878 matches
-
vina pe comunitatea evreiască pentru recenta anexare, cu un an în urmă, a Lituaniei de către regimul sovietic. Un alt factor important a fost felul în care planurile naziștilor s-au bazat pe organizarea fizică, pregătirea și executarea ordinelor lor de către trupele lituaniene auxiliare ale regimului nazist de ocupație. Uniunea Sovietică a invadat, a ocupat și ulterior a anexat Lituania în 1940. Invazia germană a Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941, a venit după un an de ocupație sovietică, care a culminat
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
german pentru colonizarea timpurie a Lituaniei, care se învecina cu Prusia Orientală germană - în conformitate cu ; de aici și prioritatea foarte ridicată a exterminării relativ micii comunități evreiești lituaniene. Administrația germană nazistă a îndrumat și a susținut uciderea organizată a evreilor lituanieni. Trupe locale lituaniene auxiliare ale regimului de ocupație nazist au susținut logistic, au pregătit și au pus în aplicare crime sub îndrumarea naziștilor. SS- a ajuns în Kaunas la 25 iunie 1941 și a ținut discursuri inflamatoare în oraș pentru a
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Operațiunea Berlin (25-26 septembrie 1944) a fost evacuare pe timp de noapte a resturilor Diviziei I aeropurtate, încercuite de forțele germane la nord de cursul inferior al Rinului în Olanda, departe de grosul trupelor aliate, la finalul Operațiunii Market Garden din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul operațiunii a fost evacuarea în condiții sigure a supraviețuitorilor diviziei, încercuită pe trei laturi de forțele Wehrmachtui, în primejdie să fie distruse. Operațiunea militară s-
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie. Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă s-au aflat inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
asupra acestuia. Deși au fost copleșiți numeric și din punct de vedere al dotării, militarii lui Frost au rezistat patru zile. Restul diviziei a format o poziție defensivă puternică („Perimetrul”) în zona Hotelului Hartenstein (transformat în zilele noastre în Muzeul trupelor aeropurtate) din Oosterbeek, o suburbie a Arnhemului, în speranța că militarii Corpului XXX aveau totuși să ajungă aici, să forțeze cursul fluviului și să cucerească un cap de pod. Brigada I independentă de parașutiști polonezi au aterizat la sud de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
a ajuns la concluzia că soldații aliați de la Arnhem trebuie evacuați de urgență. Planul lui Urquhart presupunea ca un mic grup de soldați să formeze o linie defensivă subțire în perimetrul de la Oosterbeek. După aceasta, sub acoperirea întunericului nopții, grosul trupelor trebuia să se retragă de-a lungul unei benzi albe întinse pe pământ de supraviețuitorii regimentului piloților de planoare. Ultimii apărători trebuiau să se retragă încet la sfârșit și să traverseze la rândul lor Rinul. Pentru ca germanii să nu descopere
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
deoarece era de o sută de ori mai puțin luminată de Soare decât Pământul.<ref name="oncle-dom.fr/sciences/astronomie/histoire/anneaux/invention/invention.htm 2016-08-20"></ref> A afirmat că în 1642, la Köln, el a văzut trecând prin fața Soarelui o trupă ("turnam") de stele căzătoare care urmau una după alta în timpul unei perioade de paisprezece zile și că strălucirea Soarelui a fost slăbită considerabil de aceasta. În ceea ce privește viața extraterestră, Schyrleus a scris: „Dacă Jupiter are... locuitori, ei trebuie să fie mai
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
pentru a treia oară în 1456, cetatea fiind apărată de forțele militare sârbe. În cele din urmă, Semendria a fost capturată de otomani în 1459, ceea ce a dus la destrămarea statului medieval sârb. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele germane au folosit cetatea că depozit de muniție. Pe 5 iunie 1941, muniția a explodat accidental, afectând întreaga cetate Semendria, precum și așezările umane aflate la o distanță de până la 10 kilometri. O mare parte a zidului sudic al cetății a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
al Rinului. Această acțiunea ar fi permis Armatei a 2-a britanice să ocolească Linia Siegfried și să atace zona industrială Ruhr. Pentru atingerea acestui obiectiv, aliații au lansat pe 17 septembrie Operațiunea Market Garden. Au fost parașutate în Olanda trupe aeropurtate, care trebuiau să asigure cucerirea și păstrarea controlului asupra podurilor de importanță strategică și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a celor din 9. SS-Panzer-Division „Hohenstaufen” și 10.SS-Panzer-Division „Frundsberg”. Doar grupuri mici de parașutiști au reușit să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Arnhem, în timp ce restul militarilor aliați au fost opriți din înaintare în lupte din periferia orașului. În același timp, Corpul XXX nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat înlocuirea în luptă a trupelor aeropurtate așa cum fusese planificat. După patru zile de lupte, parașutiștii britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost încercuit într-o pungă mică la nord de râu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
înaintare în lupte din periferia orașului. În același timp, Corpul XXX nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat înlocuirea în luptă a trupelor aeropurtate așa cum fusese planificat. După patru zile de lupte, parașutiștii britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost încercuit într-o pungă mică la nord de râu. Aceștia din urmă nu au putut fi sprijiniți nici
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Aceștia din urmă nu au putut fi sprijiniți nici de polonezii din Corpul XXX, când aceștia au ajuns pe malul sudic al râului, și nu au putut fi reaprovizionați de avioanele RAF. După nouă zile de lupte grele, supraviețuitorii din trupele aeropurtate au fost evacuați în cadrul Operațiunii Berlin. Dat fiind că nu au reușit să cucerească și să păstreze controlul asupra podurilor de peste Nederrijn, aliații nu au mai putut să își continue înaintarea, iar linia frontului s-a stabilizat la sud
