36,556 matches
-
și părintelui spiritual. Așadar În religia romană din epoca republicană și imperială există relativ puține grupuri (collegia) care urmăresc În primul rând și cu precădere scopuri religioase. Credincioșii zeiței Bona Deaxe "Bona Dea" Caelestisxe "Bona Dea Caelestis", de exemplu, se adună Într-un collegium cultorum propriu (CIL, 10, 4849). Numai În cazul În care cultores/cultrices, un thiasus, o spira se reunesc regulat pentru celebrări religioase se poate vorbi despre o „comunitate” În analogie cu instituțiile iudaice și creștine 1. Aderenții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bani (arca) și organizează În fiecare lună o colectă (stips menstrua); totul se desfășoară ca Într-o asociație recunoscută, ba chiar ca În onorabilele curii, binecunoscute la Roma și Cartagina: „Când se strâng laolaltă oameni merituoși și buni, când se adună la un loc oameni sinceri, această adunare nu este numită o facțiune (factio), ci o curie”. Dimpotrivă, pentru Tertullian biserica valentinienilor reprezintă, fără Îndoială, un colegiu puternic În ceea ce Îi privește pe membrii lui, dar ei constituie un cerc misteric
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
taumaturgic și divinatoriu, un filozof ca Porphyrios și mediile, hrănite și ele din interese intelectuale și mistice laolaltă, În care s-a format și circula literatura de revelație atribuită lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos, care Îi recomandă restrânsului cerc de discipoli, adunat Într-un loc sacru, tocmai să se reculeagă Într-o rugăciune tăcută, unica formă de cult cu putință pentru acești adepți ai purei religio mentis (Asclepius, 25). 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor, Între logos și misticătc "5. Ultimii greci \: religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puterii șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu obiectivitate meritele unei noi teorii despre originea lumii, ci profeți care au Încercat cu fervoare să adune umanitatea În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iudaică și creștină (Duchesne-Gillemin, 1982). Pe lângă mărturii Împrăștiate În literatura pahlavi, există două opere citate mai sus, care aparțin acestui gen: Ay³dg³r ș J³ms³pșg, păstrată doar parțial În pahlavi (versiunea principală este În pazand) și Zand ș Wahman Yasn, care adună tradiții mai vechi (cf. Cumont, 1931; Benveniste, 1932; Widengren, 1983; Boyce 1984a), precum și cele din Bahman Yașt-ul pierdut (cf. Gignoux, 1986a, 1986b, 1985-1988), Împreună cu anxietățile și speranțele epocii În care au fost redate, când puterea Iranului și strălucirea Bunei Religii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un apreciabil număr de lucrări publicate, care acoperă o perioadă de o jumătate de secol, structura tripartită a ideologiei indo-europenilor. El demonstrează că indo-europenii analizau realitatea existentă și produceau noi realități bazându-se constant pe presupunerea unui Weltanschauung care aduna tot ceea ce exista Într-un mediu marcat de cele trei funcții de bază: funcția sacră, cea militară și cea economică. Unii cercetători (de exemplu, Littleton, 1973, p. 203) au Încercat să găsească o antinomie Între antropologia „indo-europeană” a lui Dumézil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
El scrie că defunctul, dacă era o persoană obișnuită, era ars În barca sa; dacă era din clasa conducătoare, nu era ars singur pe ambarcațiunea sa, ci Împreună cu el erau arse și obiectele, animalele și soția sa. Peste cenușă se aduna pământ până se forma o movilă În care se Înfigea un stâlp cu numele defunctului. Fiind totuși improbabil ca slavii de pe Volga să fi cunoscut scrierea Încă de la Începuturile secolului al X-lea, se poate considera că pe stâlpul comemorativ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și disperată creată imediat după căderea cetății Cannae: Atunci, În sfârșit, a sosit și darea de seamă din partea consulului Terentius, În care se spunea: „Consulul Luciusxe "Lucius" Aemilius și oastea sa au fost nimiciți; el se găsește la Canusium, unde adună ca de pe urma unui naufragiu rămășițele unui dezastru așa de cumplit. ș...ț Hannibal a făcut popas la Cannae, târguindu-se cu romanii asupra prețului prizonierilor și făcându-și socotelile și În privința celorlalte prăzi ș...ț”xe "Ceres". Cu acest prilej
