36,774 matches
-
i (Acanthopterygii) (din greaca "akantho" = spini, țepi + "pterygii" = înotătoare) este un supraordin vast și destul de variat de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de obicei, sub cele pectorale, iar câteodată și înaintea lor. Vezica înotătoare nu
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
lor (poziție jugulară); ele au de obicei un spin și cinci sau mai puține raze moi. Înotătoarele pectorale sunt plasate sus, pe laturile corpului. Înotătoarea caudală bifurcată de obicei simetrică, cu lobi egali. Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții). Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul și a căror înotătoare pectorala sunt din cauza aceasta, ridicate pe laturile corpului. Centura pelviană este legată de centura scapulară fie direct, fie printr-un ligament conjunctiv, care se păstrează între cele două
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
nu poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt maxime la acantopterigieni. Acest lucru este realizat prin dezvoltarea unei prelungiri dorsale a vârfului anterior al osului premaxilar, numit procesul ascendent. Acest proces alunecă de-a lungul cartilajului rostral de pe botul peștelui, trăgând falca superioară înainte și în jos. Procesul ascendent este ajutat de o conexiune în formă de camă între maxilar și premaxilar, maxilarul rotindu-se și împingând înainte premaxilarul. i au dinții faringieni. Dentiția faringiană este foarte dezvoltată datorită redistribuirii
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
principal al dentiției faringiene superioare. Supraoccipitalul separă unul de altul cele două parietale și se unește cu frontalele. Parapofizele sunt unite cu vertebrele. Fanta branhială aflată în fața înotătoarei pectorale. Vezica înotătoare, cu puține excepții, a pierdut comunicația cu tubul digestiv (pești fizocliști). Ovarele se continuă cu oviductele. Este un supraordin vast și destul de variat de pești marini și de apă dulce. Sunt în mare parte specii marine care domină apele de lângă țărm, inclusiv recifele de corali, dar care sunt, de asemenea
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
unește cu frontalele. Parapofizele sunt unite cu vertebrele. Fanta branhială aflată în fața înotătoarei pectorale. Vezica înotătoare, cu puține excepții, a pierdut comunicația cu tubul digestiv (pești fizocliști). Ovarele se continuă cu oviductele. Este un supraordin vast și destul de variat de pești marini și de apă dulce. Sunt în mare parte specii marine care domină apele de lângă țărm, inclusiv recifele de corali, dar care sunt, de asemenea, bine reprezentați în alte habitate acvatice. 23% sunt exclusiv pești dulcicoli. Acantopterigienii se cunosc din
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
vast și destul de variat de pești marini și de apă dulce. Sunt în mare parte specii marine care domină apele de lângă țărm, inclusiv recifele de corali, dar care sunt, de asemenea, bine reprezentați în alte habitate acvatice. 23% sunt exclusiv pești dulcicoli. Acantopterigienii se cunosc din cretacicul inferior și triasic și au împreună cu scopeliformele, din care probabil deriva, caractere asemănătoare. Aproximativ jumătate din peștii vii aparțin acestui supraordin. Acantopterigienii includ aproximativ 14.800 de specii repartizate în 3 serii, 13 ordine
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
recifele de corali, dar care sunt, de asemenea, bine reprezentați în alte habitate acvatice. 23% sunt exclusiv pești dulcicoli. Acantopterigienii se cunosc din cretacicul inferior și triasic și au împreună cu scopeliformele, din care probabil deriva, caractere asemănătoare. Aproximativ jumătate din peștii vii aparțin acestui supraordin. Acantopterigienii includ aproximativ 14.800 de specii repartizate în 3 serii, 13 ordine, 267 de familii și peste 2300 genuri.
