38,404 matches
-
nu a avut copii dar Margareta a fost o mamă devotată pentru fiica sa vitregă Maria. Margareta i-a supraviețuit soțului ei și a fost singura dintre cele trei soții care a devenit Ducesă de Burgundia. Carol a fost lăsat comandant în bătălia de la Montlhéry (13 iulie 1465), unde a fost rănit; Carol nu și-a asigurat o victorie decisivă. El a reușit totuși să-l forțeze pe Ludovic prin Tratatul de la Conflans (4 octombrie 1465) să-i restituie orașele de pe
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
Marengo. După această bătălie, fiecărui batalion i se adaugă 2 companii, apoi, de la 18 mai 1804, se adaugă un corp de veliți, care vor fi trecuți progresiv în rândurile batalioanelor de grenadieri. De la aceeși dată, Mareșalul Imperiului Davout devine colonel comandant al grenadierilor din Gardă, iar comandant al regimentului de grenadieri este numit colonelul Hulin, cu rang de general de brigadă, secondat de maiorul Dorsenne, cu rang de colonel. Regimentul este organizat în iulie 1804, având două batalioane de câte 8
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
i se adaugă 2 companii, apoi, de la 18 mai 1804, se adaugă un corp de veliți, care vor fi trecuți progresiv în rândurile batalioanelor de grenadieri. De la aceeși dată, Mareșalul Imperiului Davout devine colonel comandant al grenadierilor din Gardă, iar comandant al regimentului de grenadieri este numit colonelul Hulin, cu rang de general de brigadă, secondat de maiorul Dorsenne, cu rang de colonel. Regimentul este organizat în iulie 1804, având două batalioane de câte 8 companii. Regimentul avea propriul personal administrativ
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
de către o unitate militară încartiruită în zonă. La 27 mai 1825, Panaite Duca solicita întabularea bisericii pe numele orășenilor ortodocși, dar Judecătoria Suceava a respins la 13 iulie 1825 această cerere, motivând unele vicii de procedură. Cu ocazia Războiului Crimeei, comandantul militar al Sucevei a închiriat biserica pentru o perioadă de cinci ani, spre a fi folosită drept magazie. Chiria a fost stabilită la suma de 422 florini și 30 kreuzeri anual, iar comunitatea ortodoxă a acoperit clădirea din banii de
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
regulate în Spania. Mussolini s-a consultat în prealabil cu ministrul de externe Galeazzo Ciano și cu generalul Mario Roatta. Ciano și Roatta se numărau printre cei mai influenți oameni ai momentului în Italia. De altfel, Rotta a fost numit comandantul corpului expediționar italian. Ca adjunct al luil Rotta a fost numit generalul Luigi Frusci. 23 decembrie: primii 3.000 de soldați ai armatei regulate italiene („Misiunea Armatei Italiene”) au debarcad la Cadiz. Ianuarie: până în acest moment, aproximativ 44.000 de
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
Diviziei a 2-a în aprilie 1937. După acest moment până la sfârșitul războiului, forțele italiene nu au mai acționat independent. Forțele terestre au luptat sub comanda liderilor naționaliști spanioli, iar forțele aeriene italiene au trecut sub comanda generalului Hugo Sperrle, comandantul Legiunea Kondor. aprilie - august: dată fiind reducerea efectivelor CCNN, italienii au început să lupte în unități "flechas" ("săgeți") mixte cu spaniolii, în cadrul cărora italienii asigurau personalul ofițeresc și tehnic, iar spaniolii restul efectivelor. Primele astfel de unități au fost Brigăzile
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
turcească. Neșansa spaniolilor a făcut ca marchizul să moară pe neașteptate, la 9 februarie 1588, în ajunul plecării expediției. Filip al II-lea a optat pentru o comandă distinctă și a făcut o alegere inspirată în cazul ducelui de Parma, comandantul trupelor spaniole din Țările de Jos, unul dintre cei mai mari generali ai timpului său, în calitate de comandant suprem al expediției. Mai puțin inspirată s-a dovedit ulterior a fi alegerea comandantului flotei, în persoana lui Guzman, duce de Medina-Sidonia (1550-1619
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
plecării expediției. Filip al II-lea a optat pentru o comandă distinctă și a făcut o alegere inspirată în cazul ducelui de Parma, comandantul trupelor spaniole din Țările de Jos, unul dintre cei mai mari generali ai timpului său, în calitate de comandant suprem al expediției. Mai puțin inspirată s-a dovedit ulterior a fi alegerea comandantului flotei, în persoana lui Guzman, duce de Medina-Sidonia (1550-1619), care pe toată perioada desfașurării campaniei s-a comportat mediocru, fără curaj, ca un marinar fără valoare
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
