37,442 matches
-
florile târzii de toamnă și el simțea, în mod sincer, milă și iubire pentru ființa lor gingașă, biciuită de ploaie și vânt și, lucru însemnat, reușește să ne transmită și nouă simțirea lui înfiorată: Crizanteme, crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363 Și‐ n grădinile golite și pustii Oare câte doruri îngropat‐am noi, Crizanteme, crizanteme, flori târzii Biciuite de vânt aspru și de ploi!? Cât
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363 Și‐ n grădinile golite și pustii Oare câte doruri îngropat‐am noi, Crizanteme, crizanteme, flori târzii Biciuite de vânt aspru și de ploi!? Cât privește George Nedelea a publicat în Lumina, ca de obicei, poezii fel de fel. Iată de data aceasta o fabulă: „Două cărți” ale secretarului cenaclului Alexandru Vl ahuță, publicate în revistă în aprilie 1946 (nr.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
negoț și știitori de carte, Trăia pe vremuri un bătrân evreu Pe nume Baruch... Fire de elită, În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, Știa să taie sticlă poleită Și toți nerozii îl credeau geamgiu. Dar timpul suflă limpede ca vântul Și moartea le-a grăbit metamorfoza: Pe toți făcându-i una cu pământul, A transformat pe Baruch - în Spinoza. Golful de cuvinte, explică Vasile Turculescu, constă în trecerea de la un cuvânt la altul prin schimbarea succesivă a unei litere, a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
boarfe...”), cu gândul de a-și reorganiza viața, de a-și stabili un sens și o direcție pe care să o urmeze. Reușește într-un timp scurt să facă locuibilă casa părintească („...fusese părăsită în urmă cu 15 ani, intra vântul prin toate colțurile...”). Se gospodărește, își cultivă pământul, crește porci, păsări, își mai permite din când în când câte o escapadă la oraș („...aveam pe cineva în oraș, nu mă complicasem în sat, ca să nu pută....”). După spusele inculpatei, primii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
încredere în ea. 2. Occidentul medieval cunoaște nașterea sau renașterea orașelor și apariția burgheziei. Acest lucru nu s-a realizat fără conflicte, căci un corp străin venea să tulbure ordinea feudală și rurală. Dar, inevitabil, civilizația noastră devine citadină. Cu-vântul francez burghez (la origine, locuitorul unui burg) nu definește la fel de bine personajul ca germanul Bürger sau spaniolul ciudadano: este vorba nu doar de un meșteșugar sau de un negustor care vrea să fie independent, ci și de un cetățean care
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
et labora, roagă-te și muncește. Meșteșugarii, negustorii, comercianții, bogătașii, burghezii orașelor transformă munca într-o valoare, deoarece creează bogăție. În acest sens, ei disprețuiesc trândăvia nobililor. De fapt, Evul Mediu cunoaște o evoluție tehnologică remarcabilă. Să luăm moara de vânt, moara de apă, scripetele, diferitele instrumente optice, orologiul, imprimeria... O mare parte din aceste inovații vin din Orient (cifrele romane sunt înlocuite cu cifrele arabe) sau din Extremul Orient. În spatele acestor progrese se ascunde figura meșteșugarului, a inventatorului, a artizanului
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în această privință? Vă prezentăm trei dintre aceste posibile judecăți: -proiectul prometeic (sau cel al Bibliei: ,,Stăpâniți pământul") este în centrul civilizației noastre. Credem că orice acțiune în favoarea dezvoltării omului este legitimă: exploatarea materiilor prime, creșterea și uciderea animalelor, captarea vântului sau a apelor; -orice acțiune care apără omul este justificată: a combate dăunătorii, fenomenele ostile, asemenea catastrofelor "naturale", microbii. Avem dreptul să îndreptăm, să îndiguim, să reparăm, să corectăm natura; -dar tot ceea ce o perturbă este ilicit. Ajungem la criteriul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
aleatoriu, iar motivele încarcerării sfidau logica elementară, într-un joc diabolic ce avea unicul scop de a exacerba orgoliul paranoic al puterii. Existența lui Ivan Denisovici Șuhov se consumă într-o coordonată spațio-temporală aflată sub semnul închiderii - barăcile pătrunse de vânt și ger, pâcla dimineții, lumina difuză a amiezii, cenușiul copleșitor al înserării. Supraviețuirea înseamnă o stare permanentă de vigilență, susținută de un simț practic ascuțit de-a lungul celor opt ani de muncă silnică. Cum se economisește pâinea, cum se
