38,404 matches
-
este un tanc principal de luptă din generația a treia, fabricat în Statele Unite ale Americii. Vehiculul este denumit după generalul american Creighton Abrams, fostul șef al Statului Major al Armatei Americane și comandantul forțelor militare americane din Vietnam din 1968 până în 1972. este un tanc foarte bine înarmat, cu un blindaj greu și cu o mobilitate mare, conceput pentru războiul modern. Printre caracteristicile notabile se poate menționa utilizarea unei puternice turbine cu gaz
M1 Abrams () [Corola-website/Science/321458_a_322787]
-
lui Magellan nu a mai fost însă recuperat de la băștinași. Unii dintre soldații care au supraviețuit bătăliei și s-au întors la Cebu au fost otrăviți în timp ce participau la un ospăț organizat de Humabon. Locul lui Magellan în funcția de comandant al expediției a fost luat de Juan Sebastián Elcano care a ordonat plecarea imediată după trădarea lui Humabon. Elcano și flota lui s-au îndreptat spre vest și au revenit în Spania în 1522, terminând primul ocol al lumii.
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
de milițieni a lui Neagu plimba străzile în căutarea lui Coști. După o dispută legată de raportul dat prin radio, patrulă merge la Televiziune fiind întâmpinați de haosul specific acelor zile de Decembrie. După un filtru militar, Neagu ajunge la comandantul apărării TVR. Indignat și probabil stresat de situație, acesta refuză cererea de căutare a lui Neagu, ce se întoarce la patrulă, convins oarecum că fugarul nu e acolo, rămânând o variantă, casa Andronescu. Din distribuție fac parte Paul Ipate (Coști
Hârtia va fi albastră () [Corola-website/Science/321484_a_322813]
-
are nevoie de un succes pentru a putea continua, ei decid să falsifice aterizarea, mai degrabă decât să anuleze misiunea. Cu câteva minute înainte de lansare, echipajul dezorientat format din colonelul Charles Brubaker (James Brolin), locotenent-colonelul Peter Willis (Sam Waterston) și comandantul John Walker (O. J. Simpson) sunt scoși din Capricorn One și transportați cu avionul la o bază militară abandonată din deșert. Continuă procedurile standard de lansare, dar publicul nu știe că nava este goală. La baza secretă, astronauții sunt informați
Capricorn One () [Corola-website/Science/321487_a_322816]
-
a avut loc la bordul navei marinei britanice la 28 aprilie 1789, și a fost apoi popularizată și amintită de mai multe cărți, filme, cântece populare, dintre care multe au modificat semnificativ evenimentele. Revolta a fost condusă de împotriva ofițerului comandant, William Bligh. Conform majorității relatărilor, marinarii au fost atrași de perspectiva unei vieți idilice pe insula Tahiti din Pacific și au fost indignați de presupusa cruzime a căpitanului lor. Optsprezece răsculați l-au izgonit pe căpitanul Bligh și pe majoritatea
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
cu vele relativ mică, construită în 1784 la șantierele navale Blaydes din Hull. Ulterior, ea a fost achiziționată de Marina Regală în schimbul a 2.600 de lire la 26 mai 1787, recondiționată și rebotezată "Bounty". Bligh a fost numit locotenent comandant al navei "Bounty" la 16 august 1787, la vârsta de 32 de ani, după o carieră în care fusese și navigator pe vasul în timpul celei de-a treia călătorii a lui James Cook (1776-1779). Vasul fusese achiziționat de Marina Regală
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
și să-i transporte în în speranța că vor fi acomodați acolo și că vor deveni o sursă ieftină de hrană pentru sclavi. Experimentul a fost propus de Sir Joseph Banks, care l-a recomandat pe Bligh pentru funcția de comandant, și a fost promovat printr-un premiu oferit de Royal Society. Tot Banks, la acea vreme director neoficial al , l-a recomandat pe Bligh. În iunie 1787, "Bounty" a fost recondiționată la . Cabina cea mare a căpitanului a fost transformată
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
Dobrogea acelor vremuri este dovedită, nu numai de izvoarele literare, ci și de documente arheologice, numismatice și sigiliografice. La Isaccea, de pildă, s-au descoperit, până în prezent, două sigilii care au însoțit scrisori trimise, desigur, unor înalți funcționari sau unor comandanți de oști bizantine aflate aici, într-o vreme în care alte trupe imperiale se confruntau cu româno-bulgarii din zona Munților Balcani (Haemus). Nu există, până acum, nici o dovadă literară sau materială potrivit căreia Dobrogea să fi făcut parte din statul
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