făcut o alegere inspirată în cazul ducelui de Parma, comandantul trupelor spaniole din Țările de Jos, unul dintre cei mai mari generali ai timpului său, în calitate de comandant suprem al expediției. Mai puțin inspirată s-a dovedit ulterior a fi alegerea comandantului flotei, în persoana lui Guzman, duce de Medina-Sidonia (1550-1619), care pe toată perioada desfașurării campaniei s-a comportat mediocru, fără curaj, ca un marinar fără valoare, lipsit de experiența conducerii unei campanii pe mare. Șansa a făcut ca viceamiral să
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
cu navele spaniole. Pe parcursul desfășurării campaniei, numărul navelor engleze a crescut la 190, dintre care 140 au intrat efectiv în luptă. S-a ajuns astfel aproape la paritate, ținând cont că navele engleze aveau cam același deplasament cu cele spaniole. Comandant al flotei engleze a fost numit lordul mare-amiral Charles Howard of Effingham, 50 de ani, fiul mai mic al ducelui de Norfolk. Avea avantajul de a fi asistat de niște veritabili lupi de mare, cu o bogată experiență în luptele
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
și Marea Mânecii. Datorită velaturii speciale, se manevrau mult mai ușor decât cele spaniole și erau capabile să navigheze, la nevoie, împotriva vântului. Echipajele lor, aproximativ de marinari, erau experimentate în navigație și lupta în Atlantic, Marea Mediterană și mările tropicale. Comandanții englezi erau net superiori celor spanioli în ceea ce privește pregătirea și experiența. Din punct de vedere al contingentului naval, englezii beneficiau de o oarecare superioritate. Nu același lucru se poate spune despre armatele de uscat ale celor două țări combatante. Infanteria spaniolă
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
Dintr-o relatare a unui italian, martor ocular al evenimentelor, flota spaniolă era dispusă ca o veritabilă armată de uscat: grosul forțelor pe centru, apărat în față și în spate de avangardă și respectiv ariegardă; totul forma o gigantică semilună; comandantul Guzman, duce de Medina-Sidonia era general de uscat. Era o desfășurare de forțe spectaculoasă, dar total lipsită de eficacitate. Din cauza timpului nefavorabil, lordul-amiral Howard avea dificultăți în a-și scoate flota în larg. Dacă ducele de Medina-Sidonia ar fi ascultat
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
guvern mondial totalitar controlat de Organizația Națiunilor Unite și impus de trupele străine de menținere a păcii ale ONU. În baza planurilor "Rex 84" și "Operation Garden Plot", această lovitură militară ar implica suspendarea constituțiilor, impunerea legii marțiale și numirea comandanților militari la conducerea statelor. Teoreticienii conspirației cred că Noua Ordine Mondială este implementată prin programe de supraveghere în masă, precum și prin utilizarea de coduri numerice personale pentru persoane, codul de bare pentru produse, codul universal de marcare a mărfurilor, și
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
al Serviciului Cercetări Penale din Inspectoratul Județean de Miliție Brașov. Ionaș a coordonat și a asistat personal la bătaia unora dintre cei anchetați, printre care Gheorghe Zaharia și Aurică Geneti. Cu toate acestea, Alexandru Ionaș a fost numit după Revoluție comandant al I.J.P. Brașov și înaintat la gradul de colonel, iar în august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, și cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i s-a permis înscrierea la examenul pentru
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
avea șanse minime de a captura Lisabona, apărată de o garnizoană de peste 14 000 de oameni și adăpostind o puternică flotă de război. Cu toate acestea, în vidul de putere creat de plecarea intempestivă a familiei Bragança și a guvernului, comandanții portughezi nu au știut dacă ar trebui să trateze forțele franceze ca pe o armată inamică sau aliată, astfel că i-au permis lui Junot să ocupe orașul pe 30 noiembrie. Nestingherit și bine primit de localnici, Dupont a intrat
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
în situația de complice, ceea ce însă l-ar exclude de la califat. Astfel, cele două armate ajung, în cele din urmă, față în față pe câmpia Șiffīn, pe malul vestic al Eufratului. Când forțele lui ‘Alī erau pe punctul să învingă, comandantul armatei lui Muʽăwiya a recurs la o stratagemă: oamenii săi au prins în vîrful lăncilor copii ale Coranului, semn că nu armele, ci Coranul ar trebui să decidă. Ostilitățile au încetat iar ‘Alī a acceptat propunerea de arbitraj a sirienilor