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Mircea Cărtărescu pentru poeții rock s-a concretizat (încă odată, după traducerile din Leonard Cohen) într-o întâlnire-eveniment: aceea dintre limba română și versurile unui dintre cei mai influenți și extravaganți cantautori dintotdeauna, Bob Dylan. Volumul Bob Dylan. Suflare în vânt. 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu* este o antologie ce cuprinde versuri compuse pentru muzică (lyrics) între 1962 și 2001, precedată de prefața traducătorului. În mod cert, apariția acestui volum răspunde unei nevoi mai complexe decât simpla transpunere în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-l, peste secole, pe Nick Greene, criticul care i-a rănit în tinerețe orgoliul de poet - devenit veritabilă alegorie a tradiției interpretării literare - Orlando are o revelație: "În toți acești ani se gândise la literatură [...] ca la ceva dezlănțuit ca vântul, fierbinte ca focul, iute ca fulgerul, ceva nonconformist, incalculabil, abrupt, și... poftim: literatura era un gentleman bătrâior, într-un costum gri, care vorbea despre ducese". Și pentru că romanul a fost considerat "cea mai lungă și mai fermecătoare scrisoare de dragoste
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din Dublin, traducere din engleză și note de Radu Paraschivescu, prefață de Dana Crăciun, Editura Humanitas Fiction, București, 2012. * Amos Oz, Odihnă desăvârșită, traducere din ebraică și note de Marlena Braester, Editura Humanitas Fiction, București, 2011. * Bob Dylan, Suflare în vânt. 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas Fiction, București, 2012. * Ernesto Sabato, Tunelul, traducere din spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți, Editura Humanitas, București, 2012. * Gabriela Adameșteanu, Dimineață pierdută, Editura Polirom, Iași, 2008. * Hunter S. Thompson, Spaime și scârbe
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și pe acelea, magice chiar, ale profeților, să fie în stare să stîrnească admirația și entuziasmul. Masele pot fi comparate cu o grămadă de cărămizi lipsite de fundament și de mortar și pe care, din cauza absenței liantului, orice pală de vînt le poate nărui. Dînd fiecărui individ impresia unei relații personale, făcîndu-l să împărtășească aceeași idee cu semenii, aceeași viziune asupra lumii, liderul îi oferă un substitut de comunitate, aparența unei legături directe, de la om la om. Sînt suficiente cîteva imagini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
gîndul inconstanța, credulitatea, schimbările de stare? La ce, dacă nu la femeie? Folosind una dintre acele formule al căror secret îl deține la modul absolut, Gustave Le Bon scrie, în stilul cunoscutei spuse "femeia e schimbătoare ca frunza în bătaia vîntului": "În toată lumea mulțimile sînt schimbătoare, dar cele mai schimbătoare sînt mulțimile latine. Cine se sprijină pe ele e drept că poate urca foarte repede și foarte sus, dar la fel de adevărat e că se află mereu în preajma stîncii tarpeiene de pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unei părți însemnate din burghezie, poliție și armată. Îi e suficient să se arate, să se facă văzut și auzit pentru ca toți să îi cedeze. În fața aureolei sale tunurile regelui au amuțit iar armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol imens. "Fascinați, dușmanii îl căutau și nu-l vedeau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt comune cu pensionarii azilelor. Încercați să vizualizați concret imaginea propusă de el: mii de bărbați transformați instantaneu în femei, mii de uniforme sobre, de pantaloni ajustați pe picior metamorfozați într-o mare de fuste fluturînde în toate cele patru vînturi și veți înțelege nu atît absurditatea, cît secretul spaimei depuse în această noțiune de mulțime. Spaimă și de lupta dintre sexe, și de pierderea sexului, cel masculin, se înțelege. În mod disimulat, cititorul este avertizat: "Dacă vrei să rămîi bărbat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
De vorbă c-un ghiduș, Chișinău, 1974; Trenul 61-B, Chișinău, 1975; Arme în iarbă, Chișinău, 1976; Sus la codru, Chișinău, 1978; Umbrela cosmonautului, Chișinău, 1979; Luni, marți, miercuri..., Chișinău, 1981; Pălăria lui Cipolino, Chișinău, 1981; Unchiul meu Păcală, Chișinău, 1982; Vânt cu ochelari, Chișinău, 1984; Iarna dragostei, Chișinău, 1984; La târgul din Prostănaci, Chișinău, 1987; Înflorite ramuri, Chișinău, 1988; Ploaie desculță, Chișinău, 1990; Iubind, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 43-68. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286246_a_287575]
-
Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să tremure șuvoiul prelung, tainicul joc al ecourilor, sunetul schimbător al pietrelor lovite înfiripau laolaltă un glas omenesc care vorbea neîncetat: erai mereu cât pe-aici să le prinzi înțelesul, dar care îți scăpa de fiecare dată.” (p.