întoarcă în lupte zburând pe avionul de vânătoare F6F Hellcat în escadrila VF-20. După două misiuni cu escadrila VF-20, a fost doborât de antiaeriana deasupra insulelor Filipine. Vraciu a fost salvat de luptătorii din rezistență filipineza care l-au numit comandantul unității de gherilă care numără 180 de luptători. După șase săptămâni a reușit să contacteze armata americană și întorcându-se la Marină militară. Vraciu a terminat războiul că al patrulea aș al Marinei Militare SUA. După război a devenit pilot
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
în dosarul acuzației, dar Dreyfus nu avea nevoie de bani: avea venit de căpitan, completat cu alte venituri personale provenite din moștenirea tatălui său și din zestrea soției lui, care îi făceau veniturile să fie echivalente cu solda unui general comandant de regiune. El nu avea, deci, niciun motiv pecuniar de a trăda. Justificarea prin apartenența la iudaism, singura reținută de presa de dreapta, nu avea sens în fața unui tribunal. Martorii militari ai procesului au alertat comandamentul privind riscul de achitare
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a rămas o lună în închisoarea din , apoi a fost transferat în Insula Diavolului la 14 aprilie. Împreună cu gardienii săi, era singurul locuitor al insulei, trăind într-o casă de piatră de patru metri pe patru. Obsedat de riscul evadării, comandantul închisorii i-a făcut condamnatului viața un infern, în plus față de condițiile deja grele de încarcerare: temperatura ajungea la , era malnutrit sau hrănit cu alimente alterate, practic netratat pentru numeroasele boli tropicale pe care le-a contractat. Dreyfus s-a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
același an este aghiotant al Împăratului în cadrul Marii Armate, comisar imperial în Dalmația, guvernator al Ragusei și al gurilor Kotorului (1806). Este apoi guvernator al Veneției (1807), fiind numit conte al Imperiului (1808) și trimis în Spania, cu funcția de comandant al artileriei Gărzii Imperiale. Este apoi rechemat în Franța și participă la campania din 1809, fiind atașat armatei franceze „din Italia”, participând la bătălia de la Raab (pe 14 iunie), pentru a comanda apoi artileria Gărzii Imperiale la Wagram, unde supraveghează
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
de Hainaut s-a raliat Cruciadei a patra din 1201 și s-a distins pe parcursul celor două asedii ale Constantinopolului din 1203 și 1204 și cu ocazia evenimentelor imediat ulterioare. Pe parcursul asediului din iulie 1203, Henric a fost unul dintre comandanții celor 8 divizii, celelalte fiind conduse de Bonifaciu de Montferrat (comandantul cruciadei), dogele Enrico Dandolo, contele Ludovic I de Blois de Blois, fratele lui Henric Balduin de Flandra, contele Hugue de Saint Pol etc. Pe parcursul celui de al doilea asediu
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
s-a distins pe parcursul celor două asedii ale Constantinopolului din 1203 și 1204 și cu ocazia evenimentelor imediat ulterioare. Pe parcursul asediului din iulie 1203, Henric a fost unul dintre comandanții celor 8 divizii, celelalte fiind conduse de Bonifaciu de Montferrat (comandantul cruciadei), dogele Enrico Dandolo, contele Ludovic I de Blois de Blois, fratele lui Henric Balduin de Flandra, contele Hugue de Saint Pol etc. Pe parcursul celui de al doilea asediu (1204), Henric a condus o expediție rapidă în vederea identificării de provizii
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
Imperiul Latin de Constantinopol a fost condus efectiv de către Yolanda, sora lui Balduin I și a lui Henric I, cu titlul de regentă. Henric s-a căsătorit prima dată în 1204, cu Agnes de Montferrat, fiica lui Bonifaciu de Montferrat, comandantul cruciadei, însă aceasta a murit, probabil în timpul nașterii, odată cu copilul. Încheindu-se pacea cu bulgarii, o alianță matrimonială a fost stabilită în 1213 între Henric I și Maria de Bulgaria, fiica lui Ioniță Caloian și nepoata de țarului Borilă. Din
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
este atacată la o baricadă de camioane. Lupte grele izbucnesc la Nova Gorica, lângă granița cu Italia, unde forțele speciale slovene distrug trei tancuri JNA T-55 și capturează alte trei. Patru soldați JNA sunt uciși, printre ei fiind și comandantul coloanei de blindate, iar aproximativ 100 se predau. Punctul de frontieră de la Holmec este capturat de fortele STO, cu doi soldați sloveni uciși și trei de partea JNA; 91 de soldați JNA sunt capturați. Cazărmile JNA de la Bukovje, lângă Dravograd
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