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii). Printre primii coloniști s‐au numărat cazacii dunăreni, care au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste de la Dunăre. Înainte, în timpul și după încheierea războiului ruso-turc (1806-12), sudul Basarabiei a început să fie colonizat cu bulgari și găgăuzi. Primii erau partizani ai rușilor în perioada războaielor ruso-turce și se retrăgeau cu aceștia la
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
( 27 mai 1794- 4 ianuarie 1877), cunoscut și sub numele de porecla "Commodore" (Comandantul), a fost un industriaș american și filantrop care a făcut avere în transportul maritim și în industria feroviară. El a fost patriarhul familiei Vanderbilt și unul dintre cei mai bogați americani din istorie. O universitate la care a donat 1
Cornelius Vanderbilt () [Corola-website/Science/328985_a_330314]
-
col. Stancov, sperând să-l poată aresta pe Moruzov, demersul său rămânând fără rezultat : După abdicarea lui Carol al II-lea, (6 septembrie 1940), Constantin Maimuca este numit director adjunct al Siguranței Statului, superiorul său direct fiind prințul Alexandru Ghica, comandant legionar. În 10 septembrie 1940, din partea lui Ion Antonescu, conducătorul statului, primește ordinul de a percheziționa sediile S.S.I., pentru a recupera dosare privind activitatea lui Mihail Moruzov.(citat în ) După înlocuirea (sau retragerea) de la conducerea S.S.I., a colonelului în rezervă
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
ar fi arătat o listă cu 100 de agenți comuniști ce urmează a fi executați imediat ce orașul va fi eliberat. : În lucrarea cu caracter memorialistic "Cal troian intra muros - Memorii legionare", preotul Ion Dumitrescu - Borșa, membru "istoric" al Mișcării Legionare, Comandant al Bunei Vestiri, prima serie, membru al echipei de legionari care a luptat în Războiul civil din Spania, afirmă că în noiembrie 1940, Horia Sima ar fi încercat să-l asasineze prin intermediul lui Constantin Maimuca : Cartea preotului Ion Dumitrescu - Borșa
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
și din Asia de Vest, a fost suverana unică a unei regiuni care amintește de Cleopatra și . A bătut monede cu propriul nume și a dispus să fie menționată la rugăciunea de vineri. Când emirii l-au ales sultan pe comandantul ei suprem, , se căsătorește cu el. În primii ani de domnie, Aybak este foarte preocupat să îi înfrângă pe ayyubizii legitimiști din Siria, să îl îndepărteze pe co-suveranul minor al-Ašraf și să își ucidă propriul general care se remarcase în
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
de un sclav al său și nu de un fiu. Sultanii mameluci s-au menținut la putere în medie șase ani. (1260-1277) este cel mai vestit sultan mameluc. Fost sclav turkmen, fusese cumpărat de ayyubidul al-Șăliḥ. Inițial al-Șăliḥ îl numește comandant al unei unități de gardă, funcție din care Baibard își va croi drumul până în fruntea statului. Baibars este adevăratul întemeietor al dinastiei mameluce. S-a remarcat prima oară la ῾Ayn Ǧălūt, în bătălia împotriva mongolilor, dar faima sa se datorează
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
al mamelucilor burğizi a continuat intrigile și asasinatele celui precedent. Unii sultani au fost trădători și sângeroși, alții ineficienți sau chiar degenerați, iar majoritatea inculți. Nu numai sultanii, ci întreaga oligarhie era mai mult sau mai puțin coruptă. Sclavii și comandanții mameluci s-au organizat în diverse facțiuni, în funcție de gărzile din care făcuseră parte, a lui Barqūq, a lui Farağ, a lui Šayḫ și a lui Barsbăy, și se aflau de obicei în conflict deschis. Fiecare facțiune urmărea să se îmbogățească
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
precizează: "Femeile acționau ca instigatori și colaboratori la aceste crime." Ziarul săptămânal Manchester Guardian notează: "Aceasta este tradiția noastră. Nu vrem să încurajăm ca femeile să se despartă, să se rupă de familie. De asemenea, în districtul Ramle din Israel, comandantul poliției, Yifrach Duchovey s-a plâns de incapacitatea de a conferi siguranță membrilor comunității când investighează/anchetează crimele de onoare.
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
fost repartizat la școala militară Belinsky, iar în 1824 a fost admis la Departamentul topografic al Statului Major General prusac. În 1828 a fost ridicat la rang de căpitan. După ce în 1839 a fost promovat maior, Steinmetz a fost numit comandant al batalionului "Düsseldorf Landwehr", iar în 1841 comandant al batalionului-gardă de rezervă "Spandau". În campania din 1848 împotriva danezilor Steinmetz a comandat al 2-lea batalion și apoi regimentul al 32-lea, fiind decorat cu ordinul "Pour le Mérite". Până la
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]