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un războinic, sunt frecvente, arta galică (reliefurile de la Mornas, Suzange, Rothselberg, Haugart etc.); și În aceste cazuri exegeza vede În monstru imaginea Înfricoșătoare a morții. Acest cadru sumbru Își are paralela În cartea a XI-a din Odiseea, unde sufletele adunate În Erebxe "Ereb" Îndură dureri și umilințe fără sfârșit, așa Încât cea mai grea viață de pe pământ apare infinit superioară destinului defunctului. Este bine să menționăm totuși că Între cele două concepții - cea galică și cea greacă - nu există nici o coincidență
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta, deposedat progresiv, din motive evidente, de anumite funcții ce nu mai puteau fi Îndeplinite, cum ar fi cea sacerdotală, În Irlanda a dispărut cu totul În secolul trecut; este Însă evident că În Galia antică fusese indispensabil. Așadar, dacă adunăm Într-o singură figură competențele pe care izvoarele noastre le atribuie În mod distinct poeților inspirați, barzilor și druizilor, regăsim și În Galia interesanta figură a intelectualului polivalent care reprezintă una dintre trăsăturile caracteristice ale civilizației indo-europene; iar pluralitatea numelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici pudoarea, voi expune pe scurt și cu decență o faptă indecentă. Se află, așadar, În zona cea mai nordică a insulei, adică la Kenelcunnil, un trib care Își Înscăunează regele doar printr-o ceremonie barbară și abominabilă. Toată lumea se adună la un loc și este adusă o iapă albă. Apoi, cel care va fi ridicat la rangul nu atât de rege, cât de animal, nu atât de suveran, cât de criminal, se apropie de animal În fața tuturor și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ori a renăscut, și mereu, revine la viață. Pe Heidhxe "Heidh" au chemat-o când a intrat În casă; 22 acea femeie Înțeleaptă cunoștea magia și vrăjea, acolo unde putea, mințile umane; femeile rele mereu o cinsteau. Atunci s-au adunat zeii la sfat, 23 zeii cei sfinți, și am discutat despre aceasta: dacă Aesir trebuiau să plătească tributuri sau toți zeii să aibă cinstire. Odin și azvârlit sulița asupra oamenilor 24 și acela a fost primul război din lume: au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tributuri sau toți zeii să aibă cinstire. Odin și azvârlit sulița asupra oamenilor 24 și acela a fost primul război din lume: au fost distruse adăposturile, locuința acelor Aesir, și Vanir cei curajoși au năpădit câmpul. Atunci zeii s-au adunat la sfat, 25 zeii cei sfinți, și au discutat despre aceasta: cine a murdărit tot aerul și cine a dat-o pe soția lui Odhxe "Odh" stirpei uriașilor. Atunci Thorxe "Thor" s-a pornit, orbit de mânie, 26 - rar zăbovește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu este, În general, zeul tuturor morților. Într-o societatea precum cea germanică, unde activitatea militară prevala asupra oricărei activități și unde, practic, orice om era un războinic, Odin ajunge să fie legat de morții căzuți În luptă. Aceștia sunt adunați de Walkyrii („cele care culeg morții”) și duși În Walhalla („casa celor morți”), unde Își petrec ziua duelându-se, iar seara beau mied. Lui Odin, stăpânul lor i s-a dat numele de Herjann, „domnul armatei”, al armatei războinicilor morți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
petrec ziua duelându-se, iar seara beau mied. Lui Odin, stăpânul lor i s-a dat numele de Herjann, „domnul armatei”, al armatei războinicilor morți (numiți einherjar, „războinici ai duelului, trupe de elită”). Totuși, destinul care Îi așteaptă pe războinicii adunați În Walhalla nu este unul liniștit, pentru că Odin i-a adunat ca să fie alături de el În ziua Catastrofei Finale ( În limba nordică antică, Ragnarok, propriu-zis „destinul zeilor”, transformat apoi În Ragnarøkkr, „amurgul zeilor”), când forțele răului se vor arunca În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor i s-a dat numele de Herjann, „domnul armatei”, al armatei războinicilor morți (numiți einherjar, „războinici ai duelului, trupe de elită”). Totuși, destinul care Îi așteaptă pe războinicii adunați În Walhalla nu este unul liniștit, pentru că Odin i-a adunat ca să fie alături de el În ziua Catastrofei Finale ( În limba nordică antică, Ragnarok, propriu-zis „destinul zeilor”, transformat apoi În Ragnarøkkr, „amurgul zeilor”), când forțele răului se vor arunca În luptă pentru a distruge zeii și ordinea cosmică guvernată de aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fier, metal, animale, păsări, plante etc. Astfel, Baldr pare să fi devenit intangibil, iar Asii, pentru a arăta În mod concret obținerea invulnerabilității de către preferatul lor, se dedau la un joc ciudat: Îl pun În centrul locului În care se adunaseră și aruncă În el cu diferite arme: nici una nu-i face rău iar, presimțirile despre moarte par să dispară. Dar Lokixe "Loki" bănuiește o posibilitate prin care i-ar putea face rău și, luând Înfățișarea unei femei, o vizitează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