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Dacă inițial a existat o propunere care prevedea acțiunea forțelor britanice și poloneze cunoscută ca „Operațiunea Comet”, planul a fost dezvoltat rapid pentru implicarea aproape a întregii Armate I aeropurtate. Atacul avea să fie dat pe de-o parte de trupele aeropurtate în Olanda, iar pe de alta de trupele terestre care urmau să înainteze dinspre sud, forma finală a planului primind numele de cod „Market Garden”. Planul lui Montgomery prevedea lansarea Diviziei a 101 aeropurtată SUA pentru capturarea podurilor din
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
forțelor britanice și poloneze cunoscută ca „Operațiunea Comet”, planul a fost dezvoltat rapid pentru implicarea aproape a întregii Armate I aeropurtate. Atacul avea să fie dat pe de-o parte de trupele aeropurtate în Olanda, iar pe de alta de trupele terestre care urmau să înainteze dinspre sud, forma finală a planului primind numele de cod „Market Garden”. Planul lui Montgomery prevedea lansarea Diviziei a 101 aeropurtată SUA pentru capturarea podurilor din zona orașului Eindhoven, a Diviziei a 82-a aeropurtate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de cale ferată și de pontoane de peste cursul Rinului inferior la Arnhem pentru o perioadă de două-trei zile, până când sarcinile lor urmau să fie preluate de Corpul XXX. Încă de la început, Urquhart a fost foarte limitat în ceea ce privește pregătirea și transportul trupelor pentru bătălia ce avea să vină. Comandamentul IX al avioanelor de transport SUA avea disponibilă pentru acțiune doar o capacitate limitată. În același timp cu operațiunea de la Arnhem trebuia să se desfășoare alte două parașutări de amploare. Din acest motiv
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
podurilor și zonelor de parașutare a proviziilor de care avea să fie nevoie în timpul luptelor făcea ca Divizia I aeropurtată să fie obligată să apere o arie cu un perimetru de 30 km, cel puțin până la sosirea in zonă a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
L” în a doua zi a operațiunii, următoarele parașutării urmând să fie făcute în zona „V”. Datorită calității slabe a informațiilor militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari așteptându-se ca succesul operațiunii să conducă la înfrângerea imediată a Germaniei. Au existat chiar militari care și-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
De fapt, SHAEF (Cartierul general al Forțelor Expediționare Aliate) știa că la Arnhem se aflau aproape în mod sigur două divizii Panzer, dar a preferat să ignore acest fapt. Eliberarea orașului Antwerp de pe 4 septembrie a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita „Marțea Nebună”. Totuși, aliații, ale căror linii erau foarte întinse, s-au oprit pentru reorganizare, ceea ce le-a acordat germanilor un răgaz pentru regrupare. Încercările făcute pentru clarificarea efectivelor exacte ale germanilor au fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în rândurile sale se aflau veterani experimentați, care se adăugau efectivelor germane din zonă, al căror număr era mult peste ce se așteptau aliații. Un fapt foarte important era acela că acești soldați fuseseră special pregătiți pentru lupta împotriva atacurilor trupelor aeropurtate. Ambele divizii germane fuseseră antrenați luni de zile în timpul în care așteptau sosirea noilor mașini de luptă. Germanii puseseră la punct în ultimele 15 luni, atât în timpul cursurilor teoretice cât și a exercițiilor practice, cele mai bune căi de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
la „Kampfgruppe Von Tettau”, iar Batalionul al 3-lea al Diviziei a 34-a de voluntari SS „Landstorm Nederland” din tabăra de antrenament din Hoogeveen a intrat în compoziția aceleiași divizii pe 20 septembrie.. În timpul desfășurării luptelor, germanii au trimis trupe suplimentare în zonă. Adolf Hitler, surprins la început de atac, a fost convins că apărarea Olandei trebuie să fie prioritară și a aprobat trimiterea de întăriri suplimentare la Arnhem. Model a ordonat ca noii sosiți să fie trimiși direct în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
complet asupra zonelor de parașutare avea să fie o problemă majoră de-a lungul întregii perioade. După sosirea Regimentului South Stafford și a Batalionului al 11 de parașutiști pe pozițiile de la vest de Arnhem, britanicii au sperat că au suficiente trupe pentru străpungerea liniilor germane până la pozițiile lui Frost de pe pod. Locotenent-colonelul Dobie din cadrul Batalionului I de parașutiști a planificat un atac în zorii zilei, dar o informație greșită care sugera că podul a fost pierdut a dus la anularea asaltului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
decoleze din Anglia. 114 avioane de transport C-47 au decolat, dar 41 dintre ele au fost rechemate la bază din ordinul comandanților. Restul au continuat să zboare către zonele de aterizare. Piloții nu au reușit să se înțeleagă cu trupele de la sol. Unul dintre puținele mesaje care au putut fi emise de la Arnhem îi atenționau pe polonezi că zona parașutare „K” nu era sigură și le sugera să aterizeze pe un polder la est de Driel, unde ar fi trebuit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cu Cartierul general al Corpului XXX. Bombardamentul executat de Regimentul 64 a avut o așa de mare importanță pentru parașutiștii asediați încât, după revenirea în țară, Urquhart a propus ca artileriștilor acestei unități să li se permită să poarte insigna trupelor aeropurtate - calul înaripat Pegas. Soldații Regimentului 100 de artilerie, moștenitorii tradițiilor Regimentului 52 de artilerie grea regală, care a sprijinit cu foc luptele parașutiștilor de la Arnhem, poartă în zilele noastre insigna trupelor aeropurtate pe mâneca uniformei. Britanicii au avut contact
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]