37,442 matches
-
era deja gol și în fine a reușit să golească încă unul și încă unul. Iar când a coborât în piața aia, nu vedea altceva decât cadavre. Și totuși mirosul de ars persistă încă în aer și-l sufocă, în timp ce vântul continuă să împrăștie peste tot resturile focului. Oh, Doamne! Cadavrele risipite pe jos au răni mari pe piept și pe față. Cât despre cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt admise vizitele, dar o să iasă din ghearele acestui bălos Stareț ticălos și nerușinat, departe de călugării aceia băgăreți și pizmași. Desigur, din Placanica aproape că se poate simți răsuflarea părinților și a fraților; e de-ajuns o rafală de vânt ca să-i aducă mirosul de supă cu crutoane perpelite pe foc, gătită de Catarinella cu ou, molură sau mentă, ca să simtă răsuflarea lui taică-său ce se-ntoarce de pe-o parte pe alta de oboseală... O închipuire, dar caldă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
șovăi să-l dea pe mâna Inchiziției; acum în mânăstire nu mai e pic de liniște, biblioteca rămâne deschisă până târziu, cărțile pline de praf și roase de molii sunt scoase de pe rafturi și lavițe. Pare să se stârnit un vânt de primenire ce-ar putea deveni periculos și ar scăpa de sub control. Acel Campanella, atunci când stă de vorbă cu confrații, se face ascultat, nu-i scapă din vedere nimic, discută prin argumente pro și contra. Adesea îi ies din gură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
teologiei și magiei, ale fizicii și ale esteticii. Nu voia să stea să privească lumea rostogolindu-se în mocirlă în timp ce imbecililor li se îngăduia să fie la cârma înfăptuirilor omenești. Izbuti să sară peste zidul incintei într-o noapte când vântul urla ca o jivină dezlănțuită iar sciatica și reumatismele îl supărau mai mult ca de obicei. Scrâșnind din dinți își porunci lui însuși să fie mai presus decât acel sfâșietor junghi ce pleca din șale și se răspândea de-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-ar fi petrecut nimic, totuși își permise o mică aluzie precum că și domnii ar trebui când și când să-și lase fotoliile comode și iasă în lume: A călători e ca șl cum ai da piept cu vijelia vântului,e ca și cum ai simți cum ți se deschide mintea și devine mai ageră și mai conștientă. Namila uitase deja ce spusese, observația respectivă poate că îi scăpase în locul unui sughiț sau căscat, drept care continua să se îndoape cu lăcomie. Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cugetul lui atunci când, stând de vorbă cu acei bieți oameni, le simțise revolta. Uneori da, uneori nu.Dar de îndată ce pricep că cel cu care stau de vorbă nu e un jandarm al spaniolilor, ies din letargie, se uită-mprejur, ascultă vântul și oftează: "Oricât ar fi ei de mari, în spatele norilor există soarele". "Mușcă, mușcă mereu, dar când ajungi la os, vine rândul osului să te facă să simți o mușcătură ca de cal". Sunt oameni care moștenesc înțelepciunea și inima
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Smulgea orice fel de perdele dând la iveală o realitate, neîndoielnic moștenită și consecință a prea multor alte nepăsări. Asupra acestora era nevoie să se intervină, astfel încât acele ființe, dependente pentru a supraviețui de un ropot de ploaie sau de vântul numit maestrale, să fie recunoscuți drept oameni. Dar dacă pe de-o parte, acele întâlniri atrăgeau atenția asupra sărăciei din sud, pe de alta, dădeau peste cap multe proiecte de lucru și puneau într-o lumină proastă pe oaspeții săi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
născocesc, așa cum au făcut-o atâția. Adevărul e cu totul altul. Și care e acela? Am să-l spun lui Dumnezeu când mă va primi. Voi nu meritați, sunteți niște păduchi ce veți fi spulberați numai ce se va stârni vântul Învierii. Atunci când Tommeso începea să-și presare răspunsurile cu amenințări apocaliptice, Tribunalul își întrerupea ședințele, amându-le. În impetuozitatea cu care dominicanul rostea acel efluviu înnăbușitoare. Puțini, cu toate trădările și pocăințele, cu toate acuzațiile și mărturiile, au scăpat de Spinelli
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pluti deasupra, mizeria noastră s-ar risipi și câmpurile ar înflori din nou? Nu, asta nu, știi foarte bine, dar ne-am putea da seama că țiglele de pe case sunt ude learcă și că clopotnița se ia la întrecere cu vântul și cu lăstunii. Asta e-adevărat. Știi, Giacomo, atunci când m-am întors, mi s-a frânt inima. Nu-mi aminteam câtă sărăcie e-aici. Totul s-a dus de râpă de când ai plecat. Au trecut ceva ani și, odată cu ei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