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
este o companie specializată în industria materialelor de construcții. Istoria fabricii începe la 20 mai 1913. Fabrică a fost fondată de "Pești Magyar Kereskedelmi Bank", împreună cu "Wiener Bodencredit Anstalt" și "F.L.Smidth et Co. Copenhaga". Capitalul investit a fost de 4,5 milioane coroane. Punerea în funcțiune este consemnata în anul 1916.<br> În 1922, fabrica a fost cumpărată de societatea franco-română
Fabrica de ciment din Turda () [Corola-website/Science/331612_a_332941]
-
trei secole. Lui Spartakos I i-au succedat Seleucos și Satyros I, care au domnit conjunct, apoi Satyros I singur, până la moartea sa. Schimburile economice se făceau mai ales cu Atena. Exporturile regatului Bosforului se sprijineau îndeosebi pe grâu și pește. Importurile priveau ceramica, vinul, uleiul și metalul. Importanța ateniană în regatul Bosforului se manifesta și prin privilegiile fiscale și comerciale acordate de regii Bosforani Atenienilor și Atenei, precum și prin participarea nobililor la Panticapeea la cheltuielile festive sau politice ale Atenei
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
este un gen de pești dulcicoli de talie mijlocie sau mică din familia ciprinidelor răspândiți în Eurasia în lacurile și râurile de munte și de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Pești de dimensiuni mici
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
un gen de pești dulcicoli de talie mijlocie sau mică din familia ciprinidelor răspândiți în Eurasia în lacurile și râurile de munte și de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Pești de dimensiuni mici, având corpul alungit, fusiform și gros, slab comprimat lateral. Spinarea și abdomenul, rotunjite. Carena abdominală înaintea deschiderii anale, fără solzi, lipsește. Pedunculul caudal scurt, comprimat lateral. Capul comprimat lateral, relativ mai mare și mai rotunjit decât la
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
neagră de-a lungul liniei laterale sunt printre caracterele cele mai evidente la speciile acestui gen. Cu toate că uneori dungile nu sunt clar distincte la exemplarele vii, ele apar întotdeauna foarte pronunțat la cele conservate. Dunga mediolaterală este mai evidentă la peștii adulți în timpul perioadei de depunere a icrelor. Genul este răspândit în Europa. Multe populații sunt răspândite în partea de est a bazinului Mării Adriatice, pe arii de distribuție foarte limitate, și de multe ori sunt supuse unor modificări constante a
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
pe arii de distribuție foarte limitate, și de multe ori sunt supuse unor modificări constante a mediului de către oameni și sunt în pericol constant de dispariție. Genul "" cuprinde specii tipice de ape moderat reci, limpezi, curgătoare și bine oxigenate. Acești pești se întâlnesc în lacurile de munte, torenții de mare altitudine, torenții și râurile de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Până în urmă cu câțiva ani, majoritatea speciilor acestui gen au
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
le (Siluridae) este o familie de pești de apă dulce răspândiți în Europa și Asia. În Europa trăiesc două specii, dintre care una, somnul ("Silurus glanis"), este răspândită și în România și Republica Moldova. Peștii din această familie se caracterizează prin corpul alungit, lipsa înotătoarelor adipoase, printr-o
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
le (Siluridae) este o familie de pești de apă dulce răspândiți în Europa și Asia. În Europa trăiesc două specii, dintre care una, somnul ("Silurus glanis"), este răspândită și în România și Republica Moldova. Peștii din această familie se caracterizează prin corpul alungit, lipsa înotătoarelor adipoase, printr-o înotătoare dorsală mică și prin lipsa solzilor de pe corp. Înotătoarea anală este foarte lungă, ajungând până la înotătoarea caudală. Familia siluridelor cuprinde specii de dimensiuni variabile de la pești
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
Peștii din această familie se caracterizează prin corpul alungit, lipsa înotătoarelor adipoase, printr-o înotătoare dorsală mică și prin lipsa solzilor de pe corp. Înotătoarea anală este foarte lungă, ajungând până la înotătoarea caudală. Familia siluridelor cuprinde specii de dimensiuni variabile de la pești mici până la foarte mari. Specia europeană - somnul ("Silurus glanis")- ajunge la 5 m lungime și o greutate de 400 kg. Corpul este alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară, și este gol, lipsit de solzi. Capul turtit
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