război. Știm de la Tacitus (Germania, XXXIX) că semnonii aduceau jertfe umane la dată fixă; este deci clar că victima era ucisă fără vreo legătură cu evenimentele legate de război: În zilele hotărâte, solii trimise de popoarele de același sânge se adună Într-o pădure sfințită prin riturile străvechi și, acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de diferențiere nosologică și cu pronunțată specificitate regională. Influențe lingvistice străine (neogreacă, rusă, germană, latină, italiană), asimilate, au particularizat acest vocabular, care ne transmite o imagine vie despre boala și bolnavul mintal. În cuprinzătoarea sa operă, Pompei Gh. Samarian a adunat texte și documente ilustrative În acest sens. Un remarcabil studiu despre formarea terminologiei științifice românești aparține reputatului cercetător N.A. Ursu, din Iași (acest studiu depășește Însă subiectul de față). Nu cunosc Însă o lucrare referitoare la evoluția și aspectele mai
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
în Orientul Mijlociu antic și au reușit să extragă informații foarte interesante despre istoria religiei din acea epocă. În ceea ce-i privește pe martori, ei sunt spectatori oculari, adică persoane care au asistat la evenimente. Pot fi și persoane care au adunat mărturiile martorilor oculari. În orice caz, la baza mărturiei se cere întotdeauna un martor direct. Din acest motiv, istoria se ocupă numai de evenimente publice, nu de evenimente private. Rugăciunea unei persoane, în camera sa, nu face parte din istorie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8A fost dezvelit acoperământul lui Iuda. și în ziua aceasta tu ai văzut armele din Casa Pădurii. 9Ați văzut nenumărate spărturi făcute cetății lui David, și ați adunat apele din piscina de jos. 10Ați numărat casele Ierusalimului și ați distrus casele ca să întăriți zidul. 11Ați făcut un rezervor între cele două ziduri, pentru apele din piscina veche, dar nu v-ați uitat la cel care a făcut acestea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
imagini opulente, pline de culoare, este „pictată” o lume „exotică”, aceea a amestecului de neamuri din Dobrogea sudică, ale cărei reflexe răzbat și la alți autori, de la Ion Pillat la Vladimir Cavarnali și Virgil Carianopol. P. publică și versuri aromâne, adunate într-o substanțială carte, Avnănghipsiri, apărută în 1996. Poetul nu putea să nu cânte soarta aromânilor, locurile unde trăiesc de milenii, prigoniți de învingători. O face în sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
1996. Poetul nu putea să nu cânte soarta aromânilor, locurile unde trăiesc de milenii, prigoniți de învingători. O face în sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană: „Di Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di an.../ Di Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă, loclu gol.../ Di Giumaia pân’ Curceaua,/ cântă-n casi cucuveaua...”. P. a cules folclor aromân, editând chiar un disc de muzică polifonică al grupului vocal „Fârșeroții”. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Ta o duc în spate,/ Drum al vântului și-al ploii/ Dor pribeag, singurătate.../ Și cum urc cu Tine-n pripă,/ Tu Te scrii în pieptul meu,/ Zbor cu moartea-ntr-o aripă,/ Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
comparabilității interpersonale a utilităților: „adunați toate valorile tuturor plăcerilor de o parte și cele ale tuturor durerilor de cealaltă parte. [...] Luați în calcul numărul persoanelor care au un interes într-o problemă și repetați procesul anterior pentru fiecare dintre acestea. Adunați numărul care exprimă gradul tendinței pozitive pe care acțiunea o prezintă și numărul care exprimă gradul tendinței pozitive” [Bentham, 1781, 2000, p. 32]. Mai clar, această idee este exprimată în felul următor: x este preferat social lui y, dacă și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]