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2000; Sexagenara și tânărul, București, 2000; Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, București, 2001; Autobuzul cu cocoșați, București, 2002; Lebăda cu două intrări, București, 2003. Traduceri: August Strindberg, Vrăjitoarea. Răzbunarea. Insula Fericiților, București, 1979; Abraham Peter, Vântul și sticlele de limonadă, Berlin-București, 1982; Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu George Almosnino); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în colaborare cu George Almosnino); Elfriede Jelinek, Pianista, București, 1994; Herta Müller, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
Cred că scriitorul / actor, care a avut un feed-back încurajator, are obligația să ne ofere și volumul al doilea (primul se oprește la decembrie 1989). Mai ales că, așa cum mărturisește la pagina 498, are "un lucru de mare preț: amintirile". Vînt din pupa!... Chefuri cu artiști de ieri și de azi... Din nou vorbesc despre excepționalul jurnal al actorului Candid Stoica. Îl apreciez pe autor fiindcă e un intelectual autentic, deoarece este un comedian excelent se pare că de roluri mici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
e prezent cu poeme în proză. Romanul și nuvela sunt ilustrate de Mihail Șerban (Vedenia, Într-o primăvară), Vintilă Horia (Reverie citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema tragicului modern), M. Camilucci (Nevoia de poezie). Intervenții critice fac Al. Husar („Luceafărul” și „Meșterul Manole”), Ion Șiugariu (Titu Maiorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
prea multe întrebări. Ce om ciudat! Atunci când conversația părea a fi deosebit de interesantă, îi cerea părerea asupra unui candelabru sau asupra unei cărți abia ieșite de sub tipar. De la filosofie trecea la istorie, de la religie la poezie, dar se dădea în vânt după anecdote, le considera sarea și piperul conversației și cheia pentru a cântări un personaj, o împrejurare, o epocă. În ultimele luni stăruise prin cercetări amănunțite asupra funcționalității castelelor feudale, asupra arhitecturii lor. Vorbea de Frederic de Suabia cu un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorbeau cu mine și mi se spovedeau. Este greu pentru un Rege să înțeleagă ce înseamnă să rămâi zile-ntregi să păzești animalele la pășune; îți trec prin cap atâtea gânduri, îți faci mii de planuri, încerci să tălmăcești glasul vântului, rumorile câmpiei, zbieratul celorlalte animale. Eu vorbeam cu copacii, cu ierburile, cu norii; mă afundam în cele mai stranii închipuiri. Acasă mama vitregă, ce se numea tot Catarinella ca mama mea bună, mă muștruluia dacă mâncam o bucată de pâine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Catarinellei. Dar cine știe ce ce i-ar fi trecut prin cap, ar fi început să-i vorbească de semne și minuni, iar el ar fi sfârșit la mânăstire. Nu, nici să n-audă de mânăstire. El voia să fie catârgiu. Ploaia, vântul, zăpada, oboseala nu-l speriau. Îi știa pe catârgii: soseau din te miri ce alte ținuturi, se ștergeau de sudoare, își scoteau pălăria și intrau în cârciumă să bea ca niște adevărați domni. În cele din urmă s-a destăinuit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru orice ar fi fost nevoie. Când bântuiau rafalele de vânt ca o fiară înfometată, don Terentio citea cu glas tare fragmente din Biblie și i le explica. Giandomenico era contrariat: Dumnezeu trebuia să ierte, iar nu să pedepsească. Preotul îl lămurea că dreptatea divină pune la grea încercare pe cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
loc cine știe ce schimbări, ci fiindcă micul teatru al comunității, reprezentat în acel moment de prietenii mai vârstnici, participa în acel fel la devălmășia vieții. Primele schimburi de vorbe erau întotdeauna despre capriciile timpului, despre poziția norilor și a soarelui, despre vânturi și ploaie. Apoi firește urma șiragul de nenorociri: măgari mușcați de vipere la pășune, capre sau viței căzuți în prăpăstii, prăbușiri de adăposturi din paie, livezi lovite de secetă și uscate, alunecări de teren, boli. În privința bolilor Geronimo îi întrerupea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]