(în ebraică:עמוס מנור, la naștere Artur Mendelowitz, 8 august 1918 - 5 august 2007) a fost un ofițer de informații israelian originar din Transilvania. A îndeplinit funcția de comandant al Shin Bet sau Shabak - Serviciul israelian de informații interne și securitate între anii 1953-1963. s-a născut în familia evreiască înstărită Mendelowitz din Sighetul Marmației în Maramureș, în ultimele luni ale administrației austro-ungare în regiune. În copilărie a beneficiat
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
ne-arabe și a fost primul director de departament însărcinat cu probleme legate de Europa de est. În anul 1950 a fost avansat la postul de șef de unitate în cadrul secției "ne-arabe", de contra- informații, iar în anul 1952 a devenit comandant adjunct al Shin Bet. În octombrie 1953 a devenit comandant al serviciului și a îndeplinit această funcție până în 1963. Manor a avut merite însemnate în consolidarea serviciului Shin Bet ca instituție natională capabilă de a se măsura cu numeroasele surse
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
cu probleme legate de Europa de est. În anul 1950 a fost avansat la postul de șef de unitate în cadrul secției "ne-arabe", de contra- informații, iar în anul 1952 a devenit comandant adjunct al Shin Bet. În octombrie 1953 a devenit comandant al serviciului și a îndeplinit această funcție până în 1963. Manor a avut merite însemnate în consolidarea serviciului Shin Bet ca instituție natională capabilă de a se măsura cu numeroasele surse de pericol la adresa securității interne ale Israelului în acea perioadă
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
și-a trimis incomodul oaspete să captureze Barcelona și în cele din urmă (în 450) acesta a fost executat din ordinul lui Geiseric. Theodoric a fost dușman și cu regele sueb Rechila din Iberia, întrucât soldații vizigoți îl ajutaseră pe comandantul imperial Vitus în campania sa împotriba suebilor din 446. Capacitatea poporului său de a se apăra și de a ameliora relațiile dintre Geiseric și Imperiul Roman l-a condus însă pe Theodoric să-și modifice politica externă. De aceea, în
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta ""este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)"". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: "Academia de Înalte Studii
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
-lea, Luitpold nu a jucat un rol important politic. În timpul domniei nepotului său, Ludwig al II-lea, Prințul Luitpold a reprezentat casa regală din ce în ce mai des din cauza lungilor absențe ale regelui din capitală. În războiul austro-prusac din 1866 Luitpold a fost comandant al diviziei a 3-a. În 1869 el a devenit Inspector General al armatei bavareze iar în timpul războiului franco-prusac din 1870-1871 a reprezentat în Bavaria cartierul general. În 1876 a devenit mareșal. La 10 iunie 1886, nepotul lui Luitpold, regele
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei () [Corola-website/Science/322429_a_323758]
-
său în ianuarie 1745, el a moștenit la vârsta de 18 ani o țară care era pe cale să fie invadată de armatele asutriece. Maximilian Joseph a oscilat între "partida pace" condusă de mama sa Maria Amalia de Austria și de comandantul de armată Friedrich Heinrich von Seckendorff, și "partida război" condusă de ministrul de externe Ignaz conte de Törring. După înfrângerea decisivă din Bătălia de la Pfaffenhofen din 15 aprilie, Maximilian Joseph a abandonat pretențiile imperiale ale tatălui său și a făcut
Maximilian al III-lea, Elector de Bavaria () [Corola-website/Science/322432_a_323761]
-
României pe 19 august 2004 și a fost supusă imediat probelor pe mare. "Regele Ferdinand" a fost recepționată de Marina Militară Română pe 9 septembrie 2004. În acea perioadă au existat controverse privind prețul la care a fost cumpărată fregata. Comandantul fregatei "Regele Ferdinand" este, din 2009, comandorul Mihai Panait. Fregata "Regele Ferdinand" este continuatoarea tradițiilor distrugătorului Regele Ferdinand, intrat în serviciu la 07.09.1930. În schimbul a 116 milioane lire sterline (134 milioane euro), Guvernul Adrian Năstase a achiziționat, la
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
to the New" în care un medium călătorește la bordul navei "Majestic" aparținând "White Star Line" și este implicat în salvarea unor pasageri de pe o navă scufundate de un iceberg . Nava Majestic este reală, și, la fel ca în realitate, comandantul acesteia este Edward Smith. Douăzeci de ani mai târziu, omul conduce Titanicul în voiajul său inaugural. Stead era și un amator avid de spiritualism și consulta în mod regulat mediumuri. De asemenea, a publicat o revistă pe această temă, "Borderlands
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]