mici, unind metapterigoidele cu prevomerul. Posttemporalele absente. Subopercularul lipsește. A cincea vertebră reunită printr-o punte de cele 4 vertebre anterioare modificate. Vertebrele 2—5 contopite între ele. Membranele branhiale libere. Vezica înotătoare liberă, obișnuit mare. Intestinul fără apendice. Sunt pești de apă dulce. Somnul ("Silurus glanis") poate intra în apele salmastre. Speciile acestei familii sunt în principal bentonice, carnivore și răpitoare. Familia este originară din Asia Centrală, și este răspândită în Europa, Orientul Mijlociu și Asia sudică, estică și vestică. În Europa
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
câte o singură specie: Silurus glanis (somnul) în Europa centrală și estică, "Silurus aristotelis" în rîul Aspropotamos din vestul Greciei. Somnul ("Silurus glanis") este răspândit și în România și Republica Moldova. Multe specii din această familie sunt foarte mult apreciate ca pești comestibili și în pescuitul sportiv. Din acest motiv au fost de multe ori introduși în afara zonelor de răspândire originală, de multe ori provocând probleme ecologice grave. Fosile cunoscute din miocenul superior și terțiarul superior Familia cuprinde 13 genuri, cu aproximativ
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
un show de televiziune important numit "Jaka la Melodia", premiat pentru divertisment TV în Polonia. În noiembrie 2014, Fly Project este prezent pe scena de la Gran Canaria 40 Pop Fashion & Friends, un eveniment al rețelei 40 Principales, în Insulele Canare. Cu pește 40.000 de participanți, acest eveniment excelează în lumina, culoare și muzica. 2015 are un început extrem de bun pentru Fly Project care lansează "Like a Star", noul single are un feedback extraordinar și se răspândește foarte rapid în topurile radio
Fly Project () [Corola-website/Science/331698_a_333027]
-
de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, mai ales cu șoareci de câmp ("Microtus") și lemingi ("Dicrostonyx", "Lemmus"). Se hrănesc și cu păsări (porumbei de pădure, presuri, potârnichi, mai ales cele bolnave), alte vertebrate, inclusiv pești, insecte, păianjeni și hoituri (pasări moarte etc.), mai ales când hrana principală (rozătoarele) este limitată. Vânează ziua, ocazional în amurg. Planează jos sau zboară pe loc pentru a observa prada, ori se așază în locuri puțin mai înălțate, de unde pândește
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
de lac ("Rana ridibunda"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). Ihtiofauna are în componență pești cu specii de: zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), țigănuș ("Umbra krameri"), caracudă ("Carassius carassius"), sau mântuș ("Lota lota"). Arealul sitului găzduiește și trei specii rare de lepidoptere: "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Hypodryas maturna
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
de numeroase provizii. Sub conducerea lui Phalanthos, ei au rezistat astfel asediului îndelungat din partea dorienilor lui Iphiclos. Un oracol le-a prezis că nu vor putea fi alungați din cetate până când corbii nu vor deveni albi și nu vor apărea pești în craterele lor (vasele în care se amesteca vinul cu apa, la banchete). Iphiclos a aflat această profeție și a pus la cale un vicleșug, pentru a le submina moralul. El l-a mituit pe Larcas, unul din oamenii de
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
banchete). Iphiclos a aflat această profeție și a pus la cale un vicleșug, pentru a le submina moralul. El l-a mituit pe Larcas, unul din oamenii de încredere ai lui Phalanthos, însărcinat cu aprovizionarea cu apă. A umplut cu pești hidria în care acesta căra apa de la izvor și i-a cerut să verse conținutul în craterul stăpânului său. Între timp, a prins câțiva corbi pe care i-a vopsit cu ghips și i-a lăsat să zboare spre cetate
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
în craterul stăpânului său. Între timp, a prins câțiva corbi pe care i-a vopsit cu ghips și i-a lăsat să zboare spre cetate. Phalanthos a zărit corbii albi și a alergat de îndată la crater, unde a găsit peștii. Crezând că profeția s-a împlinit și că a venit sfârșitul stăpânirii feniciene, el a trimis un sol la Iphiclos, cu o propunere de înțelegere care să-i permită părăsirea insulei. Grecul s-a învoit, cu condiția ca fenicienii să
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
într-o bună zi, dar i-au lăsat și lui Iphiclos destule dintre ele. Au plecat cu mâinile goale și nu au mai revenit niciodată în insulă. Conform versiunii atribuite lui Polyzelos a acestei legende, profeția oracolului despre corbi și pești era un secret știut doar de un anume Phacas (probabil fenician) și fiica lui, Dorcia. Aceasta din urmă, îndrăgostită de Iphiclos și dorind să se căsătorească cu el, a pus la cale întregul vicleșug. Ea l-a convins pe Larcas
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]