numea Perniciaro fiindcă, așa cum spuneau bătrânii, acolo odinioară își făceau cuibul stoluri de potârnichi cu care ani în șir și-au potolit foamea oamenii. Locul era oribil, dacă-l priveai pe lumină: copăcei răsuciți se cățăraseră cum și unde putuseră; vântul adusese tot felul de resturi și oamenii din Stilo aruncau acolo gunoiul și cadavrele de animale de cel puțin două veacuri. Tommaso se aventurase cândva cu câțiva băieți, dar au trebuit să facă stânga-mprejur, deoarece la fiecare pas le
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În dimineața aceea văcarul familiei Nobiliti aruncase de pe marginea acelui povârniș, obligat de autoritățile ce voiau să evite o eventuală epidemie, o vacă bolnavă de antrax. Înainte vreme, animalele bolnave erau arse, pentru că duhoarea infesta aerul zile-n șir, iar vântul o ducea în satele vecine, astfel că a fost emis ordinul de a se debarasa locul de animalele infectate, dându-le vânt în prăpastia de la Perniciaro. Ne poate molipsi și pe noi? întrebase Giandomenico care începea să se teamă și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vacă bolnavă de antrax. Înainte vreme, animalele bolnave erau arse, pentru că duhoarea infesta aerul zile-n șir, iar vântul o ducea în satele vecine, astfel că a fost emis ordinul de a se debarasa locul de animalele infectate, dându-le vânt în prăpastia de la Perniciaro. Ne poate molipsi și pe noi? întrebase Giandomenico care începea să se teamă și să se căiască că s-a însoțit cu oamenii aceia la drum. Mai molipsiți decât suntem nu putem fi răspunde bătranul Rocco
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fusese o gravă eraore încredințându-se faptele cele mai delicate ale Imperiului unui om al Bisericii; confruntarea de păreri, impresii, presupuneri se răspândea din casă-n casă, din cârciumi în instituțiile publice și în micile piețe, în port, cu iuțeala vântului. Chiar numele lui spune multe: Borja! Mai trebuie adăugat ceva? Ce are un nume cu persoana și cu ceea ce aceasta reprezintă? Numele e substanța persoanelor, spuneau vechii romani. La ce bun să-i tot cităm pe romani și pe greci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vadă pe rug și zvonurile ajunseseră și la urechile lui. Trebuia să fugă cât mai repede, dacă ar fi ajuns din nou în spatele gratiilor, n-ar mai fi rezistat și operele lui, risipite prin lume, ar fi fost luate de vânt, uitate de prieteni și cărturari. În Franța învățătura lui făcuse mulți prozeliți. Țara aceea îl prețuia, și nu puțini erau oamenii de cultură care-l căutau. Gabriele Naudé se oferi să scrie, sub dictare, memoriile, iar Tommaso acceptă, mai ales
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nebun. Au dreptate oamenii, ești într-adevăr mare dacă știi să povestești și gândurile tainice ale oamenilor solitari de teapa mea. Dumnezeu ți se alătură dacă iubești lumea și viața. Chiar așa. Căpitane, dacă marea ar fi mereu supusă și vânturile ar sufla lin și binefăcător în orice cursă, ai naviga fără să încerci spaime și fiori, fără să dai ochii cu abisurile morții atunci când se dezlănțuie uraganale. În cele din urmă te-ai plictisi să fii comandantul unui calm peren
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
totul s-ar desfășura conform previziunilor și regulilor. Un poet italian pe care Franța încă nu-l știe, compara viața cu o călătorie plină de capcane. Desigur, n-aș fi fost pe mare dacă n-aș fi iubit înfruntarea cu vânturile și mireasma ploii, dacă nu mi-ar fi plăcut nebunia trăsnnetelor ce se bat cap în cap pe cer. Mă simt viu doar atunci când trebuie să mă lupt cu stihiile naturii ce-ar vrea să împiedice înaintarea corăbiei mele. Eu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se apropia de Paris, întâlnea oameni grăbiți, întocmai ca în portul Marsilia, fără niciun chef de a sta de vorbă cu el. Asta nu-i prea fu pe plac, căci, deși nu avea dorința să-și etaleze în cele patru vânturi nici istoria vieții și nici sentimentele intime, simțea totuși nevoia să vorbească. Apropiindu-se de Paris, regăsi ceva din copilăria lui; își simți inima tresărind voioasă, gata să-și împărtășească cu alții euforia. În schimb, oamenii i se păreau îmbufnați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
n.t.). 33 în original, în dialect calabrez (n.t.). 34 în original, în dialect calabrez (n. t.). 35 în original, în dialectul calabrez (n. t.). 36 în original, în dialect calabrez (n. t.). 37 Soarele vampir (n. t.). 38 vânt dinspre sud-estul Italiei (n. t.). 39 insulă despre care vorbește un geograf grec în anul 491 a.Ch., prezentă și în opera lui Ptolomeu, Camoens și Campanella (Cetatea soarelui), (n. t.). 40 Giovanni Antonio-Magini (Maginus), 1555-1617, astronom, cartograf, matematician și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
2-3 căni pe zi dintr-o infuzie de 1-2 lingurițe din acest amestec la o cană: Rp.2/ Satureja hortensis (cimbru de grădină) 50 g Drosera rotundifolia (roua cerului) 50 g Herba Chelidonii (rostopască) 50 g Eryngium planum (scai de vânt) 50 g Fructus Anisi vulgaris (anason) 50 g Aceste plante se amestecă riguros și se face o infuzie dintr-o lingură de mixtură în apă. Se lasă pentru extracție acest amestec acoperit timp de 20 minute. Se bea 1-2 căni
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
haiduc. Se conturează astfel conflictul social al baladei: „Că de când s-a haiducit, / Drumuri mari s-au părăsit [...] / Hasnale la Domnie n-a mai venit”. Pentru fărădelegile lui, haiducul trebuie spânzurat în „două furci ș-o cumpeoară, / Ca să-l bată vânt de vară, / Să-l privească multă țară”. Calea (Florica sau Ilincuța în unele variante), sora haiducului, auzind planul, îi adoarme pe meseni cu băuturi tari, ca să se poată strecura neobservată în codru, spre a-și preveni fratele asupra primejdiei ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
an, București, 1965 (în colaborare cu Radu Nistor); Gheorghi Markov, Siberia, I-II, postfață Tatiana Nicolescu, București, 1976-1984 (în colaborare cu Tatiana Nicolescu); Georges Rodenbach, Bruges, a doua moarte, pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Florica Dulceanu); Pavlo Zagrebelnâi, Vântul de seară, postfață Valentin F. Mihăescu, București, 1986 (în colaborare cu Puiu Brăileanu); William Faulkner, Conacul, București, 1998 (în colaborare cu Aurora Leicand). Repere bibliografice: Simion, Orientări, 282-287; Ardeleanu, Însemnări, 160-166; Oprea, Mișcarea, 171-179; Regman, Cărți, 63-68; Martin, Generație, 126-134
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
înceta niciodată să rămână ca atare, până și în podoabele sale: Pentru că inelul nu trebuie să fie purtat de bărbați pe încheietură... ci pe degetul mijlociu... Gravările noastre să reprezinte un porumbel, sau un pește, sau o corabie împinsă de vânt, sau o liră muzicală, după cum a avut Policrates, sau o ancoră de corabie, după cum avea gravată Seleucus, iar dacă cineva este pescar, își va aminti Apostolul și de copiii scoși din apă (cei botezați). De fapt, nu trebuie să se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cristos la veșnica oștire i-a chemat; Virtutea războiului și a armelor deprinsă, lăcaș în templul sacru au aflat. Ale Cezarului steaguri ei lasă și apucă al Crucii semn: Nu vor ca să mai poarte ale dragonului steaguri, ce flutură în vânt, Ci duc cu dânșii lemnul glorios care dragonul a înfrânt. E o lașitate să pregătească săgeți mâinilor agile, Să lovească zidurile cu mașini, să umple câmpul de șanțuri, Și mâinile mizerabile să-și le mânjească, prin crude masacre. Atunci căpetenia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ea stabilește ordinea, dă substanță și relief în artă prin calmul pe care-l impune în imagine. Privind linia de orizont a mării, liniștea și tihna pe care o sugerează, ne gândim că e îndeajuns o mișcare, o adiere de vânt pentru a începe vălurirea neliniștită a apelor. III. Verticala Nicolae Tonitza Un element fundamental care intră în structurile artelor vizuale este verticala. Privind natura suntem impresionați de verticalitatea plopilor, atât de dragi lui Eminescu și lui Nichita Stănescu, dar pe
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
de forme se înscriu și chiparoșii, care, prin silueta lor verticală, aspiră spre înălțimi. Trestiile constituie cel mai convingător exemplu de verticalitate, atât prin puritatea formei, cât și prin fragilitatea ei, fiind știut că la cea mai mică adiere de vânt ele devin oblice. Poate datorită ținutei sale și omul este considerat „o trestie gânditoare“, prin verticalitatea posturii sale, cât și prin faptul că este singura făptură creatoare de frumos care știe să pună în relație formele din natură. O senzație
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]